{"id":14916,"date":"2013-03-19T20:10:07","date_gmt":"2013-03-19T18:10:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14916"},"modified":"2013-03-19T20:10:07","modified_gmt":"2013-03-19T18:10:07","slug":"dupa-dealuri-sau-romania-medievala-fata-cu-postmodernitatea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-dealuri-sau-romania-medievala-fata-cu-postmodernitatea\/","title":{"rendered":"\u201eDupa dealuri\u201c sau Romania medievala fata cu (post)modernitatea"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Regizorii rom\u00e2ni de dupa 1989 nu s-au sfiit s\u00e3 ne prezinte o Rom\u00e2nie de-a dreptul degradanta si, totodata, pitoreasca pentru straini. Cum ar veni, la marginea estica a Uniunii Europene de acum salasluieste o tara bizara, ai carei cetateni nu par deloc racordati la modernitate.<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>\u00cen \u201eBalanta\u201c lui Pintilie, Nela, o profesoara ce merge cu trenul \u00eentr-un mic t\u00e2rgusor de provincie unde a fost repartizata, ia contact cu barbaria chiar din gara \u2013 un grup de patibulari, rom\u00e2ni neaosi, \u00eencearca din rasputeri sa o violeze. Mai departe, \u00een film se perinda fel si fel de personaje rusinoase, inclusiv un popa patriot si, desigur, betiv. Securistii se preumbla si ei nestingheriti prin cadre pentru a \u00eengrosa tusa national-comunismului atotcuprinzator. \u00cen \u201eNiki Ardelean, colonel \u00een rezerva\u201c (tot Pintilie), Niki, un colonel extrem de retrograd (adept al national-comunismului si el), nu ezita sa-i crape teasta cu un ciocan cuscrului sau, mult mai modernul si emancipatul Florian (alias Flo). \u00cen \u201eSenatorul melcilor\u201c, la fel ca \u00een filmele amintite, Mircea Daneliuc \u00eenfatiseaza o Rom\u00e2nie politica la fel de grobiana \u00een demersu-i. Exemplele pot continua la infinit. Singurele exceptii sunt filmele care se inspira din preaplinul vietii mic-burgheze din orasele vibrante economic (vezi searbadul \u201eMarti, dupa Craciun\u201c de Radu Muntean).<br \/>\n\u201eDupa dealuri\u201c (scenariul si regia Cristian Mungiu), un film inspirat de romanul nonfictional al Tatianei Niculescu Bran (regizorul tine mortis sa ne spuna asta), pune pe ecran o poveste extrem de simpla: exista o (post)modernitate,\u00a0 al carei exponent este Alina (Cristina Flutur), si o modernitate esuata, o Rom\u00e2nie bigota si superstitioasa, reprezentata de toate celelalte personaje care se arata \u00een film. Cum ar veni, Alina, o fata ce vine din Germania de la munca sa-si \u00eent\u00e2lneasca vechea prietena de orfelinat, Voichita (Cosmina Stratan), iubeste \u2013 e posibil sa fie chiar o iubire safica (filmul nu spune explicit asta, dar sugereaza \u00een subsidiar ca cele doua fete au avut relatii intime \u00een trecut) \u2013, are un suflet ce cauta alinare, numai ca Rom\u00e2nia \u00een care traieste, primitiva si ancestrala, nu poate \u00eentelege aceste reprezentari ale spiritului modern si, prin urmare, se comporta \u00eentr-un mod barbar, medieval si grotesc.<br \/>\nP\u00e2na la sf\u00e2rsitul peliculei (c\u00e2nd intra \u00een scena politistii si medicul care constata decesul, o doctorita extrem de artagoasa si flegmatica, ce suiera dracuind personajele ignorante care s-ar face responsabile de moartea Alinei), nici macar o fiinta umana nu are caracteristicile normalitatii, \u00een acceptiune moderna. Toti sunt fie idioti (fratele Alinei), fie de o prostie monumentala, ce se trage din obscurantism si ignoranta milenare, aici asez\u00e2ndu-i deopotriva pe preot si alaiul de calugarite habotnice, dar si pe medicul care s-a ocupat de Alina at\u00e2ta vreme c\u00e2t aceasta a stat la spital pentru tratament \u2013 medicul \u00eei prescrie c\u00e2teva pastile banale si, la externare, lanseaza apelul calduros ca pacientei sa-i fie citite multe rugaciuni, caci numai acestea \u00eei mai pot ameliora boala. Medicul \u00eensusi este caricatural, nu are chemare pentru medicina, este slab pregatit profesional, are gusturi culturale \u00eendoielnice (pe peretele cabinetului sau troneaza un poster, un afis \u00een triptic, unde, alaturate, pe aceeasi reproducere ordinara, se arata privirii Fecioara Maria, Gioconda si un peisaj \u2013 apus de soare).<br \/>\nFratele Alinei (un individ retardat) intra \u00een scena la o spalatorie auto (spala masini). Este \u00eembracat rom\u00e2neste, adica prost. Are niste cizme de cauciuc, un nelipsit fes ce-i sta str\u00e2mb pe cap si o pufoaica soioasa. Pe tot parcursul filmului, aceasta este garderoba, de zi si de noapte, a personajului imbecil.<br \/>\nDespre manastire, preot si calugarite ce sa spunem? Sunt personajele obscurantismului, prin excelenta. Toti sunt buni la suflet, nu sunt rau intentionati (aici Cristian Mungiu spune ca a \u00eencercat sa fie echilibrat), dar, spre ghinionul lor, sunt monumental de prosti. Ei nu sunt \u00een stare sa aiba un minimum de discernam\u00e2nt si sa descifreze \u201emaladia\u201c Alinei, prin urmare nu ezita sa o supuna supliciului. Si \u00een supliciu exista nuante, echilibrari ale regizorului: fetei i se citesc Moliftele Sf\u00e2ntului Vasile (nimic rau, nu-i asa?), dar, pe de alta parte, exista si lanturi (fata este legata de m\u00e2ini) si ger (i se ofera adapost \u00eentr-un fel de cotet ne\u00eencalzit, o asa-zisa clopotnita, aburul care-i iese din gura fiind \u00een masura sa oripileze, ce habotnici inumani, nu?). Pe de alta parte, c\u00e2nd preotul si calugaritele se hotarasc sa-i aplice \u201etratamentul\u201c fatal Alinei, ei bine, tocmai cel fara de minte este chemat sa-si dea consimtam\u00e2ntul, prin urmare exista idiotenie (fratele Alinei), dar, totodata, exista neghiobie chiar mai mare dec\u00e2t idiotenia (si pentru aceasta neghiobie exponentul principal e unul colectiv \u2013 \u00eentregul arsenal de personaje care populeaza manastirea).<br \/>\nBiserica manastirii si acareturile sunt de-a dreptul oripilante. O stare de provizorat si o dezordine totala, \u00een ciuda faptului ca niste calugarite tot bocanesc cu ciocanul pe alei, par\u00e2nd ca \u00eencearca sa repare ceva. Nimic nu este terminat, nimic nu este \u00een regula, de la interiorul bisericutei (bisericile noastre sunt micute si neimpozante, nu au maretia catedralelor, \u00een ele intri cu capul plecat pentru ca risti sa dai cu fruntea de tocul usii, stim asta de la Cioran, care s-a aratat dezgustat, e drept, \u00een tinerete, de bisericile noastre sfrijite), p\u00e2na la dependintele ce seamana mai degraba a cotet dec\u00e2t a asezam\u00e2nt omenesc. Nu-i problema, ortodoxismul se simte bine \u00een frugal si umilinta, dar \u00een filmul lui Mungiu este vorba de mult mai mult, este vorba despre o stare de provizorat cu valoare de habitudine, o c\u00e2rpacire, un flasc premodern continuat \u00een modernitate. Aici, Mungiu ne arata, \u00een miniatura, imaginea Rom\u00e2niei de azi si dintotdeauna, o tara a deficientelor milenare, iar ortodoxismul nostru pare sa joace rol de avangarda \u00een viziunea regizorului mult premiat.<br \/>\nStim placa, am mai vazut-o, nimic nou sub soare, ce a mai fost (filme cu rom\u00e2ni involuati si neadaptati modernitatii) o sa mai fie, iar filmul lui Mungiu nu reprezinta dec\u00e2t o noua \u00eensailare de clisee numai bune de afurisit poporul ignorant \u00een r\u00e2ndurile caruia s-au nascut cei mai lucizi dintre rom\u00e2ni. Umanitatea filmului \u00eemi scapa, ram\u00e2n doar cu grotescul, cu hilarul, iar biserica ortodoxa da imaginea caricaturala a unui \u00eentreg av\u00e2nt cu premise false ce a cuprins societatea rom\u00e2neasca de acum si dintotdeauna. Sa fie asta realitatea? Sau mai degraba colectiile de clisee ce abunda \u00een filmul regizorului Cristian Mungiu ne sugereaza piezis ca exista un exponent cultural (ortodoxismul) care nu se sincronizeaza cu modernitatea?<br \/>\nDeconstructiile teoretice din sfera antropologiei culturale ne arata altceva. P\u00e2na una-alta, Cristi Mungiu ne spune alt lucru: Rom\u00e2nia este un proiect neterminat, o tara \u00eenapoiata, iar personajul din final, ce m\u00e2nuieste un picamer si tot sparge la un trotuar, o strada, da seama si el de asta. Din acest film biserica ortodox\u00e3 si rom\u00e2nii ies foarte sifonati. Un scenariu si o regie modeste, prozaice, o incursiune prin locurile comune din cultura rom\u00e2na, foarte bune, \u00een schimb, pentru premii internationale. Alex. Leo Serban, vorbind despre filmele iraniene, se exprima cam asa: ca un iranian sa ia un premiu international este suficient sa faca un film. Putem completa, unui regizor rom\u00e2n aspirant la premii \u00eei ajunge un colaj de clisee culturale inteligent corelate, si piesa-i gata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Regizorii rom\u00e2ni de dupa 1989 nu s-au sfiit s\u00e3 ne prezinte o Rom\u00e2nie de-a dreptul degradanta si, totodata, pitoreasca pentru straini. Cum ar veni, la marginea estica a Uniunii Europene de acum salasluieste o tara bizara, ai carei cetateni nu par deloc racordati la modernitate. \u00cen \u201eBalanta\u201c lui Pintilie, Nela, o profesoara ce merge cu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-dealuri-sau-romania-medievala-fata-cu-postmodernitatea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eDupa dealuri\u201c sau Romania medievala fata cu (post)modernitatea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14916","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":959,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14916"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14916\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}