{"id":14954,"date":"2013-03-19T20:57:08","date_gmt":"2013-03-19T18:57:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14954"},"modified":"2013-03-19T21:01:25","modified_gmt":"2013-03-19T19:01:25","slug":"somn-politica-si-morti-dubioase-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/somn-politica-si-morti-dubioase-ii\/","title":{"rendered":"Somn, politica si  morti dubioase (II)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>De la somnul de noapte la cel de veci<\/strong><\/p>\n<p>A trecut de miezul noptii si somnul mi-a zburat. Am \u00eensa bafta ca, printre zecile de posturi de pe ecran, am dat de unul care ma adoarme la repezeala. Ce \u201eMeprobamat\u201c sau \u201eXanax\u201c? \u00cen cazul meu egale cu vacs! Nu-i nevoie sa-ti otravesti ficatul cu chimicale, \u00eeti trebuie doar o clipa de rabdare, ca educatia detectivistica ti-o formezi pe parcursul prezentarii si reconstituirii diverselor infractiuni, care mai de care mai misterioase. Insomniaci, baietii de pe sticla pornesc pe urmele sinucigasilor si criminalilor\u201c stiuti, banuiti sau nedescoperiti\u201c, mai abitir dec\u00e2t politia \u00een persoana. Nu asa, de florile marului, ci pe \u00eendelete, cu schepsis, anchetele fiind aprofundate nu doar prin cercetarea urmelor lasate la locul faptei, ci si prin aducerea martorilor la bara, prin consultarea celor ce se chiorasc la dezlegarea cazurilor, ascultati contra cost, la telefon. Orice\u00a0 amanunt este luat \u00een seama: cine este mortul, cu ce se ocupa, era pe c\u00e2stig sau apasat de datorii, ce zic vecinii, cu cine s-a vazut \u00eenainte de a o mierli s.a.m.d. \u00centrebarea fundamentala ram\u00e2ne: s-a sinucis, ori a fost omor\u00e2t? A lasat vreo scrisoare\u201c \u00een ipoteza ca s-a aruncat de la balcon\u201c, ori a fost \u00eembr\u00e2ncit? Nu de alta: dar sa nu se umble cu mismasuri.<br \/>\nSi adorm! Telecomanda \u00eesi face datoria si televizorul se \u00eenchide automat, dupa cum a fost programat. Daca peste doua, trei ore, din varii motive, te trezesti, nu trebuie sa intri \u00een panica. Brigada \u00eesi face datoria \u00een continuare si este suficient sa apesi pe acelasi buton si reiei ancheta \u00eentrerupta, mai ales ca \u00eentre timp au aparut date noi \u00een privinta cadavrului, pozitionat altfel dec\u00e2t manechinul folosit la reconstituire.<br \/>\nSi adorm! Nu trebuie sa te pripesti, sa afli ce s-a mai zis c\u00e2t ai dormit,\u00a0 fiindca \u00een noptile urmatoare povestea se reia, cu minutia cercetatorului ce mai descopera lipsa unui nasture, o v\u00e2nataie, numele unei amante, o fotografie.<br \/>\nS-adorm! Nicio paguba: moara macina mai departe. Mereu mai da ortu&#8217; popii\u00a0 careva la care nu te asteptai, prilej de comentarii detectivistice:<br \/>\n\u2013 E de presupus ca \u00een dimineata sinuciderii baiatul a avut o discutie exploziva cu iubita. Uitati-va la poza asta: el e revarsat peste fata, pe c\u00e2nd ea e rece ca un aisberg.<br \/>\n\u2013 Nu-i chiar asa; daca ne uitam bine, fata \u00eel tine cu bratul st\u00e2ng de dupa g\u00e2t!<br \/>\nAs fi nedrept sa afirm ca acest gen de prohodire s-ar gasi doar \u00een inventarul unei televiziuni anume, mai aplecata spre cele vesnice. O armata de ciocli s-a mobilizat la moartea lui Sergiu Nicolaescu, mana cereasca pentru redactiile unor studiouri TV, dispuse sa bata apa-n piua zile \u00een sir. Palavrageala de c\u00e2rciuma si \u00eentrebari pe masura: de ce sa fie incinerat, de ce sa nu fie incinerat, ce zice ultima nevasta, dar penultima, ce spune sora defunctului, colegii de breasla, oamenii din T\u00e2rgu Jiu, popii de la Patriarhie, rusine sa le fie, sa nu dea ei o derogare de slujba, ca, slava Domnului, la catolici e voie sa fii ars, ca si cum ei n-ar fi crestini&#8230; De unde comparatii cu alte ritualuri stramosesti, de dinainte si de dupa daci, cu \u00eengeri si draci.<br \/>\nSa tot dormi&#8230; P\u00e2na \u00eentr-o noapte, c\u00e2nd, somnolent, aud pe unul tip\u00e2nd:<br \/>\n\u2013 Sa-l scoatem pe Eminescu din mlastina si sa-l bagam \u00eentr-un sicriu de argint.<br \/>\n\u201eCare mlastina? mi-am zis. Si de ce argint? Ca, slava Domnului, daca am pierdut Tezaurul de la Moscova\u201c cu aproape 100 de tone aur fin\u201c, nu l-om pierde si pe cel de la Rosia Montana, lasate de Dumnezeu sa ne putem plati datoriile contractate de mai toti guvernantii postdecembristi. S-apoi s-o mai gasi la Banca Nationala cevasilea platina!\u201c (Parca mai potrivita, Celui care, \u00een modestia lui, \u00eesi dorea doar\u00a0 teiul si codrul aproape).<br \/>\nMi-a zburat somnul, fiindca acelasi revoltat se apucase sa dezgroape si pe altii, autori morali, complici la asasinarea Poetului. Depasisem fazele posibilei anchete, caci sentintele curgeau cu duiumul. Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen? Un nemernic, provenind dintr-o familie jidoveasca de nobili de pe meleagurile nemtesti. Titu Maiorescu? Un criminal care a condus operatiile din umbra pentru lichidarea lui Eminescu, ajutat de nevasta lui Slavici, o unguroaica rea de musca, aflata \u00een serviciile de spionaj imperiale. (Se referea, desigur, la prima sotie a prozatorului.)<br \/>\nLipsit de prejudecati, n-am exclus niciodata posibilitatea ca un pitic sa vada mai departe, c\u00e2ta vreme e cocotat pe spinarea unui urias. Numai ca trosneala din bice de acum era contrastanta, cel putin ca tonalitate, cu studiile de arhiva ale lui Calinescu si Perpessicius, Vatamaniuc, Cretia, Nae Georgescu si multi altii care, \u00een trecut si mai aproape de noi, au cercetat cu seriozitate acelasi subiect. N-am calitatea sa ma pronunt sententios \u00een toate zicerile de la priveghi, lungit p\u00e2na s-a\u00a0 luminat de ziua, c\u00e2nd un predicator a preluat microfonul sa ne \u00eendrume spre lacasul de pe Fundeni al Martorilor lui Iehova, unde s-ar petrece adevarate miracole (poate si minunea de a-l descotorosi de pronuntia dubioasa a limbii rom\u00e2ne, prost asimilata). Biserica s-ar afla la doi pasi de mine, dar, buimac de somn, renunt la\u00a0 ispita.<br \/>\nDrept e ca redactia n-a mai preluat ancheta, n-a mai facut investigatii, las\u00e2ndu-l pe Eminescu sa doarma lin, fara a-i mai lua \u00een tarbaca pe Maiorescu si pe ceilalti \u201ecomplici\u201c la crima, fara sa-i dea pe m\u00e2na Procuraturii Generale, unde, cine stie, riscam sa fiu si eu audiat, ca unul care l-am asistat \u00een redactia Editurii Stiintifice si Enciclopedice pe Dimitrie Vatamaniuc la alcatuirea volumului \u201eFragmentarium\u201c. Motive s-ar fi gasit, fie si pentru ca, \u00een urma investigatiilor efectuate \u00een arhiva de la Academie, stiam mai mult dec\u00e2t altii despre raporturile, nu totdeauna amicale, dintre victima si p\u00e2r\u00e2tul Maiorescu.<br \/>\nPietroiul \u00eensa fusese aruncat \u00een apa, astept\u00e2nd ca zece \u00eentelepti sa-l scoata. Deocamdata nu s-au ivit.<br \/>\nDe-ar fi sa rascolim gropile mortilor din cimitirul Bellu\u201c sa se bucure si ilustrii disparuti de contemporaneitatea noastra\u201c clarific\u00e2nd astfel angoasele unor istorici (n-am zis isterici) literari, nu vad de ce ne-am opri la morm\u00e2ntul lui Eminescu, pentru a-i cerceta teasta \u00een zona occipitala, fiindca si sfar\u00e2mata nu vom gasi amprenta lui Maiorescu, nici a eventualilor complici. La c\u00e2tiva pasi de teiul ce-i vegheaza crucea, se afla morm\u00e2ntul lui Rebreanu, decedat la 1 septembrie 1944,\u00a0 din pricina unui cancer pulmonar\u201c diagnostic atestat de familie, de doctorul Titescu, ce l-a avut \u00een grija pe parcursul anilor la Valea Mare, precum si de radiografiile executate pe parcursul ultimilor ani de viata ai romancierului,\u00a0 maldar aflat \u00een arhiva Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne. Dovezi peremptorii ce pot fi coroborate cu zecile de analize medicale din acelasi fond arhival, cu \u00eensemnarile jurnaliere, corespondenta si fotografiile scriitorului, din ce \u00een ce mai decrepit \u00een imagini.<br \/>\nAr fi de-ajuns? Nicidecum! Nu conteaza ca un t\u00e2nar gazetar de la \u201eTribuna\u201c, pe nume Augustin Buzura, l-a vizitat pe doctorul Titescu la Pitesti, chestion\u00e2ndu-l despre evolutia bolii scriitorului, nici faptul ca, la r\u00e2ndu-mi, \u00eei luasem un interviu, basca maratonul de aproape patru decenii de cercetari istoriografice asupra vietii si operei aceluiasi prozator. Nu, nu! Caci totdeauna se gaseste un amator gata sa trosneasca din bice, mai ceva dec\u00e2t de Anul Nou, lu\u00e2nd-o peste miristi cu \u201ePlugusorul\u201c. Uite asa, sa-l vada lumea ca ara si el, c-are opinci noi cu zurgalai si tricolor pe burta.<br \/>\n\u2013 S-a sinucis, dom&#8217;le, ca n-avea-ncotro. O dase cu nemtii si, dec\u00e2t sa-l umfle de-acasa, a \u00eenghitit ce-a-nghitit, de nu si-o fi tras un glonte, caci dus a fost! La deshumare, undelemnul se va ridica deasupra apei! Teasta gaurita spune totu&#8217;; daca nu ea, e de-ajuns un singur fir de par, unul singur, si da adevarul pe fata.<br \/>\n\u00cencurcatura dracului, fiindca, \u00een cazul glontelui, medicul legist ne-ar clarifica de s-a folosit vreun \u201elivorver\u201c, mai greu \u00eensa cu otrava. De unde fir de par? C\u00e2nd Rebreanu a fost \u00eengropat la Valea Mare, deshumat si adus la Bucuresti, \u00eengropat \u00een cimitirul Bellu, dupa care, iarasi, deshumat si mutat \u00een acelasi tintirim?! De trei ori a fost \u00eengropat, de doua ori deshumat si, de-ar fi sa ne luam dupa marii comici ai micului ecran\u201c dar si din presa\u201c, s-ar cuveni sa fie scos la lumina si re\u00eenhumat a patra oara. La urma urmei, ma pun \u00een locul\u00a0 ilustrului raposat si zic: \u201egreu \u00eei p\u00e2na te obisnuiesti\u201c.<br \/>\nNu-i de gluma, \u00eentruc\u00e2t povestea \u00eempuscarii a fost agitata imediat dupa moartea sa. Primul care se bucura de \u201esinuciderea\u201c romancierului a fost Ion Caraion, subliniind ca autorul lui \u201eIon\u201c ar fi disparut \u00een aceleasi \u00eemprejurari ca baronul Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, ce-si pusese capat zilelor imediat dupa lovitura de palat de la 23 august 1944 (vezi \u201eFapta\u201c din 15 sept. 1944). Apoi s-a rasp\u00e2ndit vestea ca l-ar fi curatat rusii, zvon contestat de familie, care nu i-ar fi iertat pentru nimic \u00een lume si blestemat cu furie, daca nu atunci, macar c\u00e2nd Rom\u00e2nia \u00eencepuse sa se scuture de dominatia moscovita.<br \/>\nSi mai aproape de noi, revista \u201eRom\u00e2nia literara\u201c publica un articol pe doua pagini despre moartea lui Rebreanu, \u00eempuscat, chipurile, de un militar rom\u00e2n, \u00een fata Consiliului de Ministri, pentru ca masina \u00een care se afla n-a oprit la somatie. N-o facuse, pentru ca, \u00een acelasi automobil, se afla cu generalul Mihai Manolescu, fratele actorului Ion Manolescu. Nu-mi pierd timpul d\u00e2nd argumentele celui ce semna acest articol. Ma rezum spun\u00e2nd ca marea majoritate a datelor comunicate sunt exacte. Numai ca cel ucis nu era Liviu Rebreanu, ci Soare Z. Soare, regizor al Teatrului National, institutie aflata sub conducerea acestuia, desi, din pricina bolii avansate institutia fusese \u00eencredintata unui interimar. Mai ceva ca la Radio Erevan.<br \/>\n\u2013 Si de ce n-ai venit cu o replica \u00een ziar? ma \u00eentreaba un confrate.<br \/>\n\u2013 Tot asa l-am \u00eentrebat si eu c\u00e2ndva pe Tudor Vianu, dupa ce, conduc\u00e2ndu-l la masina, ne-a fost dat sa ascultam \u00een trecere pe un t\u00e2nar prozator, care, peror\u00e2nd \u00een holul ESPLA, nu se hotar\u00e2se \u00een privinta onomasticii lui Husserl, denumit si Hussler, Hassler, cum \u00eei venea la gura. Stii ce mi-a raspuns?<br \/>\n\u2013 ?<br \/>\n\u2013 E de-ajuns ce mi-au auzit urechile, dar ca sa ma si angajez \u00eentr-o discutie cu un ageamiu ar fi prea de tot.<\/p>\n<p>De data aceasta lucrurile se complica si\u201c vrem,\u00a0 nu vrem\u201c intram sub imperiul legislatiei. E vorba de crima si criminali, \u00een sf\u00e2rsit descoperiti, dar nu si judecati. Asa ca mi-am declarat incompetenta si m-am adresat unui prieten, Ion Dumitrescu, fost procuror si judecator, poreclit \u00een vechea magistratura si \u201eregele Codului penal\u201c. M-a ascultat si mi-a spus doar at\u00e2t:<br \/>\n\u2013 \u00cen lunga-mi activitate mi-a fost dat sa vad si s-aud multe trasnai. \u00centre altele, cazul unuia care l-a dat \u00een judecata pe Dumnezeu. Motive s-au gasit destule, \u00eencep\u00e2nd cu nedreapta asezare a lumii\u201c bogati si saraci, frumosi si ur\u00e2ti, destepti si prosti, cinstiti si hoti\u201c plus toate relele lasate de El pe pam\u00e2nt, inclusiv existenta Diavolului si a ispitelor lui, de care zau ca merita sa fim scutiti. Ai sa r\u00e2zi: procesul a fost pus pe rol, iar reclamantul si-a sustinut cauza cu temeinicia unei logici impecabile, pe care\u00a0 judecatorii n-o puteau ignora. Si, totusi, \u00een final, actiunea i-a fost respinsa. Banuiesti motivarea?<br \/>\n\u2013 Care?<br \/>\n\u2013 Reclamantul n-a fost \u00een stare sa indice domiciliul p\u00e2r\u00e2tului, unde acesta sa fie citat.<br \/>\nCeea ce n-ar fi \u00eentru totul si \u00een cazul nostru, toti inculpatii afl\u00e2ndu-se \u00een cimitir. Dar, mai stii? Ciocoii din groapa at\u00e2ta asteapta! Ca de dormit n-or dormi si pe cealalta lume, iar dreptul la recurs nu li s-ar putea lua de nimeni. Te pomenesti ca nu asteapta Judecata de Apoi si apeleaza la precipitarea unor termene procesuale.\u00a0 \u201eAdrisantii cunoscuti\u201c.<br \/>\nDe nu le-ar da prin cap sa ma citeze ca martor, c-as vrea sa prind si eu viitoarele alegeri prezidentiale. Nu de alta, dar sa stiu si eu: \u201eOri capra pe urs, ori\u00a0 ursul pe capra!\u201c\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n<p>P.S. Foiletonul a fost scris \u00eenainte de \u00eenchiderea recenta a unei televiziuni, masura la care personal nu ader. Libertatea de expresie, asigurata constitutional, nu trebuie restrictionata, indiferent de baricada politica pe care se situeaza un ins sau altul. \u201eDe gustibus et coloribus non disputandum!\u201c Decizia luata, dupa opinia mea abuziv, poate netezi calea reinstalarii cenzurii, rasfr\u00e2ng\u00e2ndu-se \u00een perspectiva si asupra altor confrati de calimara, lasati arbitrar la cheremul unor \u201ejustitiari\u201c,\u00a0 la r\u00e2ndul lor subiectivi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De la somnul de noapte la cel de veci A trecut de miezul noptii si somnul mi-a zburat. Am \u00eensa bafta ca, printre zecile de posturi de pe ecran, am dat de unul care ma adoarme la repezeala. Ce \u201eMeprobamat\u201c sau \u201eXanax\u201c? \u00cen cazul meu egale cu vacs! Nu-i nevoie sa-ti otravesti ficatul cu chimicale,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/somn-politica-si-morti-dubioase-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Somn, politica si  morti dubioase (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":761,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}