{"id":1491,"date":"2010-02-18T04:32:05","date_gmt":"2010-02-18T02:32:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1491"},"modified":"2010-02-18T04:32:41","modified_gmt":"2010-02-18T02:32:41","slug":"comedia-interesului-general","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/comedia-interesului-general\/","title":{"rendered":"Comedia interesului general"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201eClipa\u201c vrea sa fie \u2013 dupa cum articuleaza hotar\u00e2t subtitlul revistei \u2013 \u201emagazinul actualitatii culturale rom\u00e2nesti\u201c. Directorul fondator al publicatiei din care au aparut in trei ani 12 numere este Dinu Sararu, autorul cunoscutului roman \u201eClipa\u201c de frumoasa amintire din timpul comunismului in care cu totii am trait.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Editorul revistei este Fundatia Nationala pentru Civilizatie Rurala \u201eNiste tarani\u201c al carei presedinte fondator e, desigur, Dinu Sararu, autorul unuia din primele romane rom\u00e2nesti despre spaimele si atrocitatile abatute asupra lumii taranesti in perioada si din cauza colectivizarii fortate: \u201eNiste tarani\u201c este, indiscutabil, capodopera prozatorului Dinu Sararu iar prezenta acestei capodopere in titulatura Fundatiei Nationale pentru Civilizatie Rurala e adecvata si concordanta cu opinia scriitorului despre sine insusi. Revista, care a imprumutat titlul altui roman al sau, \u201eClipa\u201c, sta la r\u00e2ndu-i, pe umerii a nu mai putin de 7 academicieni, 10 prof. emeriti si 7 doctori si doctor docenti, cu totii \u201eseniori editori\u201c ai \u201eClipei\u201c lui Dinu Sararu care nu e inca academician si nici doctor docent. Ce insinuezi dumneata aici? \u2013 as putea fi tras de guler. Nu insinuez nimic, spun de-a dreptul: Dinu Sararu este un excelent si chiar fabulos manager al propriei opere. Spre deosebire insa de \u201emanagerii\u201c unor opere de trei parale care-si fac zadarnic reclama desantata unor scrieri ce n-au nicio sansa de a dainui mai mult de o clipa, autorul \u201eClipei\u201c (1976) si, mai ales, al romanului \u201eNiste tarani\u201c (1974) e managerul si administratorul unei mosii literare rezistente, o pagina substantiala in istoria literaturii rom\u00e2ne. Sa mai amintesc si faptul, indeobste uitat cu premeditare, ca Dinu Sararu a fost cel mai priceput si eficient manager al unui teatru celebru in epoca, Teatrul Mic, unde deseori au putut rasuna aplauze si ovatii la spectacole ce stateau in coasta puterii comuniste de atunci: parca vad si acum pe scena Teatrului Mic personajele \u201eScrisorii pierdute\u201c r\u00e2nduite unul dupa altul, Trahanache, Tipatescu, Zoe, Catavencu, Br\u00e2nzovenescu, Farfuridi si Pristanda, in cap cu Dandanache, jucat in travesti de neuitata Leopoldina Balauta, cu totii iesind in sir dintr-un metrou, ca intr-o vizita de lucru a conducatorilor de partid si de stat care se tineau c\u00e2rd dupa Ceausescu in timpul inspectiilor acestuia pe teren. Parodie scenografica de mare efect pe atunci aplaudata furtunos ca la un congres al PCR &#8230; Cea mai onesta si corecta judecata de valoare asupra operei acestui scriitor o face reputatul critic si istoric literar Dumitru Micu: \u201eCartea care l-a consacrat pe Sararu este romanul \u00abNiste tarani\u00bb ce infatiseaza un sat oltean izolat, Cornu Caprei, catarat in parte pe dealuri paduroase, stap\u00e2nit inca de r\u00e2nduieli patriarhale, inclusiv de saracia inerenta inapoierii. In scena sunt adusi in special tarani asemanatori cu cei din \u00abMorometii\u00bb, in frunte cu Naita Lucean, aproape o \u00abcopie\u00bb a lui Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda &#8230;\u201c Pe vremuri, comparatia cu Preda l-a nemultumit pe Dinu Sararu, care, si el, ca multi scriitori nu vrea sa \u201esemene\u201c cu nimeni. La r\u00e2ndul sau, am motive sa spun ca nici Marin Preda nu-l iubea din cale afara pe autorul romanului \u201eNiste tarani\u201c in care simtea probabil rivalitatea unui \u201econsatean\u201c literar ce-i calca pe urme, unul mai mic, dar redutabil. Autorul unui volum de cronici literare aparut pe vremuri in celebra colectie de critica a Cartii Rom\u00e2nesti conduse de Marin Preda mi-a povestit, sub juram\u00e2nt sa nu-i dau numele, un episod semnificativ din colaborarea lui cu respectiva editura si cu directorul ei. Avea in sumar un articol\u00a0 despre Dinu Sararu. Primind exemplarul pentru corectura, autorul volumului constata ca articolul despre Sararu \u201esarise\u201c din sumar si, intrigat, il chestioneaza pe redactorul de carte, minunatul poet Florin Mugur, care, st\u00e2njenit, arata cu degetul in sus (desi Preda avea biroul la parter). Timidul autor isi ia inima in dinti si-l abordeaza pe marele prozator de la care primeste urmatorul raspuns: \u201eMonser, articolul dumitale despre Sararu e frumos, e prea frumos ca sa nu mai asteptam un r\u00e2nd: lasa-l, draga, pe Sararu sa se mai \u00abcoaca\u00bb si in al doilea volum al dumitale iti promit ca il vei avea, daca va mai fi cazul, si pe Sararu!\u201c De promis a promis, dar n-a mai apucat sa se tina de promisiune. Articolul despre Sararu a aparut in sumarul altui volum, publicat de alta editura din acea vreme. Are dreptate Dumitru Micu atunci c\u00e2nd, compar\u00e2nd si stabilind filiatii literare, scrie: \u201eVizitat de fauritori ai vietii noi, Naita ii int\u00e2mpina in curte, ii invita in casa, dar intra inaintea lor si le inchide usa, las\u00e2ndu-i in seama c\u00e2inelui care ii sf\u00e2sie unuia pantalonii. Spectacolul aminteste, cu alte detalii, pe cel in care Ilie Moromete, fac\u00e2nd pe prostul, isi bate joc de cel venit sa incaseze fonciirea. Nu mai putin morometiana e scena in care acelasi taran taie scara de la pod, in timp ce podul e scotocit de str\u00e2ngatorii de cote, inc\u00e2t la cobor\u00e2re cad cu sacul peste ei. Prieten nedespartit al lui Naita, aghiotantul sau, cum ii spun unii in der\u00e2dere, Patru cel Scurt il intregeste, psihologic, mai mult dec\u00e2t Dumitru lui Nae pe Moromete.\u201c Om de teatru, cronicar dramatic si, in fine, comediograf fascinat de comicul burlesc, Dinu Sararu pune in scena niste \u201emorometieni\u201c, tipuri eterne ale lumii taranesti, dar fac\u00e2nd mai vizibil si intruc\u00e2tva mai savuros spectacolul burlesc si disimulant in care acestea sunt surprinse. Deloc int\u00e2mplatoare, pretuirea de care s-a bucurat din partea marelui comediograf al teatrului rom\u00e2nesc postbelic, Aurel Baranga, este elocventa si semnificativa. Revista \u201eClipa\u201c publica sub semnatura lui Dinu Sararu reconstituirea \u201efarsei atroce\u201c pe care Baranga, mort in 1979 le-a pregatit-o si \u201ejucat-o\u201c spectatorilor de rang inalt din conducerea de atunci a tarii, pusa in situatia de a-i organiza cu toata pompa funeralii nationale la o zi dupa ce Baranga se inaltase la cer sub forma fumului iesit pe cosul Crematoriului Cenusa. Stralucitul comediograf al dramaturgiei rom\u00e2nesti, noteaza Dinu Sararu, era obsedant preocupat de estetica \u201efarsei atroce\u201c incep\u00e2nd cu \u00abInteresul general\u00bb din 1972 si chiar cu seara premierei acestei satire grotesti care l-a si costat un preinfarct. \u201eE bine sa mai notam \u2013 apreciaza Dinu Sararu \u2013 ca \u00abInteresul\u00bb general, cea mai acuta dintre satirele lui Aurel Baranga, denunta cu un sarcasm unic in intreaga literatura a epocii si mai ales in universul totalitarismului comunist cinismul criminal al strategiei Funeraliilor nationale organizate in cinstea tovarasului de drum \u201einlaturat\u201c in interesul general al cauzei.\u201c Trebuie spus ca, in interesul general al cauzei, Aurel Baranga fusese mai int\u00e2i un hotar\u00e2t si temeinic \u201etovaras de drum\u201c in care calitate a servit \u201ecauza\u201c cu o parte insemnata a operei lui dramaturgice, parte pe care, in 1978, si-o va renega public (intr-o scrisoare adresata unui colocviu national de literatura dramatica). Intre altele este autorul celebrei piese scrise in colaborare cu m\u00e2na cenzurii de partid, Nicolae Moraru, \u201ePentru fericirea poporului\u201c (1951). Mestesugar stralucit, a scris piese a caror transpunere scenica s-a bucurat de un succes epocal ca putine altele: \u201eMielul turbat\u201c din 1954 s-a jucat in 25 de ani de mii de ori cu acelasi succes de public. O judecata dreapta a dramaturgului o da Mircea Ghitulescu: \u201eAurel Baranga a descoperit si impus dramaturgiei contemporane c\u00e2teva tipuri de teme, situatii si personaje satirice proprii noii societati rom\u00e2nesti. Traficul de influenta, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocratia cronica si confortul incompetentei, toate acestea, inscrise in perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspiratii a mediocritatii, sunt c\u00e2teva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rara a mestesugului comediei, ele ii asigura autorului o prezenta emblematica in dramaturgia contemporana.\u201c Asadar, in ce consta \u201efarsa atroce\u201c despre care scrie Dinu Sararu? In seara zilei de 10 iunie 1979, in jurul orei 20:30, Octavian Paler, redactorul sef al \u201eRom\u00e2niei libere\u201c, ar fi descoperit cu mare surprindere la rubrica Decese a Micii publicitati un ferpar reprodus acum \u201edin memorie\u201c de Dinu Sararu: \u201eMarcela Rusu, sotie, anunta pe aceasta cale incetarea din viata a scriitorului Aurel Baranga. Inmorm\u00e2ntarea a avut loc ieri (ziarul aparea a doua zi), la orele 11 a.m. la Crematoriul Cenusa, in prezenta exclusiva a membrilor familiei.\u201c Nu era o farsa, dramaturgul chiar murise, iar ferparul fusese trimis de Marcela Rusu, sotia scriitorului, care \u201echiar binedispusa\u201c confirma decesul: \u201eA murit ieri si ne-a rugat sa nu mai deranjam pe nimeni, nici tovarasii, oricum, foarte ocupati in ultima vreme. Ferparul mi l-a dictat chiar Aurel, tot ieri, inainte de a inchide ochii si azi l-am incinerat, cum ne-a cerut; am fost eu, sora mea si sotul ei, profesorul Burlui, care l-a operat la el in clinica in urma cu c\u00e2teva zile si i-a spus ca nu se mai poate face nimic. Aurel era doctor, nu-i putea ascunde. Nici dumneata nu stiai ca Aurel era grav bolnav? intreba actrita cu acelasi aer binedispus, adica nu stiai ca pleaca la Paris, sa se mai relaxeze?\u201c Din tovaras in tovaras se afla p\u00e2na sus ca Baranga a murit fara sa anunte pe cineva: cum era posibil \u201esa moara un mare scriitor fara stirea partidului, a conducerii, a tovarasului, si sa mai fie si inmorm\u00e2ntat intr-o totala ignorare, condamnabila desigur\u201c?! \u00abTrebuie sa-l informam pe tovarasul\u00bb \u2013 zice amenintator un demnitar cu rang inalt \u2013 ca si c\u00e2nd ar urma sa se ancheteze cum a murit un mare scriitor, cum si-a permis adica si cum a putut fi inmorm\u00e2ntat fara stirea tovarasului si fara funeralii nationale. Si asa i se organizeaza marelui dramaturg funeralii nationale, Aurel Baranga este incinerat a doua oara: in mecanismul politic al vremii, moartea marilor scriitori devenise o forma de publicitate pentru conducatori, un prilej nimerit de lustruire a regimului si un mod de confiscare ilicita a gloriei lor in beneficiul mediocrilor profitori, iar marii morti trebuiau de aceea sa arate mai frumosi dec\u00e2t fusesera in viata. Un episod grotesc al \u201einfrumusetarii\u201c post mortem a lui Tudor Arghezi e de citit in volumul \u201eSertar\u201c al lui Niculae Gheran, aparut in anii trecuti&#8230; Farsa atroce a \u201efuneraliilor nationale\u201c dedicate deja incineratului Aurel Baranga are loc in prezenta unei adunari de \u201epinguini invesm\u00e2ntati in haine negre, cu cravate negre, cu capul gol, cu o floare in m\u00e2na, scobor\u00e2ti din autocare, din automobile ministeriale, din taxiuri, repezindu-se pe scarile crematoriului cu usile deschise, in mijlocul caruia, pe un trepied inconjurat de coroane ministeriale si prezidentiale, portretul lui Conu Aurica si Conu Aurica r\u00e2z\u00e2nd in hohote cu fata la noi\u201c. Cu imaginatia farsei grotesti a lui Aurel Baranga din \u201eInteresul general\u201c, Dinu Sararu compune tabloul funeraliilor nationale trec\u00e2nd din realitate in fictiune si culmin\u00e2nd cu prezenta, in mijlocul asistentei in negru si coplesite de durere, a familiei descinse \u201edintr-o masina Lada, alba. Marcela, sotie, in rochie de matase in culorile curcubeului, cu ochelari de soare, cu un fisiu de matase nu mai putin colorat, bine rujata si vesela, Burlui, cumnatul, in haine albe, sora Marcelei, cu ochelari de soare, in rochie inflorata, de vara, bineinteles, cu pantofi rosii, cu fisiu multicolor &#8230;\u201c Dupa renegarea din 1978 a partii din opera prin care, tovaras de drum, Aurel Baranga slujise regimul, regimul instituise tacerea ucigatoare in jurul dramaturgului uitat, in viata inca fiind, de cei ce-l folosisera, uitat de tovarasii de drum, dar si de prietenii lui dintre cele doua razboaie: \u201eNu-l mai cauta nimeni \u2013 scrie Dinu Sararu \u2013 nici Radu Popescu, nici Gogu Radulescu, nici Jebeleanu, nici actorii de la National, unde i se jucasera mai int\u00e2i toate satirele, cu toate avatarurile lor, dar si cu salvele lor de aplauze.\u201c Ingrati, contemporanii lui Baranga si-au meritat farsa atroce pe care, dupa moarte, dramaturgul, mare maestru al farsei, le-o joaca sub semnatura lui Dinu Sararu care publica in \u201eClipa\u201c aceasta \u201erestituire\u201c: comedia trista a interesului general continua si e fara sf\u00e2rsit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eClipa\u201c vrea sa fie \u2013 dupa cum articuleaza hotar\u00e2t subtitlul revistei \u2013 \u201emagazinul actualitatii culturale rom\u00e2nesti\u201c. Directorul fondator al publicatiei din care au aparut in trei ani 12 numere este Dinu Sararu, autorul cunoscutului roman \u201eClipa\u201c de frumoasa amintire din timpul comunismului in care cu totii am trait. Editorul revistei este Fundatia Nationala pentru Civilizatie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/comedia-interesului-general\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Comedia interesului general<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1135,734,1136,1137],"class_list":["post-1491","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-clipa","tag-dinu-sararu","tag-fundatia-nationala-pentru-civilatie-rurala","tag-niste-tarani"],"views":3162,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1491","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1491"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1491\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1491"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1491"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1491"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}