{"id":14922,"date":"2013-03-19T20:15:01","date_gmt":"2013-03-19T18:15:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14922"},"modified":"2013-03-19T20:15:01","modified_gmt":"2013-03-19T18:15:01","slug":"actualitatea-lui-faulkner","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/actualitatea-lui-faulkner\/","title":{"rendered":"Actualitatea lui Faulkner"},"content":{"rendered":"

Mircea Mihaies, Ce ramane. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha,<\/em> Editura Polirom, 2012, 520 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00cen volumul \u201eCe ram\u00e2ne. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha\u201c, Mircea Mihaies si-a propus si a reusit sa treaca prin proba timpului opera literara a unuia dintre cei mai importanti scriitori ai tuturor vremurilor si sa cearna acel esential care \u00eesi pastreaza si azi actualitatea, autorul fiind convins ca \u201eindiferent de unghiul de abordare ales, din creatia lui Faulkner ram\u00e2ne ceva. Exista un indicibil ascuns \u00een fiecare pagina, menit sa ne atraga si sa ne oblige sa-i ad\u00e2ncim cunoasterea\u201c.
\nAsa cum subliniaza si autorul, studiul \u00eesi propune, pe de o parte, sa investigheze mecanismele literare prin care \u201eun autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizatiei moderne, a reusit sa fie, vreme de c\u00e2teva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de-o frapanta originalitate, admirat si imitat ad nauseam\u201c, iar, pe de alta parte, sa determine \u201e\u00een ce masura acele caracteristici \u2013 vazute ca triumf al onoarei, demnitatii, curajului si suferintei umane \u2013 mai spun ceva omului de azi\u201c.
\n\u201eScriitorul din categoria lui Faulkner trebuie simtit, intuit, ghicit\u201c, scrie Mircea Mihaies si este \u00eentocmai ceea ce face de-a lungul a cinci sute de pagini. Filosofia de viata si stilul lui Faulkner, inefabilul si imaterialitatea prabusirilor omenesti, reflectarea realitatii prin propria memorie, intuirea unei totalitati spirituale sunt aspecte pe care autorul rom\u00e2n le urmareste, miz\u00e2nd \u2013 spune acesta \u2013, pe \u201einefabil si imprecis, pe nedefinibil si subiectiv\u201c. Nu doar pe acestea, caci \u00eentregul demers critic este de o acuitate uimitoare, surprinz\u00e2nd prin capacitatea de sinteza, prin tensiunea, profunzimea si ineditul ideilor, dar si prin expresivitate.
\nCaut\u00e2nd sa contureze desenul din covor, Mircea Mihaies \u00eesi concepe capitolele cartii sub forma de raspunsuri la \u00eentrebarea \u201eCe ram\u00e2ne?\u201c. Puse unul l\u00e2nga altul, raspunsurile devin niste titluri sintetice, de fapt niste metafore care sugereaza obsesiile scriitorului, subsumate unei conceptii coerente: \u201eZborul si predestinarea\u201c, \u201eBlestemul si periferia\u201c, \u201eNeantul si melancolia\u201c, \u201eInitierea si balansul\u201c, \u201eDrumul si cenusa\u201c, \u201eVisul si nebunia\u201c.
\n\u00cen capitolul \u201eCe ram\u00e2ne? Zborul si predestinarea\u201c, Mircea Mihaies analizeaza cinci romane ne\u00eencadrabile \u00een ciclul \u201eYoknapatawpha County\u201c, dar care sunt legate de atmosfera comitatului imaginar, caruia \u00eei contureaza identitatea: \u201eSoldier’s Pay\u201c, \u201eMosquitoes\u201c, \u201ePylon\u201c, \u201eThe Wild Palms\u201c si \u201eA Fable\u201c. Analiza lui Mircea Mihaies este una foarte complexa, multistratificata, care \u00eembina permanent diverse aspecte, eseistul strecur\u00e2ndu-se cu multa usurinta prin subteranele textelor lui Faulkner: elemente biografice, identitatea dintre personaje si autor, substratul livresc al operelor sale, dimensiunea autoscopica, legatura dintre realitate si exprimarea ei artistica, evolutia tematica si tehnica de la un volum la altul, tehnicile abordate (preferata fiind cea a juxtapunerii si a contrapunctului), analiza simbolurilor, valentele mitice, temele (evadarea, singuratatea, moartea, exilul, destinul) si metaforele recurente (ale eliberarii, ale reinventarii de sine, existenta ca \u00eenchisoare, \u00eenchisoarea ca refugiu), unghiuri de vedere inedite pentru vremea respectiva, experienta hollywoodiana si consecintele acesteia, aprecieri valorice (merite si slabiciuni, intentii si realizari), dublarea ideilor si a atmosferei la nivel de logica a naratiunii si de structura, valente etice, formule (parabola, magicul, fabulosul), pasii parcursi p\u00e2na la descoperirea propriului spatiu de exprimare artistica, urmarile \u201eclasicizarii\u201c prin Nobel, prejudecatile receptarii cartilor, viziunea pesimista asupra existentei, nuclee de semnificatie etc. Dincolo de acestea, \u00eensa, Mircea Mihaies urmareste mereu maniera \u00een care Faulkner rasfr\u00e2nge \u00een textele sale \u201etendintele majore ale existentei umane\u201c: capacitatea fiintei omenesti de a se desparti, \u00een zbor metafizic, de greoaiele sale determinari pam\u00e2ntesti, motivarea dramelor \u00een termenii catastrofei universale, sansele individului de a-si apara propriile cauze, literatura ca mod de autodefinire existentiala. Fie ca priveste ansamblul, fie ca recurge la analiza cu lupa a scenelor si a personajelor, Mihaies reuseste sa surprinda nuante, modificari, reusite si ratari ale felului \u00een care Faulkner cuprinde \u00een literatura sa lumea contorsionata.
\n\u00cen capitolul urmator, \u201eCe ram\u00e2ne? Blestemul si periferia\u201c, Mihaies abordeaza din unghiuri diferite chestiuni ce tin de substanta personajelor \u201e\u00een stufoasa istorie a predestinarii si tragediei tinutului Yoknapatawpha\u201c, asa cum apar acestea \u00een romanele \u201eSartoris\/Flags in the Dust\u201c, \u201eSanctuary\u201c, \u201eRecviem for a Nun\u201c, \u201eThe Unvanquished\u201c si \u201eIntruder in the Dust\u201c. Alcatuind o autobiografie indirecta, \u00een care memoria si imaginatia se alimenteaza reciproc, aceste romane propun niste personaje mitice, pe fundalul unei lumi complexe, alcatuite din aristocrati \u00een ruina, negri asimilati, fermieri si tarani saraci. Mihaies reliefeaza dramele sociale, dar mai ales dramele psihologice care stau sub semnul predestinarii personajelor ratacite \u00een sordid, coruptie, perversiuni, violenta, sex. Romanele lui Faulkner \u00eei dezvaluie criticului rom\u00e2n un \u201etablou zguduitor despre fragilitatea si ticalosia fiintei umane\u201c.
\n\u00cen paralel cu analiza identitatii personajelor, a unicitatii si a semnificatiilor generale ale acestora \u2013 la mijloc de rau si bine \u2013, a coordonatelor etice si estetice, a valentelor limbajului la care recurg, Mircea Mihaies reuseste sa dezvaluie fiecare pilon (vorbim at\u00e2t de personaje principale, c\u00e2t si de personaje secundare sau colective) al acestui vast univers romanesc. Prin raportare continua la conceptia de viata a scriitorului, criticul rom\u00e2n apreciaza permanent si masura \u00een care aceste personaje constituie o reusita literara sau aduc elemente de originalitate, evidentiind de c\u00e2te ori este cazul, conventionalismul, rigiditatea, lipsa de verosimil, dar si atitudinea lui Faulkner fata de personajele sale, iubite sau detestate. Importanta cuvenita o primesc si alte probleme, precum tonul, accesibilitatea, atmosfera, istorii editoriale, receptari critice confirmate sau infirmate de timp, fenomenul de \u201ecanibalizare\u201c a unor texte deja publicate, importanta textelor \u00een sine, dar si raportate la \u00eentreaga opera.
\nRomanele \u201eThe Hamlet\u201c, \u201eThe Town\u201c si \u201eThe Mansion\u201c intra \u00een categoria neantului si a melancoliei, contur\u00e2nd degradarea lumii moderne, \u201esociograma comitatului ajuns \u00een zorii modernitatii\u201c. V\u00e2rstele socialului si mentalitatile greu de conciliat, nevroza si nebunia sunt vazute ca decor expresiv al acestui spatiu, \u00een care personajele nu \u00eesi mai gasesc locul. \u201eInitierea si balansul\u201c acopera romanele \u201eGo Down, Moses\u201c si \u201eThe Rivers\u201c \u00een care Faulkner \u00eesi propune o \u201erevirginizare a spatiului mental\u201c, al \u00eenceputurilor sale creatoare, reflect\u00e2nd haul \u00een care s-a prabusit omenirea dupa iesirea din adamism, Faulkner ram\u00e2n\u00e2nd fidel principiului ca valorile etice reprezinta \u201ebalansul disperat al \u00eencercarii de a salva ultimele far\u00e2me ale onoarei. Adica ale umanitatii\u201c. \u201eAs I Lay Dying\u201c si \u201eLight in August\u201c din \u201eDrumul si cenusa\u201c sunt vazute drept \u201ecarti ale drumului, ale disperarii si mortii\u201c, personajele afl\u00e2ndu-se mereu pe drumuri gresite, drumul si moartea devenind sinonime, caci eforturile integrarii se dovedesc iluzorii.
\n\u201eThe Sound and the Furry\u201c si \u201eAbsalom, Absalom!\u201c figureaza \u00eempreuna \u00een ultimul capitol, \u201eCe ram\u00e2ne? Visul si nebunia\u201c, asocierea celor doua fiind permisa nu doar de personajele comune, ci si de viziunea sumbra asupra destinului omenirii. \u201eEle sunt demonstratii de \u00eenalta valoare estetica ale felului \u00een care proiectiile umane \u2013 marunte ori grandioase \u2013 sunt menite sa sf\u00e2rseasca \u00een tragedie\u201c, cele doua doua romane vorbind despre \u201edistanta microscopica dintre vis si prabusire, dintre aspiratie si \u00eenfr\u00e2ngere si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, dintre normalitate si nebunie\u201c.
\nMircea Mihaies este pentru Faulkner acel cititor ideal care \u00eembina desav\u00e2rsit cunoasterea \u00een amanunt a operelor cu sensibilitatea si cu abilitatea de a interpreta, folosind un limbaj plin de miez. Cititorii se pot delecta cu o critica deschisa, consistenta, de interpretare si de identificare, unde empatia \u00eensufleteste fiecare pagina, fara a se tranforma \u00een idealizare, si unde ideile sunt p\u00e2ndite cu multa rabdare si pricepere, dar si cu maxima aderenta la nivelul celor mai mici indicii textuale. Punctul de vedere al cartii este mereu dublat de punctul de vedere al criticului, iar recursul la biografie este un auxiliar al analizei \u201estiintifice\u201c. Rezultatul este unul convingator, accentele decisive caz\u00e2nd \u00eentotdeauna pe aspectele cu adevarat importante, pe substanta cartilor. Din anul literar 2012, ca realizare de v\u00e2rf ram\u00e2ne, cu siguranta, volumul lui Mircea Mihaies.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Mihaies, Ce ramane. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha, Editura Polirom, 2012, 520 p.   \u00cen volumul \u201eCe ram\u00e2ne. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha\u201c, Mircea Mihaies si-a propus si a reusit sa treaca prin proba timpului opera literara a unuia dintre cei mai importanti scriitori ai tuturor vremurilor si sa cearna acel esential… Cite\u0219te mai mult »Actualitatea lui Faulkner<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8600,125],"class_list":["post-14922","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ce-ramane-william-faulkner-si-misterele-tinutului-yoknapatawpha","tag-mircea-mihaies"],"views":1164,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14922","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14922"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14922\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}