{"id":14904,"date":"2013-03-19T19:52:21","date_gmt":"2013-03-19T17:52:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14904"},"modified":"2013-03-19T19:52:21","modified_gmt":"2013-03-19T17:52:21","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xiii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xiii\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XIII)"},"content":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u201eAcolo am trait <\/strong>
\nsi mi-am pierdut marea iubire\u201c<\/strong><\/p>\n

\n

ROZALIA BRUNER<\/strong><\/p>\n

\nSe vorbea prin sat ca vor veni niste domni la Casa Culturala sa ne faca acte pentru munca. Dar, care eram mai dezghetati la minte auzisem noi ceva de deportare. Dar nu stiam ce \u00eenseamna. Banuiam doar ca nu este ceva bun. Cum eram singura la parinti, iar tata ma lua la toate muncile, ma g\u00e2ndeam \u00een sinea mea ca voi scapa de toata munca c\u00e2mpului.
\n\u00cen ianuarie 1945, \u00eentr-o duminica se auzea duba prin sat sa mergem la Casa culturala neaparat. Pentru acte. Dar nu s-a prezentat nimeni. Asa ca au venit la noi acasa si ne-au obligat sa ne facem bagajele. Aveam voie sa luam 70 de kg de persoana, c\u00e2teva haine si ceva de m\u00e2ncare. Ne-au dus pe toti la Timisoara unde ne-au urcat \u00een tren p\u00e2na la Iasi. Acolo ne-au mutat \u00een vagoane rusesti. Si am mers cu trenul p\u00e2na \u00eentr-un sat, dar nu mai tin minte cum se numea. Din acel sat am mers cu masina p\u00e2na \u00een lagarul de la Krivoirog. P\u00e2na \u00een lagar am calatorit toti \u00eempreuna \u2013 barbati si femei \u2013, iar acolo ne-au separat. Pentru mine a fost mai usor de suportat, eram singura, nu eram casatorita. Dar doua vecine de ale mele, verisoarele mele, le-au ramas doi copii mici cu parintii lor iar sotii le erau \u00eenca pe front.
\nDe pe ulita noastra toti care aveau peste 18 ani au fost dusi \u00een Rusia. Au ramas acasa doar batr\u00e2nii si copiii mici. Eu eram mai firava,mai slabuta, asa ca am lucrat \u00een constructii. Altii mai putin norocosi au lucrat \u00een mina. Dupa un an de zile, cam prin preajma Craciunului, m-am \u00eembolnavit foarte rau si m-au dus la spital. Am stat aproape sase luni. Nu puteam sa dau vina pe nimeni, poate asa a fost sa fie. Dupa ce am iesit din spital nu am mai lucrat \u00een constructii, ci m-au dus la colhoz, unde am \u00eenceput sa lucrez la taranii de acolo. Mi-am zis ca si-a pus Dumnezeu m\u00e2na \u00een capul meu. Primeam m\u00e2ncare mai multa, daca nu ma saturam, nu eram necajita pentru ca stiam ca mai primesc c\u00e2te o cana de lapte de la tarani. Lor le era mila de noi. Doar copiii lor ne mai necajeau si strigau dupa noi \u201enemetzki\u201c, dar ne-am obisnuit si cu asta. Tot acolo am cunoscut un t\u00e2nar rom\u00e2n din Timisoara care avea nume nemtesc. Si tot asa, fusese distrofic si nu mai putea lucra la mina. Pot spune ca a fost marea mea iubire. Dar n-a fost sa fie. Degeaba \u00eemi spunea el ca atunci c\u00e2nd vom veni acasa ne vom casatori, chiar daca eram de natii diferite. \u00centr-o zi nu a mai venit la lucru. Niciodata nu am aflat ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu el. Unii spuneau ca l-au adus acasa, altii spuneau ca a putut fugi de acolo cu un vagon de bolnavi spre Germania. Un lucru \u00eemi era clar: daca nu ai noroc dimineata, nu ai nici amiaza.
\nNiciodata nu am \u00eenteles de ce ne-au ales pe noi si cui a fost de folos. Toate astea nu as dori sa se mai \u00eent\u00e2mple. Nu pentru mine, ca v-am spus, eu am dus-o binisor, dar pentru acei care au murit sau care au ramas socati. M-am resemnat cu g\u00e2ndul ca asa a fost sa fie si fiecare om \u00eesi poarta crucea pe care o poate duce. Pentru mine am luat partea buna. C\u00e2nd ne-am \u00eentors \u00een tara, \u00een 2 iulie 1948, ne-au adus p\u00e2na la Focsani. Iar acolo ne-au facut acte si am venit tot cu trenul p\u00e2na acasa.
\nCu ce m-am ales? Nu am mai lucrat pam\u00e2ntul cu tatal meu, ci m-am angajat \u00een constructii la CFR. Am pensie dar\u2026 NU M-AM CASATORIT NICIODATA! Nu am \u00eenteles niciodata politica. Nici \u00eenainte de a merge \u00een Rusia, nici dupa ce m-am \u00eentors. Sunt romano-catolica, dar cred ca Dumnezeu este unul pentru toti. Peste cinci zile este ziua mea de nastere, \u00eemplinesc 90 de ani. Eu am avut noroc sa traiesc at\u00e2t, \u00een ciuda faptului ca am fost deportata.<\/p>\n

\nA consemnat Maria Craciun, studenta anul III, Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Asistenta Sociala, Universitatea \u201eAurel Vlaicu\u201c Arad.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u201eMi-am dat valiza cu haine doctorului sa scrie ca sunt bolnava de inima\u201c<\/strong><\/p>\n

ANA MIKOWZ<\/strong>
\nAm fost ridicata de acasa, atunci locuiam \u00een Jimbolia, nimeni nu a stiut nimic… Ne-au spus sa ne \u00eembracam si sa luam ceva de m\u00e2ncare pentru drum. Nu am stiut despre ce este vorba. Am fost dusi la \u201ecasa germana\u201c din Jimbolia. Iar c\u00e2nd am plecat de acolo la tren \u2013 c\u00e2te patru persoane pe r\u00e2nd \u2013, am calatorit \u00een vagoane de vite. Mama a ramas acasa. Am voie sa spun asta? C\u00e2nd eu cu fratele si cu tata am fost luati, fratele meu Iosif avea 16 ani, iar eu aveam 19 ani.
\nAm luat cu mine un ghiozdan si o valiza \u00een care am pus cele mai bune haine, era iarna. Am calatorit \u00een vagon de vite timp de doua saptam\u00e2ni. Nu stiam unde plecam.
\nEram vreo 40- 50 de oamenii \u00eentr-un vagon. \u00cen vagon era iarba uscata pe jos. Dar aveam o patura ce mi-a pus-o mama cu mine. Si stateam pe ea. Nu ne ajungea m\u00e2ncarea si stateam cu ochii-n patru ca nu cumva sa ni se fure ce ne-am pus de acasa.
\nC\u00e2nd au ajuns la destinatie si am \u00eentrebat unde suntem, ni s-a raspuns ca \u00een Neprodjinsk \u2013 l\u00e2nga Nepojiataps. Am voie sa spun asta? Erau pusi c\u00e2te patru \u00een r\u00e2nd si dusi la lagar. Acolo stateam c\u00e2te 40-50 de persoane \u00eentr-o camera ne\u00eencalzita. Paturile erau supraetajate. Dimineata ne trezeau la 6, m\u00e2ncam c\u00e2te o bucata de p\u00e2ine si un ceai. Aveam ratie de 700 grame de p\u00e2ine pe zi.
\nPatru \u00een r\u00e2nd mergeam 14 km zilnic pe jos, condusi de rusi. \u00cemi strigau: \u201eCome stie Halca! Davaci, davaci!\u201c. Adica stai prea mult. \u201eHalca\u201c era porecla ce mi-au dat-o rusii. Ziua lucram la scos piatra din munte si la \u00eencarcat vagoane, iar seara lucram la bucatarie, spalam vase. Nu ar fi fost at\u00e2t de rau daca nu era foamea. Seara adunam ce ram\u00e2nea de la rusi, ascundeam prin haine, iar fratele si tatal meu stateau la geamul bucatariei sa le arunc ramasite de p\u00e2ine. Rusii stiau, dar acceptau pentru ca nu furam, luam colturile si resturile de p\u00e2ine. Rusii care lucrau cu noi au fost cumsecade, nici ei nu aveau mai mult, iar pe mine m-au simpatizat.
\nAm stat doi ani p\u00e2na c\u00e2nd am facut rost de o h\u00e2rtie de la doctor \u00een care sa scrie ca sunt bolnava cu inima. \u00cen schimbul h\u00e2rtiei, am dat valiza cu haine cu care plecasem de acasa. A venit mai \u00eent\u00e2i doctorul \u00een camera sa vada ce am \u00een valiza, iar apoi m-a chemat cu valiza sa-mi dea h\u00e2rtia cum ca sunt bolnava cu inima. C\u00e2nd m-am dus la el, si-a dat seama ca nu sunt acolo toate lucrurile ce i le-am aratat la \u00eenceput. Avea dreptate. M-am rugat de doctor pl\u00e2ng\u00e2nd sa-mi dea h\u00e2rtia. \u00centr-un final mi-a dat-o. C\u00e2nd am plecat de acolo, am fost dusa \u00een Germania. Am muncit la o familie, le faceam curatenie si \u00eengrijeam de casa pentru ca nu mai aveam nimic.
\nM-am \u00eentors \u00een tara cu trenul de marfa, st\u00e2nd ascunsa tot drumul. C\u00e2nd am ajuns la granita, m-am urcat deasupra vagonului si asa am patruns \u00een tara. Mama a pl\u00e2ns c\u00e2nd m-a vazut dar n-am stiut sa-i spun ce face fratele si tatal ramasi \u00een Rusia. Acasa nu mai erau oameni tineri. Am voie sa spun asta?
\nDespre deportare… daca nu esti un om care stie sa se descurce, mori acolo. Am fost sanatoasa si voiam sa \u00eembatr\u00e2nesc cu tata si fratele… multi au murit. Cei ce mureau erau dezbracati, pusi \u00een caruta si aruncati \u00eentr-o groapa cu pam\u00e2nt. A fost greu… Dar am voie sa spun asta?
\nSunt prea simpla sa stiu cine e de vina pentru toate astea. Nu stiu… Rusii aveau nevoie de muncitori, s-a lucrat \u00een constructii… Copiii mei nu vor sa vorbim despre deportare. \u00cemi spun: \u201eMama, termina, ai spus ca a fost bine!\u201c
\nAsculta-i pe cei ce au trecut prin zilele grele ale deportarii pe care nu am sa le uit. Multi au plecat din tara. Dar stramosii nostri au muncit ca sa fie… Si eu sa las si sa plec de aici? Aici e casa mea, aici vreau sa mor. Rom\u00e2nia e o tara buna, bogata si eu aici vreau sa mor, nimic nu ma poate forta sa plec. Am grija de mormintele rudelor si prietenilor. Dumnezeu ma vede si fac numai bine, nu ma doare nimic la v\u00e2rsta de 87 de ani.<\/p>\n

\nA consemnat Madalina Paunescu, studenta anul III, Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Asistenta Sociala, Universitatea \u201eAurel Vlaicu\u201c Arad.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n\u201eDestinul omului este \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu\u201c<\/strong><\/p>\n

\n

GABRIELA HEIVEIS<\/strong>
\nSe auzeau zvonuri prin gara cum ca au trecut vagoane cu deportati si \u00eenca vor mai trece. Au venit dupa noi acasa, dar parintii ne-au ascuns pe mine si pe fratele meu spun\u00e2nd ca suntem plecati. Dar noi eram ascunsi \u00een podul casei. Apoi ne-am ascuns \u00een pivnita ca sa nu ne gaseasca. Trei zile ne-au cautat zi de zi acasa. Si \u00een cea de-a treia zi le-au spus parintilor ca daca noi nu aparem, \u00eei vor lua pe ei. Atunci am hotar\u00e2t \u00eempreuna cu fratele meu ca nu ne mai putem ascunde si trebuie sa iesim pentru ca nu acceptam sa ne ia parintii.
\nAm fost dusi timp de doua zile la scoala unde dormeam pe ziarele care acopereau podelele. Timp \u00een care parintii cautau sa ne ia \u00eembracaminte si hrana. Dupa aceste doua nopti petrecute \u00een scoala a \u00eenceput adevaratul cosmar. Am fost urcati \u00een bovagoane \u2013 vagoane de animale pline de urina animala \u2013 si \u00eembarcati \u00een acestea am calatorit timp de 17 zile.
\nDupa aceste 17 zile am ajuns \u00een Ucraina \u00een bazinul Donului, \u00een apropiere de Stalino. Ajunsi aici am \u00eenceput sa lucram \u00een mina si \u00een constructii. Caram pietre de colo-colo, nestiind ziua \u00een care se va termina calvarul acesta.
\nC\u00e2nd am auzit ca ne vom re\u00eentoarce acasa era jumatatea lui august si atunci \u00eencepeam sa ne bucuram, dar p\u00e2na \u00een decembrie a trecut ceva vreme c\u00e2nd am ajuns \u00eenapoi acasa.
\nNu voi uita niciodata ca femeile erau luate de la 17-35 ani iar barbatii erau luati de la 17-45 ani. Simplul fapt ca eram nemtoaica, pentru ei era suficient pentru a ne deporta.
\nAm plecat de t\u00e2nara, dar c\u00e2nd m-am re\u00eentors i-am multumit lui Dumnezeu ca sunt vie si teafara \u00eenc\u00e2t sa pot \u00eencepe viata din nou. P\u00e2na \u00een acel moment credinta a fost singurul lucru care mi-a dat forta si putere sa merg mai departe.
\nAm \u00eenchis acel capitol nefast din viata mea si am luat-o de la zero, urm\u00e2ndu-mi visul si absolvind institutul Maxim Gorki din Bucuresti. Apoi am fost profesoara de limba rusa si mai pe urma lector universitar al facultatii de filologie din Timisoara.
\nAcum la v\u00e2rsta de 88 de ani pot spune doar ca am avut parte de o viata frumoasa pe care am trait-o cu intensitate, cu o cariera frumoasa. Faptul ca deportarea mi-a fost trecuta \u00een carnetul de munca face ca \u00een momentul de fata beneficiez de o sursa de venit de pe urma deportarii dureroase prin care am trecut.
\nDestinul omului este \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu si nu pot dec\u00e2t sa \u00eei multumesc ca mi-a dat zile sa trec peste toate!<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu. \u201eAcolo am trait si mi-am pierdut marea iubire\u201c ROZALIA BRUNER Se vorbea prin sat ca vor veni niste domni la Casa Culturala sa ne faca acte pentru munca. Dar,… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XIII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14904","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1052,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14904","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14904"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14904\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14904"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14904"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14904"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}