{"id":14924,"date":"2013-03-19T20:16:44","date_gmt":"2013-03-19T18:16:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14924"},"modified":"2013-03-19T20:17:09","modified_gmt":"2013-03-19T18:17:09","slug":"carti-parfumuri-si-joc-al-identitatilor-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/carti-parfumuri-si-joc-al-identitatilor-ii\/","title":{"rendered":"Carti, parfumuri si joc al identitatilor (II)"},"content":{"rendered":"

Patrick S\u00fcskind, Parfumul,<\/em> traducere de Grete Tartler, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00cen egala masura, cartea aceasta, stranie si fascinanta, \u00eesi dezvaluie, la o lectura atenta, si calitatea de veritabila fabula postmoderna care spune multe despre modul \u00een care idealul iluminist al autonomiei (estetice ori individuale) e mult prea usor subminat de ratiunea instrumentala pentru a produce o anumita patologie din ce \u00een ce mai prezenta \u00een societatea contemporana. Crimele pe care Grenouille le comite cu s\u00e2nge rece doar pentru a obtine acea esenta care sa-l ajute sa creeze parfumul ideal reprezinta si o alegorie a \u201ecrimei\u201c pe care ratiunea de o anumita factura o \u00eentreprinde la adresa acelor aspecte lucruri, fiinte sau obiecte care par a-i sta \u00een cale \u00een calitate de obstacole. De aici mai e doar un pas p\u00e2na la citirea romanului \u00een cheie parabolica si p\u00e2na la identificarea, \u00een comportamentul lui Grenouille, a unor atitudini specifice nazismului.
\n\u00cen plus, teoria romantica a geniului este si ea privita, aici, printr-un soi de oglinda deformatoare, caci Grenouille atinge pragul genialitatii \u00een domeniul artei parfumeriei, dar asta nu-l \u00eempiedica sa devina si criminal \u00een serie. Din perspectiva lui S\u00fcskind, geniul artistic care e protagonistul sau trebuie privit drept un avatar estetic al doctrinei romantice trecute prin filtrul anumitor tendinte patologice ale iluminismului, iar semnificatiile comportamentului sau trebuie elucidate ca atare, din perspectiva reactiilor si atitudinilor care \u00eel caracterizeaza \u00een momentele-cheie ale desfasurarii actiunii. Desigur, \u00eenvelisul alegoric \u00een care sunt prezentate toate acestea face deliciul lecturii si nu exclude defel valorizarea reala a unui adevarat narcisism estetic.
\nFascinatia livrescului<\/strong>
\n\u201eNu exista texte, ci doar relatii \u00eentre texte\u201c, spunea Harold Bloom, iar aceasta afirmatie poate sta la baza unei lecturi \u00een cheie livresc-postmoderna a romanului lui Patrick S\u00fcskind. Autorul \u201eParfumului\u201c trebuie \u00eencadrat \u00eentr-o traditie mai vasta a literaturii germane, ai carei reprezentanti au \u00eencercat sa recupereze elemente ale discursului ori strategii retorice ale marelui romantism si sa le plaseze, reconfigur\u00e2ndu-le si recontextualiz\u00e2ndu-le, drept aspecte menite a defini noua identitate culturala germana de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
\nSuccesul de librarie al romanului de fata s-a datorat, de la bun \u00eenceput, fascinatiei exercitate asupra cititorilor de protagonist. Jean-Baptiste Grenouille este creat \u00eentr-un asemenea mod, \u00eenc\u00e2t sa suscite nu numai interesul, ci si sa-si determine cititorii sa stabileasca o serie de filiatii cu alte personaje oarecum asemanatoare ca structura ori ca factura, de la eroii negativi ai romantismului tenebros german si p\u00e2na la criminalii \u00een serie ce \u00eemp\u00e2nzesc paginile romanelor politiste dintotdeauna si de pretutindeni. Romantismul, se stie, avea, printre imaginile consacrate, si pe aceea a geniului nebun \u2013 care, \u00een \u201eParfumul\u201c, se transforma \u00eentr-un veritabil studiu de caz viz\u00e2nd modul de actiune si de g\u00e2ndire al unei minti psihopate. La fel ca numerosi criminali \u00een serie, Grenouille are o copilarie marcata de lipsuri si nu se bucur\u00e3 de afectiunea materna, mama sa abandon\u00e2ndu-l imediat dupa nasterea petrecuta \u00een piata de peste din Paris, \u00een mijlocul unor miasme care faceau ca alte izuri, oric\u00e2t de fetide, sa paleasca: \u201ePestii, care, zice-se, ar fi fost adusi abia \u00een dimineata aceea din Sena, puteau deja at\u00e2t de tare, ca acopereau mirosul de cadavre\u201c. Antinomia este evidenta: caci, printre niste oameni care realmente nu mai percepeau mirosurile oribile care \u00eei \u00eenconjurau, copilul acesta se va remarca printr-un simt olfactiv unic si prin ulterioara obsesie a parfumurilor. Dar \u00eenca de la \u00eenceput devine evident si ca, date fiind circumstantele venirii sale pe lume si atmosfera \u00een care va trai \u00een anii urmatori, Grenouille nu va cunoaste \u2013 nu va avea cum sa cunoasca si sa asume \u2013 sentimentul culpabilitatii. El va ucide, asadar, din simplul motiv ca doreste sa-si procure cele necesare pentru desav\u00e2rsirea produsului pe care spera sa-l poata prepara \u00eentr-o buna zi.
\n\u00cenca din primele pagini ale cartii, S\u00fcskind stabileste filiatia livresca ce trebuie urmata pentru o c\u00e2t mai completa descifrare a sensurilor cartii sale. \u201e\u00cen secolul al optsprezecelea, a trait \u00een Franta unul dintre cei mai geniali si mai detestabili barbati dintr-un veac nu sarac \u00een personaje geniale si detestabile. Povestea acestuia va fi istorisita \u00een r\u00e2ndurile ce urmeaza. I se spunea Jean-Baptiste Grenouille si daca, spre deosebire de numele altor monstri geniali precum de Sade, Saint-Just, Fouch\u00e9, Bonaparte s.a., al sau e astazi uitat, lucrul nu se \u00eent\u00e2mpla desigur fiindca Grenouille n-ar fi fost pe masura arogantei, dispretului de oameni, sc\u00e2rbavniciei, pe scurt a netrebniciei acestora, ci fiindca at\u00e2t geniul, c\u00e2t si ambitia lui se m\u00e3rgineau la un domeniu care nu lasa urme \u00een istorie: la trecatorul imperiu al mirosurilor.\u201c Este clara raportarea la ideologia romantica si la alegoriile unora dintre reprezentantii curentului care nu ezitau sa puna \u00een legatura geniul cu inteligenta criminala. Iar c\u00e2nd Grenouille este descris \u00een acest fel, cititorul initiat \u00eentr-ale literaturii romantice (si nu numai!) are pe data \u00een minte ecourile prozei lui Heinrich von Kleist sau E.T.A. Hoffmann, c\u00e2ta vreme unii dintre protagonistii acestora, fie ca e vorba despre Michael Kohlhaas sau Ren\u00e9 Cardillac, sunt creionati \u00een culori asemanatoare si, \u00een anumite fragmente, \u00een aproximativ aceleasi cuvinte.
\nHarul si blestemul parfumului \u00a0<\/strong>
\nCa si predecesorii sai, Grenouille poate fi interpretat, din aceasta perspectiva, asemenea unui individ cu vocatie prometeica, \u00eenzestrat cu atributele genialitatii, dar deopotriva demonstr\u00e2nd si aplecarea spre pornirile criminale si spre acte reprobabile, ca efect al unei personalitati scindate. Mai cu seama opera lui Hoffmann si fascinatia acestuia pentru portretizarea unor protagonisti cu o psihologie devianta \u00eel influenteaza pe S\u00fcskind \u00een ceea ce priveste modul de constructie al lui Grenouille. Tocmai de aceea, unii critici au interpretat \u201eParfumul\u201c drept un inedit omagiu pe care autorul i l-ar aduce lui Hoffmann, desigur, cu ironia postmoderna de rigoare, evidenta, de altfel, \u00eenca de la \u00eenceputul cartii. \u00cen plus, numeroase detalii din acest roman, legate de circumstantele nasterii lui Grenouille, dar si de latura sa geniala de parfumier amintesc situatia lui Cardillac si de traumele pe care acesta le-a \u00eenfruntat.
\nDiferente exista si ele si nu sunt putine, S\u00fcskind evidentiind mai cu seama semnificatia pierderii initiale si a compensatiei ulterioare ce marcheaza procesul creator \u00een cazul lui Grenouille. Aflam, astfel, ca Jean-Baptiste nu a fost abandonat \u00een momentul nasterii, ci, \u00een fond, mult mai de timpuriu, mama sa nedorindu-l si fiind, deci, incapabila sa-i ofere vreun strop de afectiune: \u201eMama lui Grenouille nu simtea nici duhoarea pestelui, nici pe cea a cadavrelor, fiindca nasul \u00eei era de-a binelea atrofiat \u00eentru mirosuri si \u00een afara de asta o durea tot trupul, iar durerea ucidea orice sensibilitate fata de impresiile de afara. Tot ce voia era sa \u00eenceteze odata durerile, sa se termine c\u00e2t mai repede nasterea asta sc\u00e2rboasa. Pentru ea, a cincea. De toate celelalte scapase tot aici, la taraba de peste.\u201c
\nTraumatizat din punct de vedere psihic \u00eenca de timpuriu, Grenouille se va \u00eendrepta, cu toate fortele sale, tocmai \u00eempotriva mediului viciat \u2013 ur\u00e2t mirositor, nu numai la nivel fizic, ci si simbolic \u2013 din care provine, vis\u00e2nd sa reuseasca sa-i domine pe ceilalti, fata de care nu simte, totusi, dec\u00e2t dispret. Iar cum dominarea prin forta bruta este exclusa de datele concrete ale fizicului personajului, iar dominatia de natura strict intelectuala nu are sanse, data fiind situatia dificila cu care Grenouille se confrunta de la bun \u00eenceput, acestuia nu-i mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa se bazeze pe darul harul sau \u00eennascut: simtul olfactiv. Pe masura ce anii trec, \u00eenzestrarea extraordinara a lui Grenouille poate fi privita si ca o replica data, peste timp, problemelor pe care el le-a avut \u00een primii ani ai copilariei \u00een ceea ce priveste construirea unei identitati coerente. Abandonat de mama, parasit de doica, dar si de calugarul caruia aceasta \u00eei cere ajutorul \u00eengrozita ca micutul nu miroase \u00een niciun fel, iar apoi adapostit \u00eentr-un fetid orfelinat doar pentru a fi, ulterior, angajat \u00eentr-o tabacarie, Jean-Baptiste \u00eencearca sa suplineasca \u00eentr-un fel legaturile afective pe care nu le-a avut niciodata. \u00cen \u201eParfumul\u201c, la fel ca si \u00eentr-unele dintre textele lui Hoffmann, artistul ajunge, deci, sa creeze doar \u00een urma nevoii de a depasi o criza existentiala si de a anula un deficit de structura pe care el \u00eensusi \u00eel presimte la nivelul propriei personalitati.
\nSensurile \u201eParfumului\u201c devin, din acest punct, mai clare: pentru a reusi sa-si structureze c\u00e2t de c\u00e2t coerent universul interior si pentru a depasi handicapul lipsei unei mame \u00een primii ani ai copilariei, Grenouille trebuie sa asimileze \u2013 sa-si asume prin orice mijloace \u2013 o mireasma feminina; cea pe care ani de zile o percepuse drept absenta si imposibil de atins. Doar prin intermediul acesteia va reusi el sa restabileasca simbolica unitate a sinelui si sa se afirme ca fiinta umana. Numai ca aici e si paradoxul, dar si esenta lui ca personaj: incapabil sa simta cu adevarat afectiune pentru cineva, el le va ucide pe tinerele de care e atras sau fascinat, unica forma de apropiere pe care o poate concepe fiind suprimarea vietii, posesiunea prin moartea violenta. Alegoria creatiei care cere o jertfa este evidenta si ea, dar si, \u00een egala masura, semnificatiile care depasesc acest stadiu. Narcisismul lui Grenouille, ca si cruzimea acestuia si lipsa de remuscari ori de scrupule \u00een atingerea telurilor sale trebuie privite si din perspectiva raportarii la literatura anterioara. Astfel, S\u00fcskind, descriind anormalul ce se gaseste uneori dedesubtul idealismului estetic, parodiaza deopotriva si fetisismul artistic al idealismului romantic. \u00cen absenta totala a abilitatii de a oferi iubire, dar si de a o primi, fara capacitatea de empatie, Grenouille, cel at\u00e2t de traumatizat din punct de vedere sufletesc \u00een copilarie si adolescenta devine, ca sa repetam formularea Juliei Kristeva, \u201eo fiinta-amfibie aflata \u00een cautarea punctelor de reper, o creatura primitiva lipsita de identitate sexuala sau morala.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Patrick S\u00fcskind, Parfumul, traducere de Grete Tartler, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012   \u00cen egala masura, cartea aceasta, stranie si fascinanta, \u00eesi dezvaluie, la o lectura atenta, si calitatea de veritabila fabula postmoderna care spune multe despre modul \u00een care idealul iluminist al autonomiei (estetice ori individuale) e mult prea usor subminat de ratiunea instrumentala… Cite\u0219te mai mult »Carti, parfumuri si joc al identitatilor (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14924","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1003,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14924","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14924"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14924\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14924"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14924"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14924"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}