\u00centr-un interviu publicat recent \u00een \u201eLe Monde\u201c, \u201eProfesseur Schwab\u201c, Klaus Schwab,
\nfondatorul Forumului de la Davos, sustine raspicat ca nu exista o alternativa la
\ncapitalism. Greu de presupus
\nca ar fi putut g\u00e2ndi altceva,
\nparticipantii la Forum fiind, ca si invitatii la v\u00e2natoarea anuala de mistreti de la Balc, cei
\npentru care capitalismul se declina cu eternitatea.<\/p>\n
Puternicii planetei, se poate spune pe buna dreptate, care au sosit \u00een mica statiune elvetiana de schi pentru a pune din nou la cale viitorul apropiat si \u00eendepartat al capitalismului. Un capitalism \u00een criza, dar capitalism. \u00cen urma cu un an, tot cu prilejul Forumului, Profesorul Schwab era convins de moartea capitalismului \u00een forma sa actuala. Adept neconditionat al mondializarii si al ultraliberalismului de tip anglo-saxon, si-a modificat \u00eentre timp discursul. Lejer. \u00cen salile conferintelor, ale receptiilor, prima economie mondiala, cea a Statelor Unite, nu va mai fi \u00een centrul tuturor discutiilor. Se va discuta despre China, India, Rusia, Brazilia, Africa de Sud, tari care au rezistat crizei si au inventat sau sunt pe cale sa inventeze capitalismul lor. Austeritatea din Occident a avut si are consecinte dezastruoase: cresterea saraciei si a somajului, revolte sociale, enorme datorii suverane, influenta din ce \u00een ce mai mare a partidelor extremiste. Astfel \u00eenc\u00e2t Klaus Schwab crede azi ca \u00eentreprinzatorii si competitivitatea vor salva capitalismul, dar \u00eentr-o varianta mai sociala, mai preocupata de mediul \u00eenconjurator si mai putin occidentala. E convins, de asemenea, ca a venit si vremea \u00eenlocuirii cuv\u00e2ntului capitalism, care n-ar mai corespunde realitatii, cu \u201esistem economic al \u00eentreprinzatorilor\u201c (antreprenoriat, to undertake). \u00centreprinzatori care vor trebui totusi s\u00e3 fie rezonabili. La 74 de ani si la renumele lui, o astfel de viziune optimista asupra celor care vor umaniza capitalismul suna mai mult dec\u00e2t suspect, dar nu i se poate reprosa ca nu are memorie buna si ca intentioneaza sa deturneze scopul \u00eent\u00e2lnirii anuale de la Davos, unde se hotaraste, practic, \u00een mare si \u00een mic, soarta lumii.
\nS-ar putea ca aparatorii cei mai convinsi, cei mai agitati si cei mai greu de tratat ai capitalismului \u00een forma sa actuala, salbatica, sa se gaseasca \u00een Rom\u00e2nia. Mai zilele trecute, un tinerel care-si \u00eensoteste contributia aproape zilnica la luminarea maselor derutate, nostalgice si puturoase cu profilul efeminat de baiat ce mediteaza ad\u00e2nc, gasea strigator la cer ca spitalele private nu vor mai primi bani de la stat. Un amar\u00e2t de 10% din bugetul sarac al Ministerului Sanatatii taiat, o, infamie politica!, de ministrul care se pretinde liberal. Pentru ca proportiile monstruoase ale masurii sa fie mai bine \u00eentelese si condamnate, evoca viitorul cumplit al plap\u00e2ndei clase mijlocii rom\u00e2nesti harnice, care va fi obligata sa foloseasca toaletele mizerabile ale spitalelor publice. Alti c\u00e2tiva la fel de tineri si de batosi s-au trezit si ei tip\u00e2nd.
\nDupa toate aparentele, tinereii indignati s-au nascut \u00eentr-un spital socialist, dar au preferat s\u00e3 uite acest amanunt, nu dadea frumos si coerent cu ceea ce g\u00e2ndesc azi despre ce-ar mai fi ramas \u00een tara din socialism. Bacsisul la nastere, a fost probabil cazul, l-au platit parintii (c\u00e2nd mi s-a nascut baiatul, \u00een 1970, vestea adusa de portar m-a costat 10 lei). Tinereii au crescut, asadar, la rascrucea dintre socialismul real si neoliberalism, au fost si au ramas harnici, au umblat putin prin lume si, rugati, nerugati, au ajuns s\u00e3 vorbeasca batosi \u00een numele clasei mijlocii, care s-ar agata cu dintii de tot ce reprezinta sau \u00eesi imagineaza ca reprezinta capitalismul si binefacerile lui nemasurate. Sistemul de sanatate socialist avea ne\u00eendoielnic marile lui pacate. Tinereii au uitat, \u00eensa, sau, mai de graba, au sters din memorie ca de douazeci si trei de ani sistemul de sanatate rom\u00e2nesc a fost si continua sa fie subrezit sistematic prin aparitia haotica, dupa model american, a clinicilor si spitalelor private, ai caror proprietari si profitori sunt straini. Au uitat si de spitalele si clinicile de stat \u00eenchise, si de exodul medicilor si al infirmierelor. Dupa acelasi model nefericit care, chiar si dupa tr\u00e2mbitata reforma a lui Obama, lasa fara asigurari medicale 30-40 de milioane de americani, \u00eenvatam\u00e2ntul de stat a cunoscut aceeasi decadere. Au uitat, de fapt, tinereii cu buna stiinta ravagiile sociale si umane ale capitalismului rom\u00e2nesc.
\nNu sunt singurii uituci. Se sta bine, excelent \u00een Rom\u00e2nia cu memoria selectiva. S-ar putea chiar sa detinem recordul mondial al numarului de detractori si dusmani convinsi, agitati si imposibil de tratat ai vremurilor socialiste si ai comunismului \u00een general, ca si al numarului uitucilor. Si cum, \u00een ultima vreme, cine vrei si cine nu vrei a \u00eenceput sa-si rascoleasca amintirile si sa le faca publice, spectacolul e greu de ignorat. Exista, se stie, un aspect emotional al memoriei selective si un mecanism \u00eennascut de protectie, de refulare a unui trecut care a lasat rani sau nu ne convine \u2013 ca sa fiu putin freudian. Exista \u00eensa si o manipulare mentala a amintirilor. Fenomenul se poate observa cu usurinta atunci c\u00e2nd unul sau altul, mai t\u00e2nar sau mai obosit de ani, mai crud intelectual si mai permeabil la discursurile capitalismului triumfator, sau beneficiar al unei glorii c\u00e2stigate \u00een vremurile \u00eengropate precipitat si brutal de istorie, rastalmacesc trecutul p\u00e2na la desfigurare totala.
\nE cu deosebire cazul celor care s-au trezit peste noapte, \u00een urma cu douazeci si trei de ani, si au ramas p\u00e2na azi dizidenti oficiali, cu biografii nepatate. E deseori si cazul oamenilor seriosi, respectabili, cu ceva responsabilitati culturale \u00een vremurile trecute, care traiesc si scriu cu teama de a nu fi cumva banuiti de nostalgii socialiste sau, mai grav si de neiertat, de a nu fi visat zi de zi, noapte de noapte, la capitalism. Drept care \u00eesi rotunjesc frumusel amintirile, se revad \u00een postura de eroi discreti care au sapat neostoit fundamentele sistemului socialist, \u00een precursori si vizionari fara pretentii ai sfintei revolte populare care i-a pus capat acestui sistem. De unde s-ar putea \u00eentelege nu ca disparitia socialismului \u00eei dezamageste si-i face sa sufere p\u00e2na si \u00een amintiri, ci ca visul lor capitalist, daca s-a \u00eent\u00e2mplat cu adevarat sa-l viseze si \u00eenca-l mai viseaza si azi, \u00een pofida evidentelor de zi cu zi, nu are, n-a avut si nu va avea niciodata vreo legatura cu realitatea capitalista.
\nMemoria selectiva are capcanele ei, iar umanizarea capitalismului promisa de \u201eProfesseur Schwab\u201c nu e pentru m\u00e2ine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un interviu publicat recent \u00een \u201eLe Monde\u201c, \u201eProfesseur Schwab\u201c, Klaus Schwab, fondatorul Forumului de la Davos, sustine raspicat ca nu exista o alternativa la capitalism. Greu de presupus ca ar fi putut g\u00e2ndi altceva, participantii la Forum fiind, ca si invitatii la v\u00e2natoarea anuala de mistreti de la Balc, cei pentru care capitalismul se declina… Cite\u0219te mai mult »Memorie selectiva<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1135,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}