{"id":14910,"date":"2013-03-19T19:56:01","date_gmt":"2013-03-19T17:56:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14910"},"modified":"2013-03-19T19:56:01","modified_gmt":"2013-03-19T17:56:01","slug":"desene-in-creta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/desene-in-creta\/","title":{"rendered":"Desene in creta"},"content":{"rendered":"

Anatol Grosu, Epistola din Filipeni,<\/em> Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c, Bistrita-Nasaud, 2012, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Am avut ocazia sa-l ascult pe Anatol Grosu, acum c\u00e2tiva ani, la Sibiu, intr-o lectura de la \u201eZilele Iustin Panta\u201c la care participasera si tinerii poeti ai cenaclului \u201eZona Noua\u201c, condus de Radu Vancu. Vocea lui se retinea imediat prin detasarea de tot ce inseamna imaginarul rom\u00e2nesc mai mult sau mai putin mizerabilist din ultimii ani. Am fost surprins sa constat ca violenta limbajului, ba chiar si a temelor frecventate de cei mai bonomi poeti tineri de la noi, lipsea cu totul din experienta basarabeanului. Si nu e vorba aici at\u00e2t de o fronda la adresa congenerilor din Rom\u00e2nia, c\u00e2t mai degraba de o formatie complet diferita. Ar trebui sa ne puna putin pe g\u00e2nduri faptul ca printre cele mai bune debuturi din ultimii ani au venit din partea unor poeti din Republica Moldova: Matei Hutopila si Anatol Grosu. Ceea ce inseamna ca \u201eanxietatea influentei\u201c generationiste de la noi incepe sa actioneze restrictiv, in favoarea uniformizarii temelor si atitudinilor. Nu-mi plac generalizarile \u201eregionale\u201c c\u00e2nd e vorba de literatura, insa nu se poate sa nu constati o infuzie de s\u00e2nge proaspat in poezia rom\u00e2neasca de azi \u2013 venita dinspre acesti poeti ceva mai indepartati de tavalugul societatii de consum si a europenizarii cu orice pret, ramasi oarecum nostalgici fata de o sensibilitate traditionala. Fapt devenit regula de la modernisti incoace, o doza sanatoasa de \u201eprimitivism\u201c \u2013 inteles nu ca simplitate a g\u00e2ndirii, ci ca optiune constienta pentru teme revolute \u2013 poate echivala cu un mic cutremur, menit sa nuanteze si sa revigoreze poezia de imediata actualitate.
\nInfantilitati pline de miez si haz<\/strong>
\nImpresiona, in \u201eCopcile\u201c lui Matei Hutopila, imaginarul aproape bucolic si simtul brut al naturalului, doua dimensiuni pe care poezia noastra de azi le-a pierdut definitiv. Si mai evidenta e alternativa la poezia citadina, angoasata si \u201esuparata\u201c pe societatea tranzitiei in \u201eEpistola din Filipeni\u201c a lui Anatol Grosu, volum premiat deja, recent, cu prestigiosul \u201eOpera prima\u201c de la Botosani. Spun mai evidenta pentru ca, daca in poezia lui Hutopila recuperarea ruralului si a bucolicului era insotita de o retorica oarecum frusta si disonanta (amintind de peisagistica expresionist-avangardista \u00e0 la Fundoianu), in \u201eEpistola din Filipeni\u201c sentimentalismul e la el acasa.
\nAbsolut remarcabila pentru un debutant \u2013 si poate de la \u201eIeudul fara iesire\u201c un poet nu s-a mai incumetat s-o faca \u2013 e capacitatea de a da relief mitic unui spatiu geografic real. Spre deosebire de Ieudul lui Ioan Es. Pop (pastr\u00e2nd proportiile valorice, desigur), Filipeniul lui Anatol Grosu n-are nimic claustrofobic. Dimpotriva. Vazuta prin lentilele naive ale copilului, mica localitate basarabeana devine centru absolut al memoriei si al imaginatiei, chiar pentru cei nevoiti s-o paraseasca fizic: \u201efilipeniul este impartit in satul de sus si cel din jos\/ daca doi pleaca din sus pleaca doi si din jos\/ adevaru-i ca filipeniul pluteste pe apa\/ dupa razboi c\u00e2nd oamenii au devenit dintr-odata neindem\u00e2natici\/ si le cresteau nicovale in m\u00e2ini\/ cu crucile pe care si le faceau au dar\u00e2mat biserica din sus\/ neica povestea ca aproape tot satul s-a mutat in cr\u00e2sma lui tucan\/ vecinul lui nenica\/ sa nu se scufunde satul\u201c.
\nNostalgia corectata de o fina pojghita de (auto)ironie insoteste permanent \u201emonografia\u201c poetica a Filipeniului, iar patetismul e imbl\u00e2nzit de o directete confesiva iesita din comun. Scepticismul lui Anatol Grosu fata de efectele stilistice cautate e evident in fiecare vers. Imaginarul Filipeniului e cu at\u00e2t mai consistent cu c\u00e2t el nu se edifica pe un morman de metafore (poetul ocoleste calea cea mai simpla spre mitologizare), ci pe o serie de simplificari: omisiuni cu t\u00e2lc, naivitati cautate, infantilitati pline de miez si de haz. Copilul pentru care \u201etata nu e tata si mama nu e mama\u201c (modalitate eufemistica de a-si privi statutul de orfan) se maturizeaza in realitatea mizera a satului moldovenesc, din care alege sa transcrie, insa, doar momentele privilegiate.
\nMetafizica pe intelesul copiilor<\/strong>
\n\u201eEpistola din Filipeni\u201c e cartea initierii infantile, in care cele mai aspre aspecte sunt transgresate prin candoare. Iata ce forma iau, de pilda, at\u00e2t lectiile moralizatoare, c\u00e2t si interdictiile lui \u201enenica\u201c, substitut de tata si \u201eeminenta cenusie\u201c a initierii: \u201enenica avea o t\u00e2mplarie in spatele casei\/ el m-a invatat sa bat matanii\/ spalatul pe fata de dimineata\/ si sa ma rog inainte de masa\/ se supara c\u00e2nd m\u00e2ncam\/ vreo visina din spatele casei\/ stiind de slabiciunea asta a mea\/ daca nu spuneam rugaciunea inainte de toate\/\/ cu nenica a fost greu\/ aveai de maturat toata ograda\/ de facut ordine in g\u00e2nduri\/ de crezut intr-o poveste\/ dumnezeul lui nenica era si el un nenica\/ ce-i interzicea sa man\u00e2nce visine din dosul casei\/ inainte de a-si spune rugaciunea\/ nenica lui era mai rau\/ al meu era mai bun\/ nenica lui ii mai interzicea sa man\u00e2nce carne\/ br\u00e2nza\/ ii interzicea sa bea vin\/ nenica lui in care si eu trebuia sa cred\u201c. Astfel de naivitati pline de poezie dau culoare volumului si-l transforma intr-un manual de metafizica pe intelesul copiilor. Extrem de dezinvolta, tocmai din cauza schematizarii programatice (multe fragmente par transcrieri ale unor desene naive, in creta), e relatia copil-matur sau chiar copil-Dumnezeu. Daca in pasajul anterior Dumnezeu era doar un \u201enenica\u201c de grad secund, ceva mai fioros, in altul, el devine la r\u00e2ndul sau un copil demn de protejat: \u201ec\u00e2nd eram mic am visat cum il duceam pe Dumnezeu\/ in brate trebuia sa-l apar de fortele intunericului\/ care voiau sa-L raneasca El lumina ca un\/ licurici numai ca mai tare acum nu-L mai visez\/ cred ca a crescut si-Si poarta singur de grija\u201c. Nici relatia baiatului cu nenica \u2013 imposibil de evocat aici in toata complexitatea ei \u2013 nu ram\u00e2ne ne-deconstruita in imaginarul pus pe sotii al lui Anatol Grosu, caci apropierea mortii il transpune pe batr\u00e2n in postura de bebelus numai bun de rasfatat: \u201enenica in ultimul sau an de viata era c\u00e2t cheia lui\/ rugaciunile i se stingeau\/ le spuneam eu in locul sau legan\u00e2ndu-l in palme\/ dar nimic nu-l bucura ca acest c\u00e2ntecel de leagan\/ ne-ni-ne-ni-ne-nicus\/ dormi in pace copilus\/ ne-ni-ne-ni-ne-ni-na\/ ca eu mi te-oi legana\/ vin cu pace cu p\u00e2inica\/ lingurita-i mititica\/ soarele s-a labartat\/ lacatul s-a scuturat\/ ne-ni-ne-ni-ne-ni-na\/ lingurita-i cobza mea\/ zbori ne-ni-ca-ne-ni-cus\/ cu mamuta in culcus\/ nenica adormea ca un copilas\/ il puneam sa doarma in ladita in care il leganam\/ usor-usor\/ sa nu-si ia nenica v\u00e2nt inainte de vreme\u201c.
\nTransformarea, aproape pe nesimtite, a c\u00e2ntecelului de leagan in intonare funebra e simptomatica pentru fuziunea de umor si grotesc, de nerozie copilareasca si seriozitate, specifice poemelor lui Anatol Grosu. Caci, in ciuda suprafetelor sale naive, \u201eEpistola din Filipeni\u201c sta la antipodul edulcorarilor de orice fel. Maturizarea \u2013 iesirea din Filipeni \u2013 e descrisa sec si apoftegmatic drept o pierdere cruda a atasamentului fata de batr\u00e2n: \u201ec\u00e2nd am crescut mare nu-l mai iubeam asa de mult pe nenica\/ m-am alaturat fiilor si fiicelor lui numai orfanii isi iubesc tatii\/ si Hristos\u201c. Absenta concesiilor sentimentaliste in aceasta poezie a sentimentului se vede numaidec\u00e2t in scriitura: prin refuzul metaforei si neincrederea in capacitatile expresive ale stilului, Anatol Grosu se alatura, fara sa vrea, minimalismului poeziei rom\u00e2nesti din ultimii ani. Sa ne intelegem, insa: autorul \u201eEpistolei din Filipeni\u201c nu e doar un Dan Sociu mutat la sat, ci un poet de perspectiva, capabil sa scrie poezie sentimentala si metafizica (contra curentului, asadar!) cu mijloace minimale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anatol Grosu, Epistola din Filipeni, Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c, Bistrita-Nasaud, 2012, 80 p. Am avut ocazia sa-l ascult pe Anatol Grosu, acum c\u00e2tiva ani, la Sibiu, intr-o lectura de la \u201eZilele Iustin Panta\u201c la care participasera si tinerii poeti ai cenaclului \u201eZona Noua\u201c, condus de Radu Vancu. Vocea lui se retinea imediat prin detasarea… Cite\u0219te mai mult »Desene in creta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14910","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14910","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14910"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14910\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14910"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14910"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14910"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}