Pentru recitalul sau anual la Ateneul Rom\u00e2n, Remus Manoleanu si-a propus un subiect care, sub arcada personalitatii lui Johannes Brahms, sa ne conduca spre o alta cunoastere dec\u00e2t cea cu care suntem obisnuiti a muzicii marelui romantic: creatia pianistica \u00eentre repere existentiale. Fireste, simfonismul brahmsian a determinat cutuma unor apropieri mai prudente a publicului fata de ceea ce a \u00eensemnat, \u00een secolul pianisticii spectaculoase, orientarea spre lumea sonatei mostenite de la Beethoven.<\/p>\n
\u00cen anii tineretii sale, Brahms pasea cu forta vietii \u00eenca netraite, spre constructia constient personalizata a asumarii acestei mosteniri. Se deosebea \u00een mod cert de declamatia lisztiana, valurile emotionale chopiniene sau lecturile cu tente filozofice schumanniene. Si-a dorit altceva, asum\u00e2ndu-si la acea v\u00e2rsta, ce \u00eencheia primele doua decenii, care marcau \u00eenceputurile, traversarea descoperirilor proprii, purt\u00e2nd de la Hamburg la Viena, drept platosa, claviatura. Ne spune Remus Manoleanu, c\u00e2nt\u00e2nd cea de a treia \u201eSonata \u00een fa minor op. 5\u201c, ce a \u00eensemnat pentru artist argumentul unei prime parti de Allegro moderato cu care poate \u00eencepe o epopee, pe ritm de cavalcada si stare de tensiune vizibila, evit\u00e2nd orice concluzie grabita, \u00een scrutarea viitorului. Este de presupus ca debutul \u201eSonatei a treia\u201c reprezenta pentru interpret o identificare a intentiilor componistice cu propria traire. Pianistul a avut nevoie de un \u201erespiro\u201c ca sa continue. S-a adresat celor care \u00eel ascultau, pentru a spune ce va urma: contrastul cu muzica unei nocturne lirice dedicate \u201eiubitei de departe\u201c. Poate nu gresim \u00eentrezarind, \u00een superba visare a derularii rostirilor poetice, acel viitor al orizontului ce avea sa se deschida mult mai t\u00e2rziu, urmarind staruitor imaginea sentimentului. Se spune ca aceasta \u201e\u00eenserare cu clar de luna\u201c a fost inspiratoare pentru Wagner, \u00een realizarea meditatiei lui Hans Sachs din \u201eMaestrii c\u00e2ntareti\u201c. Remus Manoleanu si-a marturisit atasamentul pentru asemenea comuniuni daruite prin atingerea clapei, prin sunetul trec\u00e2nd, din aproape \u00een aproape, de la un vers la alt vers, \u00een ultimele masuri cu \u00eentelesul de suspin prelungit. De-abia cu Scherzo-ul ce a urmat, s-a vazut cum monumentala \u201eSonata\u201c a lui Brahms se construieste dupa un plan ce depaseste succesiunea. Caci simetrica amplasare a revenirilor energice, \u00eentre doua poeme lente, alcatuind echilibrul boltei prin impunatorul Allegro energico cu ecouri schumanniene, si-a explicat rosturile \u00een interpretare. O \u201eprivire \u00eenapoi\u201c intoneaza \u00een Intermezzo amintirea clarului de luna revelat t\u00e2narului adolescent care a intuit vibratia si sentimentul. Desigur, \u201eSonata\u201c nu se putea \u00eencheia astfel, dramaturgia muzicala astept\u00e2nd rezolvarea celor spuse la \u00eenceput. Compozitorul si interpretul lasa fuga plina de vitalitate a cavalcadei sa-si \u00eemplineasca menirea initiala, \u00eenaint\u00e2nd de la Allegro la Piu presto. Arhitectura este astfel \u00eemplinita, romanul muzical citit de interpret parcurge ultima fila, dupa care nu mai urmeaza nimic.
\nSau ce ar fi putut urma? Iata raspunsul prin felul personal \u00een care a fost g\u00e2ndit acest recital. Remus Manoleanu, parasind cutezanta adolescentei brahmsiene, deschide capitolul meditatiilor maturitatii, altfel spus, acele file de jurnal cu \u201emuzica pentru eul singur\u201c, reprezentata de sensibilitatea calma din misterul unor Intermezzi compuse, fata de Sonate, patruzeci de ani mai t\u00e2rziu. Aici, artistul nu mai comunica celorlalti, ci lasa g\u00e2ndul sa dainuie \u00een causul propriilor amintiri. Intentia lui Remus Manoleanu a fost, cred, sa priveasca spre trecut, si el, si compozitorul asum\u00e2nd consecinta trairilor. Impresionanta concluzie spre acel \u201ealt\u201c Brahms pe care ni l-a daruit, cel care, dincolo de simfonii si concerte, si-a \u00eenceput si si-a \u00eencheiat viata c\u00e2nt\u00e2nd si compun\u00e2nd pentru partenerul sau fidel, pianul. Remus Manoleanu a \u00eemplinit, astfel, un proiect mai putin obisnuit, o marturisire care ni-l apropie, ca artist capabil sa iubeasca miracolul sonor al pianului Steinway pe care a c\u00e2ntat, pentru noi, la Ateneu. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru recitalul sau anual la Ateneul Rom\u00e2n, Remus Manoleanu si-a propus un subiect care, sub arcada personalitatii lui Johannes Brahms, sa ne conduca spre o alta cunoastere dec\u00e2t cea cu care suntem obisnuiti a muzicii marelui romantic: creatia pianistica \u00eentre repere existentiale. Fireste, simfonismul brahmsian a determinat cutuma unor apropieri mai prudente a publicului fata… Cite\u0219te mai mult »Un periplu brahmsian cu Remus Manoleanu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14934","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":703,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14934","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14934"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14934\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14934"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14934"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14934"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}