Lazar Saineanu reprezinta un caz cu totul aparte \u00een cadrul culturii rom\u00e2ne de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea.<\/p>\n
Daruit cu o putere intelectuala si cu o forta de munca iesite din comun \u2013 care au impresionat \u2013, el a avut sansa de a fi apreciat si de a intra, pe merit, \u00een gratia unor mari personalitati, din sfere nu o data opuse, precum: B. P. Hasdeu, Al. I. Odobescu, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Mozes Gaster, G. I. Ionnescu-Gion si multi alti profesori ai vremii.
\n\u00cen orice caz, a ramas memorabila prietenia si chiar simpatia parinteasca cu care l-a \u00eenconjurat si sprijinit B. P. Hasdeu, p\u00e2na la a-l considera \u00eentre cei mai apropiati \u201eucenici\u201c ai sai. \u201eCa istoric, ca filolog, ca lingvist\u201c \u2013 rostea el, \u00een 1887, c\u00e2nd \u00eei \u00eencununa lui Lazar Saineanu lucrarea de diploma \u201e\u00cencercare asupra semasiologiei limbei rom\u00e2ne\u201c cu Premiul \u201eHillel\u201c de 5.000 lei \u2013 \u201elas si eu trei \u201eucenici\u201c, de care am tot dreptul de a fi m\u00e2ndru: unul, d(omnul) Tocilescu, este astazi coleg al meu, si as dori ca si ceilalti doi, d(omnul) Bianu si d(umnea)ta, sa-mi fiti, de asemenea, colegi cu o zi mai cur\u00e2nd\u201c.
\nSavantul facea chiar gestul, condamnat \u00een epoca, de a-l desemna pe t\u00e2narul studios, \u00eentors de la Paris, drept suplinitor (fara numirea ministeriala) al catedrei sale de la Facultatea de Litere din Bucuresti (c\u00e2nd, dupa moartea fiicei sale, a cerut sa se retraga un timp \u00een singuratatea g\u00e2ndurilor sale).
\nNu-i de mirare ca, \u00een asemenea conditii de sprijin profund din partea unor v\u00e2rfuri ale spiritualitatii nationale, Lazar Saineanu \u00eesi desfacea petalele cu tot ce avea mai bun, \u00eembratis\u00e2nd, \u00een stil hasdeean, realitatea abordata \u2013 cultura rom\u00e2na \u2013 dintr-o multitudine de perspective: istorica, filologico-lingvistica, folcloristica, sociologica, cu continua raportare comparatista la fenomenele similare straine, din imediata apropiere sau mai departate.
\nE demn de retinut, de asemenea, ca t\u00e2narul savant avea \u00een vedere, \u00een cercetarile sale, rom\u00e2nitatea \u00een totalitatea ei si nicidecum limitata la spatiul cuprins \u00een granitele temporale ale tarii.
\nAtras de la \u00eenceput de studiul limbii, sub \u00eenr\u00e2urirea lui Cihac, dupa cum observa la un moment dat critic B. P. Hasdeu, Lazar Saineanu debuta cu lucrarea \u201eElemente turcesti \u00een limba rom\u00e2na\u201c (1885), pe care, ca urmare a apropierii de Magul de la C\u00e2mpina \u00een anii studentiei, i-o dedica acestuia.
\nEl ram\u00e2ne adesea \u00een zona preponderent filologica \u2013, ce-l va duce la finalizarea unor importante dictionare, precum: \u201eDictionar german-rom\u00e2n\u201c, \u201eDictionar rom\u00e2n-german\u201c si, mai ales, \u201eDictionarul enciclopedic al limbii rom\u00e2ne\u201c \u2013, dar e c\u00e2stigat tot mai mult de cercetarea folclorului, \u00een genere, si a celui rom\u00e2nesc \u00een special.
\nDe altfel, at\u00e2t cartile de filologie \u201eElemente turcesti \u00een limba rom\u00e2na\u201c (1885), \u201e\u00cencercare asupra semasiologiei limbei rom\u00e2ne\u201c (1887), \u201eIstoria filologiei rom\u00e2ne\u201c (1895) si \u201eInfluenta orientala asupra limbei si culturii rom\u00e2ne\u201c (3 vol., 1900), dar si dictionarele, sunt fie pline de referinte la creatia populara rom\u00e2na, fie cuprind ample capitole dedicate folclorului, etnografiei, literaturii populare scrise si orale.
\nE de ajuns sa amintim capitolul II, \u201eCrestinismul si limba\u201c din \u201eSemasiologia limbei rom\u00e2ne\u201c (\u00een care autorul analizeaza pe larg reminiscentele religiei pag\u00e2ne), amplele sectiuni \u201eLiteratura\u201c (cu subcapitolele: \u201eFolklorul\u201c, \u201ePsihologia populara. Literatura populara scrisa\u201c) si \u201eCultura propriu-zisa\u201c (cu subcapitolul \u201eEtnografia\u201c) din \u201eIstoria filologiei rom\u00e2ne\u201c (1895), ce cuprind mai bine de o treime din carte, \u00een sf\u00e2rsit, largul capitol VII, \u201eElementul folkloric\u201c din studiul \u201eInfluenta orientala asupra limbei si culturei rom\u00e2ne\u201c (vol.I, 1900, pp. XCII-CXXXII).
\n\u00cendeosebi paginile dedicate folclorului si etnografiei \u00een \u201eIstoria filologiei rom\u00e2ne\u201c reprezinta cele mai avizate sinteze \u2013 at\u00e2t din punct de vedere valoric, c\u00e2t si al cuprinderii \u2013 ale domeniului din ultima parte a secolului al XIX-lea, cu numeroase referinte la spatiul larg european, \u00een care diversele abordari stiintifice punctuale sunt \u00eencadrabile. \u00cenc\u00e2t, cel putin biobibliografiile erau si mai sunt \u00eenca utile at\u00e2t specialistilor rom\u00e2ni, c\u00e2t si straini, catre care Lazar Saineanu \u00eesi \u00eendrepta de la \u00eenceput privirile \u00een toate studiile si volumele sale.
\nDincolo, \u00eensa, de abordarile tangentiale sau de obiectivele lingvistico-filologice sau lexicologice, autorul \u00eembratisa cu entuziasm aspectele folclorico-mitologice rom\u00e2nesti, debut\u00e2nd \u00een sferele etnologiei cu o interesanta lucrare: \u201eIelele, D\u00e2nsele, V\u00e2ntoasele, Soimanele, Frumoasele, Maiastrele, Z\u00e2nele . Studiu de mitologie comparativa\u201c, prin care G. I. Ionnescu-Gion considera ca \u201eliteratura populara rom\u00e2na intra \u00eentr-o noua faza a vietii sale\u201c.
\nChiar daca cercetarea nu reprezenta un punct de granita \u00een istoria folcloristicii rom\u00e2ne, \u00eentruc\u00e2t directia respectiva fusese deschisa (inclusiv metodologic) de maestrul autorului, B.P. Hasdeu, ea denota c\u00e2teva calitati care, accentuate cu timpul, au impus o personalitate distincta \u00een domeniu.
\nE vizibila, mai \u00eent\u00e2i, investigarea multidisciplinara a temei alese, cu fortarea textelor folclorice la destainuiri care, trec sigur neobservate de cineva nefamiliarizat cu aspectele filologico-lingvistice implicate.
\nNi se pare, de pilda, remarcabila, relevarea si explicarea \u201esinonimiei\u201c si \u201epolionimiei\u201c divinitatilor studiate \u2013 de fapt a ocolirii pronuntarii numelui lor real, necunoscut, tratat drept tabu \u2013 si cautarea etimologiei diverselor apelative cu care sunt \u00een genere numite.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, e evidenta, familiaritatea profunda a cercetatorului at\u00e2t cu folclorul rom\u00e2nesc, de la care pleaca (\u00een multiplele lui forme de manifestare), c\u00e2t si cu celalalt termen de comparatie: mitologia antica greco-romana, despre care avea sa ne lase o valoroasa sinteza (nu numai pentru uz didactic, cum a fost considerata): \u201eMitologia clasica. Credintele religioase si legendele eroice ale grecilor si romanilor\u201c (1898).
\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, el \u00eencerca o prima cercetare a credintelor rom\u00e2nesti si a viziunii noastre asupra acestor divinitati aeriene, \u00een comparatie cu traditiile balcanice si nu numai. Din pacate, nu la fel de documentat \u00een cazul materialului strain.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, Lazar Saineanu aborda realist, obiectiv, fara efuziuni lirice si speculatii subiectiv-fanteziste subiectul si \u00een genere \u00eentreaga problematica adiacenta, caut\u00e2nd explicatii firesti, naturale, \u00een tentativa de aflare a unor legaturi poate prea str\u00e2nse \u00eentre cauza si efect. Nelas\u00e2nd, cu alte cuvinte, loc zborului liber al imaginatiei, care, de la un anume punct \u00eenainte, nu se mai sprijina dec\u00e2t indirect pe realitate, sau daca vreti se reazema doar pe fantezie.
\nAceste calitati, caracteristice tuturor cercetarilor folclorice ulterioare, sunt minate \u00eensa (ca si acelea) de o hiba de care folcloristica noastra nu s-a debarasat dec\u00e2t cu greu si t\u00e2rziu, anume de amestecarea materialului autentic cu cel \u201erecreat\u201c de scriitori.
\nA se vedea invocarea de catre autor \u00een sprijinirea argumentatiei sale a unor texte poetice din Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Al. Odobescu, Anton Pann, Aron Densusianu etc.
\nDupa o serie de articole (\u201eJidovii sau tatarii sau uriasii\u201c, 1887; \u201eCapc\u00e2ni, capcauni, catcauni\u201c, 1887; \u201eFilosof-firoscos\u201c, 1887; \u201eLegenda Mesterului Manole la grecii moderni\u201c, 1888), reunite ulterior \u00een volumul \u201eStudii folclorice\u201c, Lazar Saineanu hotara sa-si dea doctoratul la Leipzig cu o teza, nu de filologie, ci de folclor, publicata, mai \u00eent\u00e2i, \u00een limba franceza, pe care o prezenta ca atare Universitatii din Lipsca (1889): \u201eLes jours d’emprunt ou les jours de la vielle\u201c (\u201eZilele babei si Legenda Dochiei\u201c, cum a fost tradusa chiar de autor si inclusa \u00een volumul din 1896).
\nDe data aceasta, doctorandul \u00eesi extindea cercetarile comparatiste de la sferele balcanice (s\u00e2rbi, bulgari, albanezi, sloveni, greci, turci), \u2013 cele mai apropiate de fenomenul rom\u00e2nesc \u2013, la folclorul popoarelor romanice (provensal, elvetian, francez, italian, spaniol, portughez, dar si scotian, \u00een functie de materialul aflat \u00een diversele studii anterioare.
\nDesi bine apreciata atunci si ulterior, lucrarea nu face dec\u00e2t sa semnaleze prezenta unor explicatii de natura legendar-mitologica, a unor fapte meteorologice nefiresti la diverse popoare, neutiliz\u00e2nd comparatismul \u00een sensul propriu-zis al cuv\u00e2ntului \u2013 spre a explica semnificatiile si eventuala circulatie a motivului de la un popor la altul.
\nConstat\u00e2nd \u201easemanarea cea mare a numeroaselor versiuni la popoarele cele mai diferite\u201c, autorul nu tragea nicio concluzie \u00een sensul asteptat, ci se multumea sa afirme ca faptul respectiv \u201ene scuteste de a cauta, \u00een aceasta traditiune aproape identica \u00een infinita ei varietate, mai mult dec\u00e2t e \u00een stare sa contie\u201c, pled\u00e2nd, \u00een fond, pentru plasmuirea ei independenta si poate concomitenta. \u201eAceasta quasiidentitate a conceptiunii populare e dovada cea mai buna ca punctul ei de plecare a trebuit sa fie c\u00e2t se poate de simplu si natural spre a se fi putut impune oamenilor din zonele cele mai diferite\u201c.
\nSe nega aici circulatia cunoscuta a persoanelor (soldati, comercianti, ciobani, calugari etc.) cel putin \u00een spatiul romanic, ce ar putea dezlega prea marea asemanare a credintelor similare despre \u201ezilele \u00eemprumutate\u201c.
\nDe la un caz concret, Lazar Saineanu generaliza, afirm\u00e2nd, \u00een finalul lucrarii, imposibilitatea emiterii unor ipoteze certe \u00een legatura cu toate manifestarile folclorice. \u201eOrice generalizare pe terenul folclorului\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201epare pripita si, \u00een majoritatea cazurilor, combinatiunile cele mai ingenioase sunt dezmintite de faptele ulterioare. \u00cen starea actuala a studiilor, orice tentativa de interpretare mitica nu poate destepta dec\u00e2t o legitima ne\u00eencredere\u201c.
\nRegasim aici o trasatura mai generala a studiilor de folclor ale lui Lazar Saineanu, observata accentuat de Ovidiu B\u00e2rlea (\u201ePrefata\u201c la Lazar Saineanu, \u201eBasmele rom\u00e2ne \u00een comparatiune cu legendele antice clasice si \u00een legatura cu basmele popoarelor \u00eenvecinate si ale tuturor popoarelor romanice\u201c, Editura Minerva, Bucuresti, 1978\u201c), si anume precautia autorului de a se pronunta decis asupra temelor abordate.
\nE, desigur, si o lipsa de curaj a afirmarii punctului de vedere personal, dar si o luciditate a observarii precaritatii materialelor adunate si mai presus de orice a nesistematizarii lor.
\nNu \u00eent\u00e2mplator, teza de doctorat se \u00eencheia cu negarea de catre autor a oricarui orgoliu de contributie la elucidarea chestiunii, relev\u00e2nd cu modestie doar meritul de a fi pus alaturi faptele prezentate: \u201eLipsa ce se simte deocamdata, este o coordinare metodica a materialelor si cu aceasta cercetare am voit a aduce o mica contributiune la viitoarea stiinta a folclorului\u201c.
\nO tema scoasa la concurs exact \u00een aceeasi perioada de Academia Rom\u00e2na pentru Premiul \u201eEliade Radulescu\u201c \u00eei dadea posibilitatea lui Lazar Saineanu sa \u201ecoordineze metodic\u201c \u00eentreg domeniul naratiunilor populare, fantastice \u00een principiu, dar privite de el mai larg, \u00een cadrul celei mai valoroase lucrari elaborata de el si una dintre cele mai importante pe plan mondial: \u201eBasmele rom\u00e2ne \u00een comparatiune cu legendele antice clasice si \u00een legatura cu basmele popoarelor \u00eenvecinate si ale tuturor popoarelor romanice\u201c, ce a fost \u00eencununata cu marele premiu de 5000 lei aur.
\nNu ne raportam la niciun document, dar suntem si noi de parere, cum s-a mai afirmat, ca tema a fost special propusa de B. P. Hasdeu cu g\u00e2ndul la Lazar Saineanu, poate chiar dupa o discutie avuta cu el, \u00een momentul \u00een care savantul se interesa, nu numai pentru \u201eMagnum Etymologicum Romaniae\u201c, de basm ca specie si de basmele rom\u00e2ne, \u00een genere, ca sursa pentru reconstituirea mitologiei noastre stravechi.
\nPe l\u00e2nga amplul studiu, cu valoare de sine statatoare, \u00een orice caz cel mai important p\u00e2na t\u00e2rziu, Lazar Saineanu dadea o prima sistematizare a \u00eentregului repertoriu al basmelor rom\u00e2nesti, care, \u00een lipsa unei tipologii nationale, mai e util si astazi, iar la sf\u00e2rsit, adauga lucrarii un vast indice tematic de motive folclorice (alcatuit \u00een colaborare cu I.A. Candrea), \u201ecare, \u00eembratis\u00e2nd antichitatea, orientul si occidentul Europei \u2013 dupa propria marturisire a autorului \u2013 prezinta oarecum in nuce manifestatiunile variate ale imaginatiunii poporale \u00een conturele sale generale. \u00cen special c\u00e2t priveste mitologia daco-romana, Indicele nostru formeaza un adevarat repertoriu de materiale folclorice\u201c.
\nConsiderat, \u00een special prin partea a II-a, de catre Lazar Saineanu \u201eun adevarat corpus al literaturii orale rom\u00e2ne\u201c (fapt confirmat si de Mozes Gaster \u00eentr-o scrisoare), lucrarea selecteaza \u2013 prin rezumate detaliate sau succinte, \u00een functie de \u00eencadrarea tipologica a basmului \u00een categoria \u201ebasmelor tip\u201c sau a \u201evariantelor\u201c \u2013 nu numai naratiunile \u201edin colectiunile existente, dar si din revistele literare si ziarele cele mai cunoscute\u201c (\u00een total aproximativ 500 basme).
\n\u00centr-un text critic, Ovidiu B\u00e2rlea abia descopera c\u00e2teva lipsuri \u2013 \u00een special din publicatiile transilvanene \u2013 si considera, poate cu \u00eendreptatire, ca Saineanu nu ar fi realizat \u201eun corpus\u201c, din moment ce nu reproduce textele integral, ci doar \u201eo tipologie bibliografica\u201c.
\nIndiferent, \u00eensa, cum o numim, ea este \u2013 dupa Ovidiu B\u00e2rlea \u2013\u201c\u00eent\u00e2ia lucrare \u00een domeniul povestilor, care \u00eensumeaza repertoriul national cunoscut ( si accesibil) (la data elaborarii cartii, n.m., I.O.) \u00eentr-o forma condensata, cu tipurile si variantele lor, or\u00e2nduite \u00eentr-un sistem care sa faca vizibila \u00eenlantuirea tematica a acestora. Abia dupa mai bine de un deceniu\u2026 se va trece la elaborarea unei tipologii a povestilor populare de pretutindeni\u201c (1907).
\nImportanta lucrarii e sporita de referintele obligatorii la materialul antic si la cel al popoarelor romanice, prelungite, dupa posibilitati, \u00een functie de accesul la informatii, la tot spatiul euroasiatic.
\nOvidiu B\u00e2rlea e printre cei care acuza \u00een gradul cel mai \u00eenalt ca \u201elucrarea lui Saineanu a fost omisa de catre A. Aarne si colaboratorii sai \u00een elaborarea catalogului tipologic\u201c, at\u00e2t la editia \u00eent\u00e2i, c\u00e2t si la a doua, \u00eentre altele, pe motivul necunoasterii limbii rom\u00e2ne.
\nTrebuie sa se stie, \u00eensa, ca autorul a fost cel dint\u00e2i care s-a preocupat de talmacirea \u00een franceza \u2013 prima \u00eentre limbile de circulatie internationala la vremea respectiva \u2013 a lucrarii, \u00een anii 1902-1903, dupa cum \u00eei marturisea \u00eentr-o serie de epistole fratelui sau, Constantin, si dupa cum marturisea public \u00eentr-o nota la articolul \u201eL’\u00e9tat actuel des \u00e9tudes de folk-lore\u201c (1902): \u201eune refonte fran\u00e7aise de cet ouvrage est en pr\u00e9paration\u201c. Autorul a publicat chiar un capitol din studiul propriu-zis (\u201eLes g\u00e9ans et les nains d’apr\u00e8s les traditions roumaines et balkaniques\u201c, \u00een \u201eRevue des traditions populaires\u201c, tome XVI. 16-e ann\u00e9e, Paris, 1901, p. 293-310), dar lucrarea \u00een \u00eentregul ei nu a fost finisata si nu a vazut lumina tiparului, spre a fi propulsata \u00een lumea stiintifica internationala.
\nNu e locul unei analize amanuntite a volumului at\u00e2t de important pentru folcloristica rom\u00e2na. E de ajuns sa precizam ca parcurgerea lui e fructuoasa pentru oricine abordeaza domeniul naratiunilor populare si nu numai.
\nLa doar un an dupa publicarea de catre Academia Rom\u00e2na a \u201eBasmelor rom\u00e2ne\u2026\u201c, Lazar Saineanu \u00eesi aduna \u00een volum toate cercetarile anterioare asupra creatiei anonime, sub titlul \u201eStudii folclorice. Cercetari \u00een domeniul literaturii populare\u201c.
\nEra punctul de maxima afirmare a autorului ca folclorist.
\nUn vast proiect, anuntat din 1892, \u00een cadrul \u201eIstoriei filologiei rom\u00e2ne\u201c, respectiv \u201eRom\u00e2nismul din punct de vedere etnografic, lingvistic si psicologic\u201c: vol. I \u201eEtnografia antica si moderna a Daciei\u201c (\u00een preparatiune); vol. II \u201eLimba rom\u00e2na si dialectele ei \u00een raport cu limbile surori\u201c; vol. III \u201eLiteratura populara \u00een legatura cu a popoarelor \u00eenvecinate\u201c, a ramas la stadiu de simple notatii si extrase pe aceasta tema (pastrate la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne).
\n\u00cen afara articolului \u201eJocul papusilor si raporturile sale cu farsa Karag\u00f6z\u201c, aparut \u00een volumul \u201eLui Titu Maiorescu. Omagiu\u201c (1900), Lazar Saineanu nu mai publica nimic despre folclorul rom\u00e2nesc, cu exceptia capitolului VII, \u201eElementul folcloric\u201c, din \u201eIntroducerea\u201c la \u201eInfluenta orientala asupra limbei si culturei rom\u00e2ne\u201c (1900), (vol. I, pp. XCII-CXXXII).
\nO ultima revenire la domeniul folclorului rom\u00e2nesc si universal, avea sa se produca imediat dupa 1900 \u2013 1901-1904 \u2013, c\u00e2nd Lazar Saineanu traducea intens articole sau parti din lucrarile sale mai ample deja aparute, sau scria studii noi direct \u00een franceza, pe care revistele de prestigiu international, \u00een speta din Franta, i le publicau spre a-l sprijini pe autor \u00een demersul de a-si capata cetatenia \u00een noua patrie.
\nAcum \u00eencerca, \u00eentre altele, sa puna \u00een circulatie, \u00een franceza, marea sa opera, \u201eBasmele rom\u00e2ne\u2026\u201c.
\nFaptul ca el \u00eencredinta spre publicare cu osebire studii folclorice, e o dovada clara ca pe acestea si nu pe cele filologice le considera mai valoroase si cu un impact mai mare asupra publicului si a specialistilor.
\n\u00cen mod neasteptat, \u00eensa, \u2013 dupa o criza de nehotar\u00e2re asupra drumurilor pe care era mai bine sa le abordeze \u00een Franta (comunicate cu lux de amanunte fratelui sau, Constantin) \u2013 Lazar Saineanu se lepada neasteptat si definitiv de folclor, consider\u00e2nd ca acesta \u201enu va constitui niciodata o stiinta pozitiva\u201c.
\nDin pacate, el ram\u00e2nea la aceeasi parere si dincolo de momentul enervarii cauzate de respingerea acordarii cetateniei rom\u00e2ne, fapt ce-l \u00eendeparta definitiv de \u201estiinta\u201c folcloristicii, rup\u00e2nd orice posibilitate \u2013 chiar involuntara \u2013 de a se referi la creatiile noastre populare.
\nCeea ce nu se stie \u00eensa \u2013 sau se stie prea putin \u2013, e ca din cauza necapatarii cetateniei rom\u00e2ne, desigur, nedreapta, el se lasa, concomitent, si de studiul limbii rom\u00e2ne, rup\u00e2ndu-se ireverentios si nejustificat de B.P. Hasdeu si practic de tot trecutul sau, gratie caruia ajunsese, totusi, \u00een elita spirituala a lumii stiintifice.
\n\u201eDaca lucrarea \u00een perspectiva (\u00abEtude d’Etymologie romane non roumaine\u00bb) \u00eemi reuseste\u201c \u2013 scria Lazar Saineanu la 1 mai 1903, fratelui sau Constantin \u2013 \u201easa cum o concep, ea va deschide un nou orizont activitatii mele filologice si ma va departa pentru totdeauna de studiul steril al limbii rom\u00e2ne. Totusi zamislirea este destul de grea. A trebuit pentru aceasta sa-mi refac educatia filologica si sa ma debarasez de o multime de t\u00e2mpenii contractate, din nefericire, la contactul, nefast pentru mine, cu un Hasdeu si cu alti ilustri ai tarii\u201c.
\nSunt cuvinte grele, rostite \u2013 fie si confidential \u2013 despre acela care \u00eel sprijinise ca pe propriul sau fiu, mai ales dupa moartea Iuliei Hasdeu, ca si despre ceilalti mari oameni ai tarii \u2013 inclusiv regele \u2013 care l-au considerat prieten sau apropiat. Ne g\u00e2ndim la I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, pe care a fost tentat, la o prima reactie, \u00een 1914, sa-l evite, dar cu care discuta apoi, creion\u00e2ndu-l \u00eentr-un paralelism cu B.P. Hasdeu mai mult dec\u00e2t aspru.
\nDesigur, dupa reorientarea cercetarilor sale catre domeniile etimologiei latine si franceze, a argoului francez din Evul Mediu p\u00e2na la Primul Razboi Mondial sau a problemelor limbii Renasterii si a lui Rabelais, Lazar Saineanu a realizat c\u00e2teva lucrari fundamentale, apreciate si premiate de institutiile nationale franceze.
\nDar folcloristica universala a pierdut, prin actul de drastica negare a \u00eentregului domeniu de catre Lazar Saineanu, una dintre personalitatile care ar fi apropiat-o mai repede de standardele stiintifice la care specialistii si chiar negatorul \u00eensusi visau.
\nFolclorul patrunde, totusi, \u00een opera lui Saineanu prin valentele metaforice ale limbajului (citat pentru relevarea diversitatii aspectelor abordate), prin superstitiile, care prind \u00een hora comparatista \u00eentreg spatiul romanic, iar limba rom\u00e2na vine nechemata special, ci din obligativitatea ilustrarii reflexelor si a evolutiei latinei \u00een toata romanitatea.
\nO decizie nechibzuita a celor pusi sa reprezinte tara, ne-a lipsit de evolutia spectaculos-stiintifica dedicata trecutului rom\u00e2nesc a unui mare savant, care si-a fr\u00e2nt destinul spre a se adapta la noile conditii de viata.
\nRom\u00e2nia a pierdut, iar Franta a c\u00e2stigat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lazar Saineanu reprezinta un caz cu totul aparte \u00een cadrul culturii rom\u00e2ne de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea. Daruit cu o putere intelectuala si cu o forta de munca iesite din comun \u2013 care au impresionat \u2013, el a avut sansa de a fi apreciat si de a intra, pe merit, \u00een gratia unor mari… Cite\u0219te mai mult »Destinul frant al unui folclorist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1306,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}