Primavara araba, \u00eenceputa acum doi ani, ne ofera astazi evenimente surprinzatoare. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpla de c\u00e2teva luni \u00een Mali, \u00een partea de nord a tarii, si \u00een sudul Algeriei este consecinta unei serii de evenimente petrecute cu mai bine de 20 de ani \u00een Algeria si, mai recent, \u00een Libia. Batalia pentru Bengazi (martie 2011) si succesivul linsaj al lui Gaddafi (20 octombrie 2011) au lasat liberi o multime de soldati libieni, ca si mercenari si un numar de tuaregi. Fugiti catre Sahel, acestia au purtat cu ei o cantitate considerabila de armament si munitii. Iar \u00een desert, s-au unit cu alti aventurieri, ca de exemplu algerienii din GIA (Grupul Islamic Armat) care participasera la razboiul civil ce a durat un deceniu, \u00eentre 1991 si 2001, mauritani si magrebieni care au luptat \u00een Afganistan si alti condotieri fara lege si credinta, proveniti din tarile din regiune, ba chiar si din Europa. Astfel, partea de nord din Mali a devenit punctul de \u00eent\u00e2lnire a unor banditi si asasini, gata sa combata pentru orice cauza, la ordinele unor capetenii oculte, oameni ascunsi si misteriosi, detinatori ai unor patrimonii considerabile, care folosesc Islamul doar ca\u00a0 pretext pentru crimele lor.<\/p>\n
Al-Qaeda, principalul element de referinta, i-a urmarit cu simpatie pe fondatorii a ceea ce se numeste AQMI (Al-Qaeda din magrebul islamic) si vede cu ochi buni proiectul unui Magreb guvernat de islamismul radical, adica salafist. Dar ceea ce conteaza mai presus de toate este banul. Pentru a-si procura fonduri, principala sursa este traficul de narcotice si luarea de ostatici. O alta sursa, mai putin productiva este traficul de emigranti clandestini, de provenienta africana. Cum se vede, astazi obiectivele criminale sunt mult mai evidente dec\u00e2t proiectele ideologice si politice. Condusi de personalitati carismatice, a se citi banditi faimosi, acesti teroristi, \u00eenarmati p\u00e2na \u00een dinti si bine instruiti, ocupa un teritoriu imens, deasupra caruia flutura un steag negru cu inscriptia Alah este singurul Dumnezeu, iar Mohamed e mesagerul sau. Trebuie spus ca aceste grupuri nu sunt unite, ele actioneaza de multe ori independent, doar \u00een favoarea propriilor interese.
\nInterventia franceza \u00een Mali (care pentru unii comentatori ar fi avut scopul explicit de a proteja minele de uraniu de la granita cu Nigerul) a fost aplaudata de \u00eentreaga clasa politica din Franta, ba chiar si de catre populatia din Mali, amenintata de avansarea bandelor \u00eenarmate care, \u00een nordul tarii, au aratate deja de ce sunt \u00een stare. Pentru o data, nici macar nu e vorba de Islam, cu asta sunt toti de acord. Acesti asa-zisi jihadisti, care aplica sharia \u00een modul cel mai barbar cu putinta, taind m\u00e2ini si picioare si lapid\u00e2nd femeile, nu sunt nicidecum militantii unei cauze nobile, ba nici macar indivizi spalati pe creier; ei sunt, \u00een primul r\u00e2nd, mari traficanti de narcotice; iar atunci c\u00e2nd iau ostatici o fac pur si simplu pentru banii de rascumparare. Daca acestea sunt faptele reale, observa scriitorul si ziaristul marocan Tahar Ben Jelloun, ram\u00e2n, totusi, o serie de \u00eentrebari care \u00eesi asteapta raspunsul. Cine \u00eei finanteaza pe acesti criminali? De la cine primesc ei tot armamentul si munitia? Cine se ascunde \u00een spatele acestei barbarii care ia tot mai mult forme internationale? Ar trebui sa se stie numele acelor state care \u00eei sprijina pe acesti pretinsi jihadisti fara nici un fel de scrupule, pentru a fi denuntate ca promotoare ale terorismului si dusmani ai pacii. Pentru ca, fara \u00eendoiala, \u00een spatele acestor grupuri nu sunt numai miliardari, ci si state care viseaza o dominatie a Islamului \u00een \u00eentreaga lume.
\nChiar de la \u00eenceputul acestor evenimente Algeria s-a mentinut \u00eentr-o prudenta tacere, decisa mai cu seama sa evite o interventie militara. Numai dupa ce Franta a hotar\u00e2t sa intervina, Algeria a consimtit sa dea permisiunea avioanelor franceze sa-i survoleze spatiul aerian si, \u00een acelasi timp, si-a \u00eenchis granitele din partea de sud – lucru ce nu i-a \u00eempiedicat \u00eensa pe teroristi sa patrunda \u00een tara si sa se razbune pe statul algerian pentru ajutorul dat francezilor. Astfel ca au luat 41 de ostatici de diverse nationalitati. Se stie de acum ca aceasta actiune de represalii contra Algeriei, sfidata pe propriul ei teritoriu, a aruncat tara \u00eentr-o stare de razboi pe care \u00eencercase sa o evite prin toate mijloacele. Cum a fost \u00eensa posibil ca teroristii sa ocupe acea uzina de gaz de la Tigantourine si sa sechestreze un numar at\u00e2t de mare de persoane? Cum se poate ca un obiectiv at\u00e2t de important sa nu fie pazit cu strasnicie? Tahar Ben Jelloun sugereaza ca e foarte posibil ca teroristii sa fi fost ajutati din interior.
\nDaca e adevarat ca Mali avea tot interesul ca Franta si, eventual, alte tari africane sa intervina, pentru a-si recapata o parte din teritoriu, \u00een schimb, Algeria era hotar\u00e2ta sa nu se amestece deloc \u00een acest conflict. Cu ranile razboiului civil \u00eenca deschise, rezistase cu succes Primaverii Arabe si, \u00een consecinta, nu avea nici un interes sa fie prinsa \u00eentr-un conflict armat care sa destabilizeze zona. Dar sechestrarea celor 41 de straini a obligat-o sa iasa din tacerea si neutralitatea pe care si-o autoimpusese. Cum bine se stie, Algeria a refuzat orice fel de tratative cu teroristii si, pe 17 ianuarie, fara sa avertizeze pe nimeni, trupele algeriene au pornit la atac pentru a recapata controlul asupra obiectivului ocupat de teroristi. Aceasta linie inflexibila, dura, a dus \u00eensa la un final tragic, s\u00e2ngeros, cu numerosi morti, multi dintre ei ostatici…
\nIata cum, observa Tahar Ben Jelloun, profita astazi de Primavara Araba spre a-si \u00eendeplini propriile scopuri imunde islamisti de toate felurile, pentru care haosul creat de revolutia din Libia a fost veritabila mana cereasca, acea Libie care este acum o tara fara un stat propriu-zis. Ca sa nu mai vorbim de tari precum Tunisia si Egiptul, \u00een care statul exista, dar este \u00een m\u00e2inile islamismului. Toate acestea \u00eei permit lui Bashar Al-Assad sa \u00eesi continue masacrul \u00eempotriva propriului popor \u00een mod nestingherit. Caci Rusia si China, excluse din jocul libian, refuza astazi cu obstinatie sa-l abandoneze pe dictatorul sirian, d\u00e2nd sa se \u00eenteleaga ca un regim ca acela lui Assad ar fi totusi preferabil unei republici islamice \u00een care salafitii sa taie m\u00e2ini si picioare…
\nIata, tot at\u00e2tea evenimente st\u00e2rnite de Primavara Araba care nu pot sa nu ne dea de g\u00e2ndit!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Primavara araba, \u00eenceputa acum doi ani, ne ofera astazi evenimente surprinzatoare. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpla de c\u00e2teva luni \u00een Mali, \u00een partea de nord a tarii, si \u00een sudul Algeriei este consecinta unei serii de evenimente petrecute cu mai bine de 20 de ani \u00een Algeria si, mai recent, \u00een Libia. Batalia pentru Bengazi (martie… Cite\u0219te mai mult »Primavara araba: cine profita azi?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14952","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1116,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14952"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14952\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}