{"id":14943,"date":"2013-03-19T20:28:01","date_gmt":"2013-03-19T18:28:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14943"},"modified":"2013-03-19T20:28:01","modified_gmt":"2013-03-19T18:28:01","slug":"cartile-de-bune-maniere-fata-cu-psihanaliza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cartile-de-bune-maniere-fata-cu-psihanaliza\/","title":{"rendered":"Cartile de bune maniere fata cu psihanaliza"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>La modul cel mai primitiv, actul autoexaminarii este ceea ce ne defineste, ca oameni, scrie Jane Shilling \u00een \u201eThe New Statesman\u201c. Totusi, maxima lui Socrate, \u201eo viata neexaminata nu merita traita\u201c, ar putea sa para una extrem de elitista. Cea mai mare parte a omenirii a fost, de-a lungul istoriei, prea ocupata sa se lupte pentru supravietuire, pentru a se putea angaja \u00een analize filosofice interminabile. Daca o viata examinata e una \u00een care are loc o reflectie asupra sinelui dincolo de pragul minimal, atunci cea mai mare parte a oamenilor sunt niste bestii ignorante. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00centr-o vreme si \u00eentr-un loc \u00een care educatia si timpul liber sunt apanajul unei minoritati privilegiate, acesta este un argument convingator. Totusi, \u00een ziua de astazi, oricine are acces la Internet (ceea ce e valabil pentru un numar mare de oameni, chiar si din r\u00e2ndurile celor mai saraci locuitori ai planetei) poate sa se dedea unor acte publice de autoexaminare atunci c\u00e2nd scrie, clandestin, pe un blog dintr-o tara aflata sub dominatia unui regim tiranic, sau c\u00e2nd cere compatimire pe Facebook pentru ceea ce, c\u00e2ndva, ar fi putut sa fie o anxietate sau o suferinta prea intime pentru a fi dezvaluite \u00een fata oricui altcuiva, \u00een afara de prietenii cei mai apropiati, sau c\u00e2nd posteaza update-uri pe Tweeter despre toate modificarile starii lor de spirit. Autoexaminarea a devenit una dintre cele mai democratice activitati, \u00eentre toate activitatile.<br \/>\nNu acelasi lucru se poate spune, totusi, despre psihanaliza. Las\u00e2nd la o parte serviciile pro bono, imaginea ei ram\u00e2ne aceea a unei terapii disponibile \u00een special oamenilor cu resurse bogate de timp si de bani: un leac pentru nefericire care seamana cu un hobby de lux \u2013 unul\u00a0 ce necesita, totusi, un grad neobisnuit de implicare emotionala si intelectuala. Shilling porneste de la o carte semnata de unul dintre cei mai cunoscuti psihanalisti britanici, Stephen Grosz, profesor la University College, din Londra; volumul lui Grosz, intitulat \u201eThe Examined Life\u201c,\u00a0 cuprinde studii de caz adunate \u00een peste 25 de ani de experienta terapeutica. Cartea lui Grosz revine, iar si iar, la \u00eentrebarea \u201ela ce e buna psihoterapia\u201c? Raspunsul la aceasta \u00eentrebare poate fi foarte diferit, \u00een ziua de astazi, de cel pe care l-am fi dat pe vremea lui Freud \u2013 sau chiar \u00een urma cu un deceniu.<br \/>\n\u201eCea mai mare parte a teoriei psihanalitice e, \u00een prezent, o varianta contemporana a cartilor de bune maniere\u201c, scria cu zece ani \u00een urma un alt psihoterapeut celebru, Adam Phillips. Afirmatia lui Phillips poate fi luata mai degraba ca o profetie \u2013 tin\u00e2nd cont de dezvoltarea ulterioara a ceea ce am putea numi \u201epishanaliza simplificata\u201c \u2013 diluarea intensitatii ermetice si private a terapiei individuale \u00een mai atragatoarea si mai populara fuziune dintre literatura motivationala si divertisment. Printre exemplele acestei tendinte se numara \u201eScoala vietii\u201c, a filosofului Alain de Botton, care ofera, pe l\u00e2nga alte oportunitati de autoexaminare, o consultatie cu un \u201epsihoterapeut de performanta\u201c pentru numai 100 de dolari. Totusi, cartile de bune maniere, desi sunt dispretuite de cei care cred ca deja stiu foarte bine cum sa se poarte, pot aduce o \u00eencredere si liniste considerabile celor care cred ca nu stiu chiar totul despre acest subiect.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La modul cel mai primitiv, actul autoexaminarii este ceea ce ne defineste, ca oameni, scrie Jane Shilling \u00een \u201eThe New Statesman\u201c. Totusi, maxima lui Socrate, \u201eo viata neexaminata nu merita traita\u201c, ar putea sa para una extrem de elitista. Cea mai mare parte a omenirii a fost, de-a lungul istoriei, prea ocupata sa se lupte&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cartile-de-bune-maniere-fata-cu-psihanaliza\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cartile de bune maniere fata cu psihanaliza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-14943","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":995,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14943","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14943"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14943\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14943"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14943"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14943"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}