{"id":14912,"date":"2013-03-19T19:57:34","date_gmt":"2013-03-19T17:57:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14912"},"modified":"2013-03-19T19:57:34","modified_gmt":"2013-03-19T17:57:34","slug":"un-gen-al-scrisului-medieval","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-gen-al-scrisului-medieval\/","title":{"rendered":"Un gen al scrisului medieval"},"content":{"rendered":"

Razvan Voncu, Labirintul marturisirii: strategii autoreferentiale in literatura romana veche,<\/em> Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 352 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nulitatea estetica a unui gen scriitoricesc nu impune niciodata scaderea interesului istoric pentru acesta. Truismul precedent trebuie repetat fara precautii. Corolarul axiomei ar fi ca \u201enulitatea\u201c reiese din perspectiva cititorului contemporan. Istoria nu s-ar raporta la actualitate dec\u00e2t ca sa sesizeze c\u00e2t de refractar a ajuns \u201egustul public\u201c fata de trecut. De la aceste premise porneste investigatia lui Razvan Voncu despre \u201eliteratura medievala rom\u00e2neasca\u201c. Am asezat \u00eentre ghilimele sintagma, deoarece doar obscurantismul si fanatismul au compromis-o.
\nScrieri si coduri
\nObscurantismul actualitatii, predispusa la perpetuarea confuziei ca standardele de lectura ale prezentului se rasfr\u00e2ng implicit asupra tuturor epocilor de creatie. Fanatismul c\u00e2torva specialisti, sustinatori ai nationalismului ceausist, confundat, dupa 1989, cu patriotismul. Cei din urma nu prea s-au priceput sa arate atuurile culturii noastre de dinainte de 1780. De pilda, le-a lipsit dexteritatea sa argumenteze \u00een favoarea ideii ca literatura se confunda cu \u00eensasi scrierea. Asa se explica de ce, \u00een editia definitiva a \u201eIstoriei critice…\u201c (2008), Nicolae Manolescu a atasat subtitlul \u201e5 secole de literatura\u201c. \u00cen primavara lui 2009, am asistat la o dezbatere, \u00een Sala de Consiliu a Facultatii de Litere, \u00een care autorul era interpelat \u00een legatura cu presupusa \u00eendrazneala de a \u201e\u00eembatr\u00e2ni\u201c proza de limba rom\u00e2na. Amintindu-mi evenimentul, mi-am dat seama ca metafora mefientilor nu avea nici justificare, nici forta de sugestie. Orice organism, odata cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rsta, nu-si mai ascunde ridurile. Zb\u00e2rciturile reprezinta \u00eendemnul la arheologie, la cunoastere. Din pacate, injectiile cu steroizi sau liftingul nu ajuta, ci falsifica.
\nPrin urmare, \u00eentelegerea textului medieval ram\u00e2ne o \u00eentreprindere fundamentata pe descoperirea functiilor citirii: \u201eFac de la \u00eenceput precizarea ca \u00een spatele acestei \u00eencercari nu se ascunde nicio intentie de factura protocronista sau triumfalista, cum au fost c\u00e2teva \u00een anii ’80-’90, directia ei nefiind una axata pe cronologie si pe afirmarea de prioritati imaginare, ci de tipologie si morfologie. Interesul meu de cercetare nu a fost demonstrarea vreunei anterioritati \u00een materie ori demolarea opiniei curente, conform careia confesiunea literara apare la noi, \u00een forma cunoscuta p\u00e2na azi, odata cu pasoptismul. Este evident, \u00eenca din titlul lucrarii, ca am dorit sa pun \u00een evidenta un anumit tip confesiv, manifestat \u00een cadrul codului literar vechi\u201c (p. 20). Poate sunt prea multi bemoli \u00een citatul precedent, dar un asemenea demers alunga niste deprinderi paguboase. Prejudecata ca literatura de expresie rom\u00e2neasca se iveste odata cu primele manifestari ale modernizarii vietii publice a scos din atentie faptul ca \u00een secolul al XVII-lea se statutase un sistem de specii.
\nPoezia ruinelor, cu implicatii unioniste (C\u00e2rlova, Heliade-Radulescu, Alexandrescu), a \u00eenlocuit lamentatiile despre soarta nestatornica a omului. Romanele de mistere au \u00eenlaturat romanturile cavaleresti (\u201eImberie si Margarona\u201c, \u201eFilerot si Antusa\u201c). Iar cronicile au fost eliminate din circuit de proza de extractie istorica (Asachi, Negruzzi, Hasdeu). Razvan Voncu se preocupa de refacerea unui mecanism, nu a valorii. E suficient ca demonstratia sa devina valida. Asadar, concretizarea unui gen (auto)biografic \u00eenainte de 1830 nu poate fi tagaduita. Totusi, manifestarea acestuia nu se supune \u201epactului\u201c teoretizat de Philippe Lejeune. De asemenea, identificarea unei traditii nu echivaleaza cu interpretarile retroactive: \u201ePrezenta confesiunii ca modalitate este, \u00een opinia mea, mai importanta dec\u00e2t performanta ei; ea submineaza codul literar oficial, stabilit de textele nonconfesive, realiz\u00e2nd astfel o distinctie esentiala, care, practic, dovedeste, prin opozitie, tocmai existenta literaturii: scriind, \u00een scrisori sau pe marginea unor cronici, altfel dec\u00e2t \u00een textele \u00aboficiale\u00bb, acesti autori demonstreaza tocmai existenta unei constiinte literare incipiente si unui set de norme, oric\u00e2t de schematice, care regleaza, discursul oficial. Altfel spus, existenta marturisirii \u00een text este o dovada, paradoxal, tocmai a existentei literaturii\u201c (p. 22-23).
\nAdecvarea la obiect
\nSunt doua modalitati folosite de Razvan Voncu pentru a se deplasa prin \u201eLabirintul marturisirii\u201c. Una consta \u00een substituirea firului Ariadnei cu stilistica textului. Tot o preconceptie a determinat ca interesul pentru relevarea cliseelor de limbaj sa fie asociata cu aparitia operei lui I. L. Caragiale. Dar colosalul prozator pornea de la constr\u00e2ngeri retorice fixate cu aproximativ o jumatate de veac \u00eenainte. \u00cen realitate, asa cum a semnalat Gh. Chivu \u00een c\u00e2teva articole si cercetari mai ample, sintetizate \u00een conferinta \u201eAvea rom\u00e2na literara veche variante stilistice?\u201c (Editura Academiei, 2001), se consolidasera, \u00een secolul al XVIII-lea, cel putin trei modalitati oficiale de redactare: beletristic, juridic-administrativ, tehnico-stiintific. Li se adauga, fara urma de \u00eendoiala, un stil epistolar, neluat \u00een serios. Formulele obligatorii de adresare se regasesc pretutindeni \u00een documentele de acest tip. Una dintre observatiile cele mai severe la adresa istoriei literare, dar si cele mai prolifice pentru \u201eLabirintul marturisirii\u201c, este ca nimeni nu s-a \u00eenvrednicit sa analizeze primul text \u00een limba rom\u00e2na \u00een calitatea lui intrinseca. Recurenta unor structuri ar fi impus, considera Razvan Voncu, repartizarea \u201eScrisorii lui Neacsu…\u201c (1521) \u00een categoria ilustrata de titlu.
\nEvident, dreptatea \u00eei apartine. Totusi, interesul pentru studierea speciilor de granita ca literatura dateaza, \u00een Rom\u00e2nia, de maximum doua decenii. Asa ca nimeni nu si-a pus aceasta problema, asa cum nici medievalii nu se g\u00e2ndeau la originalitate, paternitate, intentionalitate si estetica. De aceea, cred ca astazi, 2013, ne aflam mult mai aproape de mentalitatea celor vechi dec\u00e2t ne \u00eenchipuim. Deoarece, insesizabil, ne re\u00eendreptam spre un concept literal de literatura. \u00cen parte, procesul are la temelie si predispozitia postmoderna pentru melanjul de coduri si pentru studiile culturale. De fapt, literatura a cedat \u00een fata istoriei literare, care a \u00eenglobat si nevoia de fictiune, si epistemologia, si discursul despre factorul politic. De aici, provine, poate, interesul manifestat de Razvan Voncu fata de a doua modalitate de interpretare a epistolei. Este vorba despre umplerea zonelor de indeterminare (con)textuala cu ajutorul naratiunii antropologice. Tactul autorului se afla \u00een domolirea imaginatiei febrile: \u201eAsadar, si fara a lua \u00een calcul relatiile \u00abde serviciu\u00bb dintre cei doi, care \u00eei obligau la o comunicare epistolara, verosimil, mult mai ampla dec\u00e2t micul text pastrat \u00een arhivele Brasovului (amplitudine semnalata de formula slavona \u00abI pak\u00bb, care \u00eenseamna \u00absi iarasi\u00bb, ceea ce indica repetabilitatea comunicarii epistolare si existenta certa a unor scrisori ale lui Neacsu catre Benkner, anterioare… \u00abScrisorii lui Neacsu\u00bb), atmosfera discursului \u00abinformativ\u00bb al lui Neacsu este una de familiaritate. Textul nu pune cap la cap enunturi impersonale ale unui \u00abagent\u00bb anonim catre \u00ablegatura\u00bb sa \u00eendepartata. Ar fi, desigur, spectaculos sa consideram ca ne-am \u00eenceput literatura culta cu un fragment de roman de spionaj. Dar nu este adevarat dec\u00e2t la suprafata. Scrisoarea este textul unui prieten catre alt prieten, contin\u00e2nd, e drept, o informare cordiala despre un eveniment care \u00eei preocupa pe am\u00e2ndoi (campania lui Soliman pe malurile Dunarii, din 1521)\u201c (p. 128).
\n\u00cendrazneala lui Razvan Voncu priveste capitolul al V-lea: \u201eActele si documentele, \u00een cautarea unui gen\u201c. Acolo, obiectivul principal vizeaza stabilirea functiilor epicului. Pornind de la concluziile lui Eugen Negrici din \u201eImanenta literaturii\u201c, criticul discerne o relatie intima \u00eentre reflexivitate si tranzitivitate. Zapisele, testamentele si decretele domnesti dezvaluie at\u00e2t afectivitatea celor implicati, c\u00e2t si presiunile pravilelor. Ca atare, \u201eLabirintul marturisirii\u201c pune \u00een evidenta individualitatea, contrazic\u00e2nd ipoteza ca formarea constiintei de sine se produce odata cu intrarea \u00een modernitate. Reliefarea umanitatii atinge punctul de maxima credibilitate \u00een portretul, de provenienta calinesciana (si critica, si prozastica), atribuit ultimului voievod diplomat. Viata lui privata este dominata de binomurile lectura-scriere, secularitate-superstitie. Desprinz\u00e2ndu-se de autoritatea ecleziastica, conducatorul ram\u00e2ne un strateg dispus sa-i ofere fiecarui omolog rasplata cuvenita: \u201e\u00cen fond, Br\u00e2ncoveanu epistolierul este, ca sa zic asa, un Gaittany superior: un om de lume, pentru care relatiile exista pentru a fi \u00eentretinute, indiferent daca subiectul de discutie este important sau nu, si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, ca un ritual, mereu re\u00eennoit al confirmarii. Spatiul comunicarii subiective pe care \u00eel instituie aceasta retea de epistole, ce strabat, prin curieri, drumurile continentului, de la Constantinopol la Paris si de la Roma la Moscova, \u00eei confirma lui Br\u00e2ncoveanu faptul ca el, Curtea sa si principatul \u00een fruntea caruia se afla exista pe harta civilizata a Europei…\u201c (p. 165).
\nE timpul sa se afirme despre Razvan Voncu un adevar lasat sub tacere. \u00cen \u201eLabirintul marturisirii\u201c, el arata ca a deprins pe toate palierele metoda de lucru brevetata de G. Calinescu. Metaforele, exprimarile flamboaiante, analogiile exuberante au \u00een spate o documentare zdravana, aproape imbatabila. Critica lui este dublata de cunoasterea istoriei (literare).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Razvan Voncu, Labirintul marturisirii: strategii autoreferentiale in literatura romana veche, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 352 p. Nulitatea estetica a unui gen scriitoricesc nu impune niciodata scaderea interesului istoric pentru acesta. Truismul precedent trebuie repetat fara precautii. Corolarul axiomei ar fi ca \u201enulitatea\u201c reiese din perspectiva cititorului contemporan. Istoria nu s-ar raporta la actualitate dec\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »Un gen al scrisului medieval<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8645,1464],"class_list":["post-14912","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-labirintul-marturisirii-strategii-autoreferentiale-in-literatura-romana-veche","tag-razvan-voncu"],"views":1139,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14912","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14912"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14912\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14912"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14912"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14912"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}