Despre \u201eun scriitor uitat\u201c, Aurel Baranga, scrie \u00een \u201eContemporanul\u201c Ovidiu Morar. Dramaturgul, autorul versurilor primului imn al Republicii Populare Rom\u00e2ne, devine cu acest an 2013 centenar (20. VI.1913 \u2013 10. VI 1979). Unul dintre principalele merite, daca nu cel de capat\u00e2i, al celui uitat \u2013 probabil, cu exceptia lui Caragiale, cel mai profesionist meserias al dramaturgiei rom\u00e2nesti din toate timpurile \u2013, este acela de a fi decupat cu un ochi ager, ca si ilustrul sau \u00eenaintas, fizionomii cu un \u00eenceput de profil uman, caractere mici \u00een curs de formare, \u201emoralitati\u201c si betesuguri proprii \u201eepocii de tranzitie\u201c a vremii lui: un segment temporal dintr-o permanenta, clasica si nesf\u00e2rsita \u201etranzitie\u201c pe care societatea rom\u00e2neasca n-a sarit-o nici azi. Acest \u201erau\u201c national \u2013 al stationarii fara termen \u00eentre doua gari de provincie din care n-am prins niciun tren spre luminile marelui oras \u2013 a facut, \u00een schimb, mult bine literaturii, dramaturgiei, \u00een genere, teatrului rom\u00e2nesc furniz\u00e2ndu-i teme, subiecte, personagii nemuritoare si vesnic vii \u00een precaritatea lor. Contrar acelora ce spun si depl\u00e2ng precaritatea filonului dramaturgic al literaturii rom\u00e2ne, trebuie spus ca societatea rom\u00e2neasca a trait \u00een teatru ca \u00een elementul ei, \u00een viata si pe scena. Si tot contrazic\u00e2ndu-i pe acesti pl\u00e2ngareti si nostalgici cu ochii umeziti de lacrimi niciodata uscate, trebuie sa spunem ca nicic\u00e2nd Caragiale n-a fost singur: mai mici ori mai rasariti, cu o inteligenta mai pitica ori ascutita, dar \u00een genere conformista, dramaturgii rom\u00e2ni sunt expresia cea mai concordanta si elocventa a \u201eepocii de tranzitie\u201c din care rom\u00e2nul rural si citadin n-a izbutit sa iasa niciodata. Exponential, Aurel Baranga este alaturi de multi altii unul dintre cei mai specific nationali scriitori ai nostri care lucreaza cu exemplul lui I.L. Caragiale \u00een fata: \u00een alta epoca de tranzitie din lungul sir al acestei modalitati placentare de supravietuire, el identifica noile \u201eforme fara fond\u201c ale perioadei urmatoare celui de-al Doilea Razboi Mondial c\u00e2nd \u201eforma fara fond\u201c s-a numit comunismul despre care destui mint ca a intrat \u00een tara cu de-a sila pe tancurile sovietice. \u00cen realitate, utopia aceasta are iz rom\u00e2nesc, s-a nascut \u00eentr-una din mahalalele mizere si sarace autohtone si a fost hranita si exprimata fidel de o lume de napastuiti si obiditi, de marginali, marginalizati, \u00eendreptatiti si umiliti ai sortii. Dramaturgul la \u00eenceput \u201erealist-socialist\u201c Aurel Baranga face parte dintre ei. \u201eProbabil cel mai popular dramaturg rom\u00e2n din deceniile al saselea si al saptelea, Aurel Baranga ilustreaza perfect, prin destinul sau paradoxal\u201c \u2013 scrie Ovidiu Morar \u2013 \u201etribulatiile existentiale ale scriitorilor evrei din secolul trecut de-a lungul a doua epoci profund diferite dar \u00een fond la fel de dramatice, prima denumita p\u00e2na nu demult cu eticheta infamanta de \u00abor\u00e2nduirea burghezo-mosiereasca\u00bb, iar cea de-a doua cu o alta eticheta, devenita \u00een ultimul timp la fel de odioasa, \u00abperioada comunista\u00bb\u201c. \u00cen prima perioada, aceea cu \u201eeticheta infamanta\u201c, Aurel Baranga are parte de o copilarie saraca \u00een mahalaua bucuresteana a tabacilor, asemanatoare cu aceea din Soseaua Dudesti, unde-si va deschide mai t\u00e2rziu un mic cabinet medical. \u00cen cea de-a doua perioada, aceea cu \u201eeticheta odioasa\u201c, cel nascut la 1913 \u00eentr-o mahala mizera deloc straina de taverna mohor\u00e2ta a poetului, Aurel Leibovici, trecut prin cenaclul lui Lovinescu, publica la 16 ani primele versuri \u00een \u201eBilete de papagal\u201c si face, \u00eempreuna cu Gherasim Luca, Paul Paun, Sesto Pals si S. Perahim o fulminanta cariera suprarealista si avangardista, scandaliz\u00e2nd lumea. Orientarea foarte t\u00e2narului poet catre avangarda se datoreaza, ca si \u00een cazul celorlalti confrati, frustrarilor sociale inerente unei epoci de criza, furia contestatara fiind o stare fireasca si nicidecum mimata, conform propriei marturisiri t\u00e2rzii ce trebuie neaparat crezuta: \u201eNu stiam mare lucru despre lume si viata, dar de un lucru sunt sigur: ca eram t\u00e2nar, exasperat si ars de furii, ca uram cu toata puterea fiintei mele statul burghez, morala burgheza, familia burgheza, si ca furia mea nu era simulata\u201c. Citea cu nesat \u201eManifestul comunist\u201c, \u201eStatul si Revolutia\u201c, Bakunin, tipareste, de \u201efurie\u201c o revista cu titlu obscen… Ceva sau o parte usor disciplinata (!) din vechea \u201efurie\u201c antiburgheza, antifilistina, o furie sporita de acea pornire patimasa contra snobismului aristocratic nutrita de necioplitul Cooper dintr-o povestire a lui W. Somerset Maugham \u2013, va trece \u00een \u201eturbarea\u201c unui Spiridon Biserica din celebrul si oric\u00e2nd actualizabilul \u201eMiel turbat\u201c din deceniul al saptelea din secolul trecut c\u00e2nd Aurel Baranga, scrie acelasi Ovidiu Morar, \u201eva deveni cel mai reputat dramaturg al generatiei sale, invidiat si imitat de multi dintre confratii sai: piese ca \u00abSiciliana\u00bb, \u00abMielul turbat\u00bb, \u00abSf\u00e2ntul Mitica blajinul\u00bb, \u00abOpinia publica\u00bb sau \u00abTravesti\u00bb vor ajunge chiar la fel de celebre ca si comediile lui Caragiale, ele fiind traduse, reprezentate scenic sau difuzate radiofonic si peste hotare, \u00een Albania, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, China, Germania, Finlanda, Franta, Polonia, Spania, Ungaria, URSS etc.\u201c. Nu e un imens succes propagandistic regizat, ci unul real si adevarat. Un Vito Pandolfi explica \u00een a lui Istorie a teatrului universal acest larg ecou al pieselor lui Baranga prin \u201eteatralitatea lor abila\u201c, adica prin ingeniozitatea, marele talent si profesionalismul aproape fara egal nu doar \u00een acea epoca ale dramaturgului care a fost autorul \u201eMielului turbat\u201c. Cum se explica \u201euitarea\u201c deplina \u00een care a cazut si totala lui absenta de pe scenele teatrelor de azi, dupa ce nici asa-numitul \u201eDictionar esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c nu-i da vreo atentie? Una dintre explicatiile posibile este chiar calitatea subliniata de reputatul istoric italian: \u201eteatralitatea abila\u201c a dramaturgului, altfel spus, cultul mestesugului, al lucrului bine facut, efect al unei inteligente artistice comunicate ideal ochiului teatral cu care dramaturgul si-a privit epoca si lumea ce a populat-o. Se poate spune ca \u00een piesele lui rezistente a \u201ejucat\u201c pe degete, cu extraordinara dexteritate, asteptarile publicului, \u00eentotdeauna dornic de surpriza si evaziune, de farsa, de patosul unor transformari si rasturnari captivante, ca si miraculoase, ce staruie \u00een psihologia ad\u00e2nca a spectatorului \u201eprivitor ca la teatru\u201c spre o lume mereu surprinzatoare, spectaculoasa, aventuroasa. Teatrul restituie asa ceva din copilul si copilaria adultului, iar Baranga a avut intuitia acestui fapt. E drept, a fost ajutat enorm si de o miraculoasa identificare dintre rol si actorul pentru care parca a fost anume creat: nu ti-l mai poti imagina pe Spiridon Biserica, mielul turbat, altfel dec\u00e2t \u00eentruchipat de genialul Grigore Vasiliu Birlic! De unde sa mai iei un Birlic? Si asa mai departe: tot asa cum savurosul serial de consum despre Tanta si Costel al lui Ion Baiesu nu mai e imaginabil dec\u00e2t \u00een interpretarea unui Cotescu si a perechii lui. Rolul s-a \u201elipit\u201c de actor sau invers, actorul l-a facut de neuitat, ceea ce-i totuna. Cultul mestesugului a disparut, scena s-a mutat din Teatru, teatrul \u00eensusi s-a \u201elabartat\u201c \u00een povesti si povestiri ori puneri \u00een scena din care nici Caragiale nu si-ar mai recunoaste piesele. Desi merita alta soarta, piesele lui Baranga nu mai ating urechile surde si ochii orbi ai altei lumi teatrale si asteapta rabdatoare o noua lume: \u201eAcum, c\u00e2nd \u00een \u00eentreaga lume se practica un anti-teatru furios \u2013 spunea \u00eentr-o confesiune din 1978 \u2013, nutresc ambitia sa realizez un teatru pro-teatru alcatuit din limpezimi, dintr-o geometrie exemplara a relatiilor omenesti, scris \u00een respectul tuturor canoanelor, \u00eenfr\u00e2ng\u00e2nd dificultati, superiorul dispret al unora, sur\u00e2sul satisfacut al altora… Ce \u00eenduri \u00een viata nu poti \u00eendura \u00een teatru. Pe scena, chiar si ur\u00e2tul trebuie sa fie agreabil, odiosul atragator, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sala, cea mai aspra pedeapsa pentru un dramaturg\u201c. Pe de alta parte, desi defazata \u00een raport cu practica teatrala de azi, unei parti a operei lui Baranga un critic precum Mircea Ghitulescu \u00eei sublinia actualitatea conferita chiar de nepieritoarea epoca de tranzitie \u00een care traim de vreo 200-300 de ani: \u201eTraficul de influenta, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocratia cronica si confortul incompetentei, toate acestea \u00eenscrise \u00een perimetrul a ceea ce am numit ipoteza unei conspiratii a mediocritatii, sunt c\u00e2teva dintre descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rara a mestesugului comediei, ele \u00eei asigura autorului o prezenta emblematica \u00een dramaturgia contemporana\u201c. Nu si \u00een teatrul contemporan mai are acest ilustru confrate al lui Caragiale o prezenta emblematica: din pacate, din el a ramas emblematica doar amintirea lui Spiridon Biserica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Despre \u201eun scriitor uitat\u201c, Aurel Baranga, scrie \u00een \u201eContemporanul\u201c Ovidiu Morar. Dramaturgul, autorul versurilor primului imn al Republicii Populare Rom\u00e2ne, devine cu acest an 2013 centenar (20. VI.1913 \u2013 10. VI 1979). Unul dintre principalele merite, daca nu cel de capat\u00e2i, al celui uitat \u2013 probabil, cu exceptia lui Caragiale, cel mai profesionist meserias al… Cite\u0219te mai mult »In amintirea lui Spiridon Biserica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14946","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":895,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14946","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14946"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14946\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14946"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14946"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14946"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}