Orice calatorie \u00een capitala Frantei este o provocare pentru oricare \u00eempatimit al muzeelor. O saptam\u00e2na nu poate fi \u00eendeajuns pentru vizionarea tuturor expozitiilor temporare din muzeele pariziene. Nu ne ram\u00e2ne, asadar, dec\u00e2t sa \u00eencercam sa fim selectivi si\u2026 at\u00e2t c\u00e2te se poate de obiectivi.
\nDe data aceasta, atentia mi s-a \u00eendreptat, mai mult, spre fabulosul muzeu de pe Quai Branly (si, dupa cum veti vedea, saptam\u00e2na viitoare, spre Centrul Pompidou) sau, dupa denumirea sa \u201enecomerciala\u201c, Muzeul Artelor si Civilizatiilor Africii, Asiei, Oceaniei si Americilor. Pentru cine nu a apucat \u00eenca sa \u00eel vada, trebuie spus ca acesta este un foarte interesant amestec \u00eentre vechiul tipic frantuzesc al muzeelor de arte si traditii (preluat, \u00een Rom\u00e2nia, dupa 1990, de Muzeul Taranului Rom\u00e2n) si g\u00e2ndirea inovativa a genialului arhitect Jean Nouvel. Desigur, orice arhitect poate influenta modul \u00een care muzeografii realizeaza expozitia permanenta; am \u00eencercat sa subliniez acest lucru, foarte recent, cu referire la originalul muzeu CosmoCaixa. \u00cen cazul muzeului Quai Branly (chiar si site-ul de internet al muzeului utilizeaza aceasta denumire, \u00een dauna celei oficiale, mult prea lunga pentru a fi retinuta si folosita de generatia sms-urilor), \u00eensa, efectul arhitecturii asupra expozitiei este uluitor.
\n\u00cenainte de orice, ar trebui spus ca pe locul pe care, la initiativa fostului presedinte Chirac, s-a construit acest muzeu se afla un minister, cel al Comertului Exterior. Daca la aceasta informatie o adaugam pe cea referitoare la proiectul \u201eMarelui Luvru\u201c, initiat de Fran\u00e7ois Mitterrand, care a dat afara Ministerul Finantelor din batr\u00e2nul palat, pentru a face loc unui muzeu extins al Luvrului, poate ca vom \u00eentelege diferenta de mentalitate \u00eentre Franta si Rom\u00e2nia. La noi, la \u00eenceputul ministeriatului lui Theodor Paleologu, s-a luat \u00een discutie evacuarea Muzeului Colectiilor de Arta, din Palatul Romanit, de pe Calea Victoriei, pentru a face loc acolo Ministerului Culturii. Din fericire, nu s-au gasit banii necesari pentru aceasta amputare a culturii prin m\u00e2na administratorului culturii…
\nJean Nouvel, care a c\u00e2stigat concursul pentru proiectul de arhitectura, \u00een 1999, a \u00eencercat sa aduca \u00een centrul Parisului senzatia prezentei unei paduri ecuatoriale. Formele curbe, liniile sinuoase si peretii vitrati, ascunsi printre arborii adusi din cele mai diverse colturi ale lumii, pentru a fi plantati \u00een jurul muzeului, devoaleaza t\u00e2rziu intrarea principala pentru public. Practic, vizitatorii nu mai au de ales, c\u00e2nd au ajuns \u00een dreptul cozilor de la intrare (\u00een oricare luna din an veti gasi, acolo, cozi mai mari sau mai mici la intrare), dec\u00e2t sa se aseze cuminti \u00een r\u00e2nd si sa \u00eesi doreasca sa se lase sedusi de frumusetea obiectelor din muzeu. Remarcabil, \u00eentre altele, la acest muzeu, este faptul ca arhitectura exterioara a cladirii se continua si \u00een interior, spre beneficiul expozitiei. Muzeografii, cel putin, nu s-au pl\u00e2ns niciodata de modul \u00een care au fost proiectate salile de expozitii, lucru care nu se poate spune despre cladirile altor muzee cunoscute, cum este Muzeul Evreiesc din Berlin (autorul fiind celebrul Daniel Liebeskind, arhitectul care a proiectat si noile turnuri de pe locul fostelor \u201egemene\u201c din New York) sau Muzeul Canadian al Civilizatiilor, aflat la Ottawa (si proiectat de mai putin celebrul \u2013 dar foarte apreciat \u00een tara sa \u2013 arhitect canadian Douglas Cardinal). Aparentul haos al junglei care pare sa cuprinda, din interior si din exterior, cladirea se prelungeste \u00een modul de expunere. Las\u00e2nd la o parte \u00eempartirea geografica si tematica a spatiilor \u00een care sunt asezate vitrinele expozitiei permanente, se poate spune ca vizitatorii au o deplina libertate de alegere si miscare prin muzeu. Vizita nu se poate, oric\u00e2t si-ar dori unii, efectua liniar. Trebuie sa te \u00eenv\u00e2rtesti pe l\u00e2nga vitrine, sa pleci, sa revii, sa revezi, poate, unele obiecte de mai multe ori, din alte unghiuri, sa te lasi purtat de frumusetea obiectelor. Lumina este discreta, de parca ar fi filtrata de \u00eenaltimile arborilor. Etichetele sunt extrem de discrete si trebuie sa le cauti cu atentie, \u00een dreptul vitrinelor, pentru a le gasi. Daca nu esti neaparat interesat sa stii, cu exactitate, din ce colt al lumii provine vreo \u00eempletitura sau o podoaba, un instrument muzical sau o arma, nimeni nu \u00eeti va scoate ochii cu aceste informatii. N-as vrea sa \u00eentelegeti ca nu exista rigoare \u00een aceasta expozitie permanenta. Ghizii mereu z\u00e2mbitori si rabdatori, gata sa ofere toate informatiile posibile, pe \u00eentelesul fiecaruia, pot fi gasiti, la anumite ore, pentru tururi ghidate, c\u00e2nd exact rigoarea stiintifica este cea care primeaza \u00een explicatii. Nimic plictisitor, totusi, \u00een demersul lor! Nici urma de sastiseala, de oboseala, de rutina \u00een aceste ghidaje, desi, va asigur, si salariile lor sunt mici, \u00een raport cu preturile pariziene, si nici ei nu \u00eesi iubesc foarte tare sefii, de la cei de sectie, p\u00e2na la cel al statului…
\nMuzeul nu dispune de foarte multe spatii pentru expozitii temporare, dar trebuie spus ca cele existente sunt la maximum exploatate.
\nVedeta momentului este expozitia \u201eCoafuri scumpe: frivolitati si trofee\u201c. Expozitia este un eseu (nu \u00eesi propune sa fie nici monografica, nici universala) dedicat modului \u00een care oamenii \u00eesi poarta parul de pe cap si \u00eel \u00eempodobesc. Ceea ce impresioneaza este faptul ca problema este privita din mai multe perspective (subiective, toate, as zice), expozitia fiind nu doar interesanta, ci si amuzanta. Nu este de mirare ca spatiul este invadat de copii de toate v\u00e2rstele. Desigur, acestia sunt mai putin interesati de tablourile care ilustreaza gorgone sau povestea lui Samson si a Dalilei, desi i-am vazut not\u00e2ndu-si constiinciosi, tot felul de informatii, chiar si despre fotografia lui Man Ray, \u00eenfatis\u00e2nd tunsoarea \u00een stea a lui Marcel Duchamp, \u00een 1921, sau despre suvita de par pe care Andr\u00e9 Breton a cumparat-o de la un anticariat, pentru a o oferi prietenului sau Jean Jacques Lebel. Interesul maxim este atins, spre finalul expozitiei, de faimoasele capete zanza (sau tsantsa, dupa alte grafii) \u2013 recent intrate, ca traditie, pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Orice calatorie \u00een capitala Frantei este o provocare pentru oricare \u00eempatimit al muzeelor. O saptam\u00e2na nu poate fi \u00eendeajuns pentru vizionarea tuturor expozitiilor temporare din muzeele pariziene. Nu ne ram\u00e2ne, asadar, dec\u00e2t sa \u00eencercam sa fim selectivi si\u2026 at\u00e2t c\u00e2te se poate de obiectivi. De data aceasta, atentia mi s-a \u00eendreptat, mai mult, spre fabulosul… Cite\u0219te mai mult »Ce se mai poarta pe la Paris\u2026 (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14938","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":903,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14938","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14938"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14938\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14938"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14938"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14938"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}