{"id":14932,"date":"2013-03-19T20:22:00","date_gmt":"2013-03-19T18:22:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14932"},"modified":"2013-03-19T20:22:00","modified_gmt":"2013-03-19T18:22:00","slug":"cand-pat-a-intalnit-o-pe-tiffany-silver-linings-playbook","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-pat-a-intalnit-o-pe-tiffany-silver-linings-playbook\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd Pat a intalnit-o pe Tiffany: \u201eSilver Linings Playbook\u201c"},"content":{"rendered":"

Dintr-o anumita perspectiva, cel mai recent film al regizorului american David O. Russel (\u201eThree Kings\u201c, \u201eThe Fighter\u201c) are doua perechi de protagonisti, pe Pat (Bradley Cooper) si Tiffany (Jennifer Lawrence), dar si Philadelphia (orasul) si echipa de fotbal american Philadelphia Eagles. Un al treilea produs promovat voiniceste este iPod-ul, dar fara Philadelphia si ceea ce ar trebui ea sa \u00eensemne, filmul ar fi aratat altfel. Asupra orasului avem o frumoasa priveliste de ansamblu \u00eenca din primele c\u00e2teva minute, \u00eentreaga actiune se petrece \u00een cartierele sale rezidentiale, cu case mari, cu peluze \u00eengrijite, cu vecini grijulii care suna la Urgente c\u00e2t ai zice peste, \u00een Philadelphia a participat Benjamin Franklyn, despre care se tot aduce vorba, la redactarea Declaratiei de Independenta s.a.m.d.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\u00cen orasul dragostei fratesti, Pat e tratat cu surprinzator de multa ostilitate. Personajul sau este construit dintr-o serie de opozitii; din fiecare dintre acestea, c\u00e2stigator iese el. Oric\u00e2t de nerealist ar fi \u00een fervoarea cu care \u00eencearca sa \u00eesi salveze casnicia, Pat are cu cel putin o doaga \u00een plus fata de tatal lui, care crede ca batista pe care o tine \u00een m\u00e2na de-a lungul meciului sau pozitia telecomenzilor pe masa din sufragerie au o influenta directa asupra rezultatelor din NFL. Nebunia lui e mai benigna dec\u00e2t a lui Ronnie, care, c\u00e2nd \u00eel apuca damblaua, asculta trash metal si \u00eesi distruge garajul. E mai putin lipsit de scrupule dec\u00e2t vecinul care vrea sa-l foloseasca drept cobai pentru un studiu privind bolile psihice, mai putin materialist dec\u00e2t Ronnie, care \u00eesi renoveaza casa la fiecare an (\u00een timp ce altii \u00eesi pierd pensia, o recunoaste si el, o spune si Pat), mai putin libidinos dec\u00e2t politistul de proximitate, care \u00eei face avansuri lui Tiffany la un minut dupa ce o vede prima data, mai putin profitor dec\u00e2t colegii de birou ai lui Tiffany, mai putin rautacios dec\u00e2t fratele sau, care \u00eel tachineaza fara nicio retinere, desi stie ca abia a fost eliberat dintr-un azil (dupa care, \u00een urmatoarea scena \u00een care apare, e p\u00e2inea lui Dumnezeu \u2013 si-a \u00eendeplinit rolul, l-a pus pe Pat \u00eentr-o lumina buna, acum poate fi oricum).
\n\u00cen acest film nominalizat la opt categorii la Oscaruri, c\u00e2nd e \u00een cabinetul psihologului, desi devine destul de repede destul de clar ca acesta din urma cunoaste de-a fir a par povestea ultimelor luni din viata lui, Pat \u00eei povesteste totusi cum si-a gasit nevasta sub dus cu alt barbat, cum deja devenise el paranoic cu ceva timp \u00een urma, precum si \u00eentreaga succesiune de evenimente care au provocat intedictia aplicata tatalui lui de a mai intra pe stadionul echipei preferate. E o metoda de a ne introduce \u00een chestiune tipica televiziunii (si, la fel ca \u00een serialele TV, flashback-ul e la locul lui). C\u00e2nd Pat \u00eei spune doctorului Patel ca \u201eI’ve been white knuckling it the whole time\u201c, se \u00eentelege de la sine ca trebuie sa-l vedem cum \u00eesi fr\u00e2nge m\u00e2inile ca m\u00e2ndruta la portita, iar monturile pumnului, astfel chinuite, se \u00eenalbesc corespunzator. Jumatate din scenele filmului sunt filmate \u00een plan-contraplan, \u00een linie dreapta sau \u00een triunghi (cuv\u00e2ntul de ordine: niciun cadru fara o ceafa si cineva care vorbeste \u00een fundal), sau cu ajutorul travelling-ului circular. Efectul e acelasi: ameteala.
\n\u00cen esenta, \u201eSilver Linings Playbook\u201c e povestea unui barbat pe care toata lumea \u00eel ameninta cu una din doua rele (puscaria, respectiv spitalul de boli psihice din Baltimore) sau cu ambele concomitent, si care reuseste sa se arate suficient de obedient \u00eenc\u00e2t sa le evite, ceea ce nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat niciodata daca n-ar fi fost Iubirea. Iubirea se \u00eenfiripa si creste odata cu introducerea \u00een scenariu a unui ceas care ticaie: concursul de dans la care cei doi participa, care trebuie c\u00e2stigat, orice ar fi.
\nPat nu are toti boii acasa, Tiffany e vaduva si vocabularul am\u00e2ndurora e o constructie \u00een a carei fundatie la loc de cinste stau cuv\u00e2ntul fuck si derivatele sale (fucked, fucking, fucker, fucked up etc.), si aceste trei elemente ar trebui sa fie de ajuns, \u00een conceptia lui David O. Russel, pentru ca o comedie romantica sa treaca drept drama \u00e0 la Sundance sau ceea ce unele ghiduri TV numesc \u201efilm psihologic\u201c. E ca si cum ai pune niste actori porno sa recite din Keats \u00een timp ce presteaza, \u00een speranta ca astfel, filmul nu va mai fi interzis si va putea fi difuzat \u00een gradinite si biserici. La final, Pat alearga dupa Tiffany, care pl\u00e2nge de una singura pe strada, \u00eei spune c-o iubeste si o saruta, cu travelling-ul circular de rigoare. Iata o ultima inconsecventa: normal ar fi fost sa-i spuna simplu si din suflet: \u201eI fucking love you, you crazy bitch!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dintr-o anumita perspectiva, cel mai recent film al regizorului american David O. Russel (\u201eThree Kings\u201c, \u201eThe Fighter\u201c) are doua perechi de protagonisti, pe Pat (Bradley Cooper) si Tiffany (Jennifer Lawrence), dar si Philadelphia (orasul) si echipa de fotbal american Philadelphia Eagles. Un al treilea produs promovat voiniceste este iPod-ul, dar fara Philadelphia si ceea ce… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2nd Pat a intalnit-o pe Tiffany: \u201eSilver Linings Playbook\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8648,83],"class_list":["post-14932","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-silver-linings-playbook","tag-film"],"views":812,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14932"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14932\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}