Daca \u00een al doilea mandat al presedintelui Barack Obama, Statele Unite se vor ocupa mai mult de pace, dupa cum ne lasa sa credem discursul inaugural de la 20 ianuarie, atunci cursul evenimentelor mondiale ar putea sa aduca modificari sensibile \u00een favoarea Europei. Un semn \u00een aceasta directie \u00eel indica recentul summit Uniunea Europeana – America Latina tinut la Santiago de Chile \u00een zilele de 2-27 ianuarie. Sefii de stat si de guvern din Uniunea Europeana si Comunitatea Statelor din America Latina si Caraibe (CELAC) doresc sa ajunga la un parteneriat simetric de colaborare. Ca europeni, trebuie sa salutam ideea. Nu as avea, \u00eensa, nici o retinere sa prezint lucrurile \u00een tonuri optimiste daca la o prima analiza nu s-ar ghici dificultati greu de surmontat ale proiectului. Asadar…
\nDe la dependenta la parteneriat
\n\u00cen cea mai mare parte a lor, p\u00e2na nu foarte de mult, statele sud-americane au fost colonii ale europenilor. De c\u00e2teva decenii, dependenta s-a transformat \u00een colaborare. Acum se doreste intrarea \u00eentr-o alta etapa, cea a parteneriatului. Pentru prima data, \u00een Chile, sud-americanii s-au \u00eent\u00e2lnit cu reprezentantii Uniunii Europene, nu \u00een cadrul Organizatiei Statelor Americane (OEA) ci \u00een formatul nou al Comunitatii Statelor din America Latina si Caraibe \u2013 CELAC \u2013, din care Statele Unite nu mai fac parte. Organizarea unor astfel de reuniuni urmareste un scop pe c\u00e2t posibil convergent, de aceea \u00een\u00a0 pregatirea lor totul este luat \u00een calcul: cursul climatului politic, interesele, perspectivele, echilibrul (daca se poate beneficiul, cu at\u00e2t mai bine) geostrategic. Pe agenda reuniunii din Chile s-au aflat chestiuni de interes pentru ambele parti: investitii, integrare sociala, lupta \u00eempotriva traficului de droguri si deja banalizata chestiune a \u00eencalzirii Terrei. Uniunea Europeana este interesata \u00een acorduri de liber schimb si de garantii juridice pentru protectia investitiilor. Latinoamericanii au o grija putin diferita. \u201eTema care ne aduce \u00eempreuna acum este constructia unei noi aliante strategice pentru a ajunge la o dezvoltare durabila\u201c, a spus Sebastian Pinera, presedintele Chile \u00een deschiderea reuniunii. Aceste doua blocuri\u00a0 (UE si CELAC, n.n.), reprezinta o treime din statele planetei, mai mult de un miliard de locuitori, si o treime din productia mondiala\u201c. Av\u00e2ntul dezvoltarii economice g\u00e2ndita pe valorificarea bogatiilor nationale, pentru care s-a dezvoltat o adevarata doctrina,\u00a0 face ca statele de pe continentul american sa resimta imperativ modificarea raporturilor cu toate statele, nu numai cu cele europene. Latinoamericanii urmaresc acum construirea bazelor unui parteneriat strategic \u00eentre un subcontinent \u00een plina expansiune economica si o Europa \u201esugrumata de criza\u201c, cum scria un ziarist. Un parteneriat pe care europenii nu au de ce sa-l respinga. Cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, rasfatata \u00een presa chiliana cu titlul de \u201esefa Europei\u201c, a explicat nemteste obiectivul europenilor: \u201esa aducem la un alt nivel relatiile dintre CELAC si UE pentru a ajunge la o asociere strategica de la egal la egal. Dezvoltarea dinamica a acestei regiuni ne arata ca, pentru a nu ram\u00e2ne \u00een urma, noi cei din Uniunea Europeana trebuie sa facem eforturi pentru ameliorarea competitivitatii si pentru reducerea datoriei; nu putem trai pe spatele generatiilor viitoare\u201c. C\u00e2t de libera este calea acestui parteneriat strategic vom \u00eentelege daca luam \u00een calcul doua conditii. Prima ar fi ca CELAC este o organizatie regionala compozita, fara traditie, cu state greu de aliniat la o politica oarecum unitara. A doua vine din realitatea ca America Latina este parte a continentului american pe care se afla si Statele Unite. C\u00e2nd presedintele venezuelean Hugo Ch\u00e1vez a initiat crearea CELAC, a urmarit nu o alternativa la\u00a0 vechea Organizatie a Statelor Americane, ci o structura care sa scape total de sub controlul Washington-ului si sa readuca \u00een mijlocul latinoamericanilor Cuba, \u00eendepartata de SUA din OEA. Este posibil un parteneriat UE-CELAC \u00een aceste conditii?\u00a0 Evolutiile vor oferi amatorilor de interpretari satisfactiile pe care si le doresc.
\nAlte inconveniente
\nLa Santiago de Chile, primul-ministru francez Jean-Marc Ayrault a mentionat deschis doua. \u201eCred ca, \u00een momentul \u00een care alte regiuni emergente \u00eesi consolideaza rapid prezenta \u00een America Latina, turbulentele, incertitudinile din zona euro au suscitat \u00een ultimele luni \u00eendoieli si semne de \u00eentrebare \u00een America Latina\u201c. Alte \u201eregiuni emergente\u201c \u00eenseamna China, iar \u00eendoielile latinoamericanilor de care vorbeste Ayrault vin din evidenta ca Uniunea Europeana nu poate sa iasa cur\u00e2nd din criza. Deocamdata, 43% din totalul investitiilor straine pe continentul sud-american vin din Europa. Criza ar putea face ca, \u00een viitor, situatia sa se schimbe. De mai bine de un deceniu, \u201eregiunea emergenta\u201c se afla bine implantata \u00een America Latina. Nici interesele si potentialul statelor membre CELAC nu sunt \u00eentocmai aceleasi. Presedinta Braziliei, Dilma Russeff, doreste \u00eencheierea rapida a unui acord de liber schimb \u00eentre Uniunea Europeana si MERCOSUR (Piata comuna a latinoamericanilor). Ca tara cu economie puternica, este de \u00eenteles de ce Brazilia, urmareste liberalizarea pietei europene.
\nPrivit din afara, summit-ul UE-CELAC s-a plasat \u00eentre dorinte si \u00eendoieli. Constatarea reiese din analiza continutului Declaratiei adoptate la \u00eencheierea summit-ului de reprezentantii celor 61 de state participante. O declaratie din care lipsesc angajamentele concrete. Boala veche a latinoamericanilor. Presedintele chilian Pinera spera ca aceasta se va traduce \u00eentr-o buna oportunitate pentru a fi puse bazele unor relatii str\u00e2nse si simetrice \u00eentre America Latina si Europa. Suna, nu este asa, destul de putin convingator.
\nUn tablou din care nu lipseste umbra lui Fidel
\nTrecutul colonial are printre efectele lui si unul paradoxal: mostenirea revolutionara. Adica insurgenta \u00eempotriva stap\u00e2nilor. Ceea ce se verifica, \u00een diferite forme, \u00een mentalitatea latinoamericanilor p\u00e2na astazi. Venezuela a fost adusa de Ch\u00e1vez \u00een \u201eapropiere\u201c de Cuba \u00eenc\u00e2t abia se mai vad granitele, mai ales cele politice. Columbia si Ecuadorul au intrat apoi \u00een orbita tandemului Castro-Ch\u00e1vez. Cu diferente abia perceptibile, Brazilia \u00eenca din vremea presedintelui Lula, chiar si Argentina, pot fi alaturate curentului obsesiv al autoguvernarii, nationalizarii si preeminentei cooperarii regionale ca leac pentru scaparea de saracie. Nationalizarea este spiritul doctrinei \u201esocialismului secolului XXI\u201c lansata de acelasi Hugo Ch\u00e1vez, prin 2005. Desigur, \u00een umbra lui Fidel. Peru, laboratorul neoliberalismului cu trei-patru decenii \u00een urma, a intrat \u00een acest curent odata cu alegerea ca presedinte a lui Ollata Humala care, la instalare, a declarat: \u201eMai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd, guvernul nu va servi interesele elitelor care v\u00e2nd multinationalelor bogatiile miniere ale Peru-lui. Totul trebuie schimbat\u201c. \u00cen toate multinationalele se afla europenii! Curiozitatea vine din promisiunea ferma facuta de Humala \u00een acelasi\u00a0 discurs ca nu se va atinge de modelul peruan de dezvoltare. Cum, numai el stie. Am dat acest exemplu pentru a se vedea dificultatea de a fi \u00eenteles cursul evolutiilor din unele state latinoamericane. Evit sa ma refer la Cuba, desi foarte cur\u00e2nd se va vorbi altfel despre aceasta tara. Sa mai \u00eent\u00e2rziem, \u00eensa, putin la \u201esocialismul secolului XXI\u201c, caruia unii \u00eei vad deja\u00a0\u00a0 falimentul. Aliniindu-se la Cuba, sustine prof. William Robinson de la Universitatea Santa Barbara-California, presedintele venezuelean Hugo Ch\u00e1vez \u201ea\u00a0 \u00eencercat sa constituie un bloc antiliberal atrag\u00e2nd la doctrina lui tari vecine, \u00een special Bolivia lui Morales si Ecuadorul lui Correa. \u00cen cele trei state, Venezuela, Bolivia si Ecuadorul, Adunarile Constituante au amendat Constitutiile \u00een profitul claselor populare rasturn\u00e2nd politicile neoliberale cele mai emblematice, renationaliz\u00e2nd sectoarele energetic si resursele naturale \u00een scopul de a investi \u00een programe sociale. Chiar daca \u00een 2010 sectorul privat \u00eenca mai detinea 70% din productia provenita din bogatiile nationale, de la instalarea sa, administratia Ch\u00e1vez\u00a0 a nationalizat un mare numar de societati \u00een sectoarele energetic, telecomunicatii, extractiei miniere, alimentatiei, constructiilor, bancar. El\u00a0 a reusit sa \u00eencurajeze crearea a mii de \u00eentreprinderi regrupate \u00een cooperative si sa redistribuie mai multe milioane de hectare de pam\u00e2nt taranilor (etapa pe care nu au reusit s-o parcurga Ecuadorul si Bolivia). Aceste guverne, numite de observatorii moderati si liberali ca \u201eradicale\u201c, au cucerit puterea \u00een urma unor alegeri\u00a0 si s-au plasat la conducerea acestor state ramase \u00een continuare corupte, clientelare, birocratice si oligarhice. Cu fiecare scrutin pare sa se\u00a0 produca o ruptura. Cea mai mare amenintare provine mai putin din partea dreptei, mai mult din \u201einteriorul\u201c blocului puterii. Rente, nepotism, baroni: unde nu exista cadre competente apar \u201eantreprenorii revolutiei\u201c. La aceasta observatie a lui Robinson ar mai fi de adaugat una: masurile de nationalizare au fost luate cu mare dificultate, \u00een conditii de reactii puternice, violente chiar, din partea multinationalilor si a opozitiei politice interne, \u00eenc\u00e2t este un miracol ca \u00een unele cazuri nu s-a ajuns la razboi civil. De ce sa nu ne g\u00e2ndim ca astfel de \u201einconveniente\u201c ar putea aparea \u00een calea parteneriatului simetric UE-CELAC? \u00centrebarea devine fireasca daca mai amintim o constatare a prof. Robinson din studiul citat mai sus. \u201eSi, apoi, istoria latinoamericana ilustreaza pericolele la care se expun proiectele percepute la Washington ca foarte \u00abradicale\u00bb. C\u00e2teva saptam\u00e2ni dupa alegerea lui Salvador Allende \u00een Chile (ca presedinte, \u00een 1973, n.n.) consilierul pentru securitatea nationala, dl. Henry Kissinger, declara: \u00abNu vad de ce noi ar trebui sa lasam o tara sa devina marxista numai pentru simplul motiv ca populatia ei este iresponsabila\u00bb\u201c. \u201eMarxista\u201c poate fi tot una cu \u201eradicala\u201c. Robinson precizeaza din motive de exactitate \u2013 eu, de asemenea \u2013 ca citatul care \u00eel priveste pe Kissinger este luat din cartea lui Grace Livingston, \u201eAmerican’s Backyard: The United States & Latin America From the Monroe Doctrine to the War on Terror\u201c, Zed Books, NewYork, 2009.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
P.S. Acum o vorba pentru noi. Propun sa ne \u00eentrebam, ca rum\u00e2nu’-n criza,\u00a0 ce descumpaniri trebuie sa-l fi \u00eencercat pe\u00a0 Columbul nostru ajuns la reuniunea din Chile de a putut promite ca vom construi \u00een America Latina cai ferate, vapoare, furnale, sisteme de irigatii. Cu ce? Cu cine ?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca \u00een al doilea mandat al presedintelui Barack Obama, Statele Unite se vor ocupa mai mult de pace, dupa cum ne lasa sa credem discursul inaugural de la 20 ianuarie, atunci cursul evenimentelor mondiale ar putea sa aduca modificari sensibile \u00een favoarea Europei. Un semn \u00een aceasta directie \u00eel indica recentul summit Uniunea Europeana –… Cite\u0219te mai mult »Europa \u2013 America Latina. Un proiect de parteneriat simetric<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14948","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1400,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14948","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14948"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14948\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14948"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14948"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14948"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}