{"id":14902,"date":"2013-03-19T19:49:32","date_gmt":"2013-03-19T17:49:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14902"},"modified":"2013-03-19T19:49:32","modified_gmt":"2013-03-19T17:49:32","slug":"somn-politica-si-morti-dubioase-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/somn-politica-si-morti-dubioase-i\/","title":{"rendered":"Somn, politica si morti dubioase (I)"},"content":{"rendered":"

\nDe la somnul de noapte la cel de veci<\/strong><\/p>\n

\n

Pe masura \u00eenaintarii \u00een v\u00e2rsta, c\u00e2nd Dumnezeu te uita \u00een viata, omul \u00eesi mai pierde si somnul. Nu doar cel de la sf\u00e2rsitul zilei, c\u00e2nd se zice ca orele dintre zece si doispe fac c\u00e2t tot restul odihnei de noapte. De bine de rau, atunci mai ai o scuza: belesti ochii la televizor, \u201esa vezi cum mai merge tara\u201c, precum Leonida lui Nenea Iancu, al de-o facea dimineata, citind \u201eAurora democratica\u201c. Pe la noi, revolutia e continua, ca p\u00e2na si Trotki ne-ar putea invidia. Cum sa renunti la spectacolul postdecembrist, de sunet si lumina, care a debutat dramatic cu miscari de strada, dar si cu regizori, actori, activisti, mai toti redistribuiti peste noapte \u00een varii partide, pentru a se localiza ulterior \u00eentr-o arena de circ ambulant? Disparitia Elodiei, \u00een tara sau peste hotare, ori decedata \u2013 melodrama jucata \u00een zeci de episoade, fara ca o cortina sa cada definitiv peste ce stim si banuim ca va urma \u2013 este un fleac, \u00een comparatie cu disparitia avutiilor nationale, transferurile financiare peste hotare, finalizate cu moartea irevocabila a economiei rom\u00e2nesti. Numai ca reteta primului spectacol s-a dovedit rentabila, duc\u00e2nd la achizitionarea unui iaht, elicopter si nu numai \u2013 semn de buna gospodarire \u2013, pe c\u00e2nd cealalta tragicomedie, cu v\u00e2nzari de combinate, fabrici si uzine, banci si rafinarii, paduri si lacuri, petrol si gaze, alaturi de multe alte bogatii, s-a soldat cu o paguba uriasa, de se mai zice \u00een popor: \u201eSi frecati, si cu banii luati\u201c. Tragicomedie de lung metraj, petrecuta pe parcursul ultimilor 23 de ani \u2013 de c\u00e2nd am intrat si noi \u00een r\u00e2ndul lumii, nu-i asa? \u2013, spectacol regizat pe principiul \u201edai un ban, dar face\u201c (intrarea prin fata, iesirea, pe br\u00e2nci, pe la spate). Daca ma g\u00e2ndesc bine, doar jumatate le-a fost necesar nemtilor sa se ridice din ruine \u2013 ma refer \u00eendeosebi la Germania Federala, dupa sf\u00e2rsitul celei de a doua conflagratii, fara sa uit ca, anterior, lui Hitler i-a trebuit mai putin sa scoata tara din prelungita criza postbelica si s-o impuna ca o mare putere, dupa ce, la r\u00e2ndul ei, fusese perdanta \u00een Primul Razboi Mondial. Doar 12 ani au trecut \u00eentre instaurarea regimului nazist din 1933 si sinuciderea F\u00fchrerului \u00een 1945, sub tavalugul unei istorii ce n-avea cum sa-l ierte pentru crimele sale \u00eempotriva umanitatii. \u00cen acest ragaz, ridicase economia germana la un nivel pe care nu-l avusese niciodata, declar\u00e2nd razboi, \u00een paranoia lui, aproape \u00eentregii Europe, din dorinta de a o supune cu forta. De s-ar fi rezumat sa se ia la tr\u00e2nta doar cu bolsevicii, fara sa-i calce \u00een picioare pe unii si pe altii, cine stie?, poate ca ar fi existat o altfel de vecinatate cu China. Si-a primit pedeapsa, iar odata cu el o \u00eentreaga natie, nevoita sa lecuiasca ranile razboiului, sa munceasca si sa refaca totul din temelii. Pe alte meleaguri, cam \u00een acelasi interval, japonezii se \u00eentreceau pe ei \u00eensisi, si nu doar pre d\u00e2nsii, desi avusesera parte de o Hiroshima si un Nagasaki. Ca si nemtii, nu s-au luat la harta \u00eentre ei. Au muncit cot la cot sa scoata tara din impas. Drept este ca a existat si un tribunal la N\u00fcrnberg, pentru judecarea marilor vinovati, dupa cum \u00een Tara Soarelui Rasare multi dintre fostii comandanti n-au asteptat vreo acuzatie, fac\u00e2ndu-si harakiri.
\nPe plaiuri d\u00e2mbovitene, repaos; continuam sa ne \u00eentrebam: \u201eCine-a tras \u00een noi?\u201c \u00een decembrie 22, acum 23 de ani, c\u00e2nd, socotiti golani, multi credeau ca \u201eprintre nouri s-a fost deschis o poarta\u201c. Timp avem, caci de muncit nu se munceste, de regula se vorbeste: cine vine, cine pleaca, cine ar mai trebui sa plece, de ce nu pleaca, ce trebuie facut sa plece, de ce e bine sa ne unim cu unii ca sa plece, de ce ne-am \u00eenhaita tocmai cu astia sau cu aia, care au votat cu altii, \u201epai trebuie sa te faci frate cu dracu, p\u00e2na treci puntea\u201c, ca asa c\u00e2stigi \u00eenca un vot, pe ici, pe colo, acolo unde tot dracu si-a bagat coada, de nu te mai poti misca, dicta sau umbla, de voie de nevoie, ca sa alegi si sa culegi.
\nDe 23 de ani suntem \u00eentr-o nesf\u00e2rsita propaganda electorala. Traim din ce vindem si ce \u00eemprumutam. Din ce vindem e un fel de a spune, ca \u00eencasam ce \u00eencasam, dupa ce multi negustori din politica rom\u00e2neasca si-au luat partea leului. Altminteri de ce s-ar grabi sa-si schimbe taraba \u201eideologica\u201c, dupa cum arata acul busolei comerciale? Nu-i intereseaza de-i \u00eendreptat spre Vest sau la Est, la Nord sau la Sud, important e sa-si afle directia, sa-si mentina afacerile. Cu \u00eemprumuturile e mai simplu: urmeaza sa le plateasca urmasii nostri, caci noi, urmasii urmasilor lui Stefan cel Mare si ai lui Mihai Viteazul, ne-am \u00eempotmolit cu calugarenii nostri din tara si de peste hotare, care n-au niciun pic de Dumnezeu, mai rau dec\u00e2t turcii.
\nCum sa te culci tocmai \u00eentre orele 10 si 12 noaptea, c\u00e2nd \u00eencepe bairamul? C\u00e2nd toata floarea cea vestita a politichiei noastre \u2013 liberali, democrat-liberali, socialisti, taranisti, udemeristi, pepededisti, analisti, traseisti \u2013 multi dintre combatanti fosti comunisti \u2013, fie si conservatori, liber-cugetatori, crestini, ortodocsi si catolici, mozaici, tineri si batr\u00e2ni, rom\u00e2ni, dar si de alte nationalitati, cu si fara demnitati, basca doamna Tatoiu, care nu tine de niciun partid. Stan si Bran, marii poeti ai copilariei mele, or fi mari, chiar straluciti, dar exclusiv prin comicul de situatie. Aici paleta hazului este adesea mai bogata: angajeaza comicul de limbaj, ca c\u00e2nd vorbeste unele cadre din noua protipendada, orice cacofonie si acord gramatical palesc \u00een fata polutiei semantice si a branconajului lexical, ce expluzeaza sau chiar ejaculeaza o forma sau alta din vocabular, \u00een favoarea sudalmii si expresivitatii stilistice de tipul \u201ejavra de persoana care esti\u201c, preluata de mine si atribuita unui personaj din \u201eArta de a fi pagubas\u201c. Ce sa mai spunem de comicul de caracter? Sa vezi, s-auzi si sa z\u00e2mbesti, nu sa hahai. Una se spune azi, alta se zice m\u00e2ine, ca omul mai si uita de la o zi la alta, noua versiune fiind motivata precum \u00een multe sentinte judecatoresti: \u201edefinitiva, dar nu irevocabila\u201c.
\nMarturisesc, nu din solidaritate de condei, ca majoritatea gazetarilor aflati pe sc\u00e2ndura acestei scene sunt cu un cap deasupra celorlalti actori, constienti ca h\u00e2rtia, ca si oratoria, precum dezbaterile, suporta orice confruntare de idei, niciodata \u00eensa sub nivelul gramaticii.
\n\u00cen asteptarea somnului, \u00een \u00eenghesuiala din studiourile TV, \u201eno, ca mere s-asa\u201c, mai apelam la telecomanda. Numai ca atunci c\u00e2nd pleoapele dau sa cada, vine \u201erevista presei\u201c, care, \u00een principiu, ar avea ca scop sa te scuteasca sa pornesti dimineata pe urmele unor ziare, ori sa le cauti pe sticla. Brusc, registrul dramatic se schimba, monologul noilor interpreti intr\u00e2nd \u00een concurenta cu repertoriul teatrului de revista. Ne-am dat dracului, ca acestei vorbarii i se spune show, gen de spectacol care te duce cu mintea la varietatile unui music-hall, ceva mai pretentioase dec\u00e2t improvizatii \u201ela botul calului\u201c, sau \u201e\u00e0 la fourchette\u201c \u2013 cum ar zice unul din protagonistii scenei \u2013, improvizatii trase prea mult pe canavaua unor broderii monocolore. Recitaluri care, sa fim drepti, nu-s lipsite de umor, cu actori aflati \u00eensa la antipod: un interpret cu evidente calitati actoricesti, \u00een stare sa-si v\u00e2nda marfa comica sub masca unei gravitati solemne, altul, mai z\u00e2mbaret, nici el lipsit de nerv polemic, ambii, \u00eensa, captivi adesea jocului din culisele firmei sub care defileaza (reactie fireasca \u00een legile sportivitatii, nu \u00eensa si c\u00e2nd driblingul lor politic implica datul la gioale).
\nSi viata merge mai departe, schimb\u00e2ndu-se doar timpul aceluiasi verb. Nu ne mai \u00eentrebam, cu aceeasi intensitate, \u201ecine-a tras \u00een noi?\u201c, ci, mai oportun: \u201ecine trage \u00een noi?\u201c, de-am ajuns ciuca batailor, saracii saracilor, multi fara acoperis si locuri de munca, \u00eenghesuiti la portile spitalelor, fara bani de medicamente, unii scormonind dupa m\u00e2ncare \u00een ghenele de gunoaie, nevoiti sa plece \u00een bejenie sau la cules capsuni \u00een Spania, de c\u00e2nd s-o fi interzis cultivarea fructelor \u00een tara, de trebuie sa le importam din Turcia si de la dracu-n praznic, mondializat si el, odata cu lichidarea internationalismului proletar.
\nSe termina si recitalurile domnilor Badea si Banciu, aflam stirile de noapte, dar si prognozarea vremii de m\u00e2ine \u2013 nu \u00eensa si a vremurilor \u2013, si continuam sa orbecaim prin tunelul timpului spre luminita de la capatul promis \u2013 mai bine zis: de la capat\u00e2i. Casti, programezi telecomanda ca televizorul sa-ti legene somnolenta vreo juma’ de ora, suprimi luminozitatea ecranului, tragi plapuma peste umeri si \u00eencerci sa dormi. Mai e si m\u00e2ine o zi!
\nDe dormit n-ar fi rau, dar de unde somn, c\u00e2nd toata vorbaria de la televizor te \u00eentoarce cu g\u00e2ndul la ce-a fost odata, la ce-i acum, \u00eentreb\u00e2ndu-te de unde ai plecat si unde ai ajuns?! Inevitabil, faci comparatii, te g\u00e2ndesti la bine si la rau, \u00een ultima instanta la modul de organizare si guvernare. Caci doar din libertatea cuv\u00e2ntului nu se poate trai. Pentru ca statul nu poate fi un bun gospodar, s-a privatizat mai tot. Cu ce se dovedeste \u00eensa mai bun noul regim de proprietate pentru tara care, cu doua decenii \u00een urma, n-avea un sfant datorii, iar azi e zalogita pentru 100 de miliarde, pietroi at\u00e2rnat de g\u00e2tul \u201ecelor multi, umili\u201c, cum \u00eei numea Rebreanu, fara ca acesti bani sa se fi rasfr\u00e2nt c\u00e2t de c\u00e2t \u00een casele lor?! \u00cen schimb, se pot bucura ca peste noapte au aparut o puzderie de banci si farmacii; primele sa le poata \u00eemprumuta un ban, celelalte sa le aline durerile de cap si nu numai.
\nNoroc cu viitoarea Catedrala a M\u00e2ntuirii Neamului, ridicata cu sapte caturi (turnul cu 30 de etaje, sa fim mai aproape de Cel-De-Sus), dotata cu restaurante, hotel, biblioteci, sali de conferinte si de spectacole, cu parcari, 12 lifturi si adapost antiatomic, catedrala uriasa, unde 5 000 de pelerini pot participa la slujbe. (Poate ca nu-i t\u00e2rziu ca l\u00e2nga aceasta catedrala \u2013 daca nu chiar \u00een interiorul ei \u2013 \u00cenaltpreafericitul sa gazduiasca si o trapeza pentru saraci, unde condamnatii la foame sa poata lua o masa crestina, daca \u00een uriasa cladire tot se afla bucatarii de resort.) (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De la somnul de noapte la cel de veci Pe masura \u00eenaintarii \u00een v\u00e2rsta, c\u00e2nd Dumnezeu te uita \u00een viata, omul \u00eesi mai pierde si somnul. Nu doar cel de la sf\u00e2rsitul zilei, c\u00e2nd se zice ca orele dintre zece si doispe fac c\u00e2t tot restul odihnei de noapte. De bine de rau, atunci mai… Cite\u0219te mai mult »Somn, politica si morti dubioase (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14902","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":821,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14902","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14902"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14902\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14902"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14902"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14902"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}