{"id":149,"date":"2009-11-26T15:27:07","date_gmt":"2009-11-26T13:27:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=149"},"modified":"2009-11-26T15:28:37","modified_gmt":"2009-11-26T13:28:37","slug":"de-la-clasicism-la-nebunie-camille-claudel-%e2%80%93-o-artiste-maudite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-clasicism-la-nebunie-camille-claudel-%e2%80%93-o-artiste-maudite\/","title":{"rendered":"De la clasicism la nebunie: Camille Claudel \u2013 o artiste maudite"},"content":{"rendered":"<ul>\n<blockquote>\n<li>\u00a0 <strong>Afis international<\/strong><\/li>\n<\/blockquote>\n<\/ul>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p>Intre 20 septembrie si 8 noiembrie 2009, la Ch\u00e2teau du Rivau, unul dintre castelele de pe Loara, situat in Tourraine, l\u00e2nga Chinon, este expus un ansamblu de sculpturi din colectia particulara a lui Reine-Marie Paris. Nepoata a lui Paul Claudel si nepoata de frate a sculptoritei Camille Claudel, sora mai mare a poetului, Reine-Marie Paris si-a dedicat intreaga viata studierii vietii si operei artistei. Inca de la douazeci de ani, Reine-Marie Paris a inceput sa-i colectioneze sculpturile, iar in prezent poseda o colectie completa, cea mai importanta din lume. Expozitia din aceste zile ii succede celei organizate anul trecut la \u201eMus\u00e9e arch\u00e9ologique\u201c din Dijon, chiar in perioada in care \u201eMus\u00e9e Auguste Rodin\u201c din Paris organiza o expozitie omagiala dedicata muzei marelui sculptor. De aproape douazeci de ani, opera lui Camille Claudel a inceput sa reintre in atentia istoricilor de arta, a muzeelor, a colectionarilor, a pietelor de arta si chiar in atentia mass mediei si a marelui public, fara a mai vorbi de sirul numeroaselor expozitii cu lucrari semnate de artista.<br \/>\nViata sa pasionala si aventuroasa, exploatata cinematografic in filmul lui Bruno Nuytten, cu Isabelle Adjani in rolul principal, a plasat-o pe Camille Claudel in cercul mitic al artistilor cu destin tragic si fulgurant. Nascuta in 1864 la F\u00e8re-en-Tardenois, Camille Claudel a inceput sa sculpteze de la o v\u00e2rsta frageda. Fiindca \u201eEcole Nationale aup\u00e9rieure des Beaux-Arts\u201c nu era inca deschisa femeilor, a intrat la \u201eAcad\u00e9mie Colarossi\u201c, unde a urmat cursurile sculptorului Alfred Boucher si, apoi, pe ale lui Rodin. Atunci a inceput povestea lor de dragoste si au fost puse bazele intensei lor colaborari profesionale. Relatia cu Rodin \u2013 ardenta si naucitoare \u2013 o va trimite pe Camille Claudel in bratele paranoiei, oblig\u00e2nd-o la recluziune si tratament psihiatric timp de treizeci de ani, p\u00e2na la moartea sa, in 1943. Normele sociale si morala burgheza de la finele secolului al XIX-lea au vazut in ea un artist damnat, o victima a propriului geniu, dupa modelul lui Verlaine si Rimbaud. Nu era, desigur, usor la vremea aceea sa fii femeie, si mai ales una extrem de talentata, insa suferintele sale, fara ca ea sa mai poata beneficia de faima lor, au netezit calea altor femei-artist, in secolul urmator.<br \/>\nPura coincidenta de agenda sau tentativa concertata de a relansa interesul pentru viata si opera lui Camille Claudel, expozitiile care i-au fost consacrate difera insa at\u00e2t prin abordare c\u00e2t si prin calitatea prezentarii. Cu o paleta mai degraba restr\u00e2nsa pentru ceea ce se dorea a fi o retrospectiva, dar de o mare sobrietate \u2013 fara indoiala pentru a privilegia opera artistei si a lasa in plan secund biografia sa tulburata, at\u00e2t de speculata in cinematografie si de media \u2013 \u201eMus\u00e9e Rodin\u201c a reusit sa captiveze publicul prin cele optzeci de sculpturi expuse la H\u00f4tel Biron, lucrari in marmura, lut, ipsos, onix si bronz, opere provenind din colectii publice sau particulare.<br \/>\nLucrarile de tinerete semnate de Claudel, chiar cele dinaintea int\u00e2lnirii cu Rodin, au un farmec indicibil. Iata de pilda bustul fratelui sau, poetul Paul Claudel, atunci in v\u00e2rsta de treizeci de ani, o lucrare din ipsos patinat \u2013 material prelucrat pentru a crea impresia de lut tipic Renasterii italiene \u2013 care atesta o profunda intuitie a realului si aptitudini precoce in captarea psihologiei unui individ. Trimiterile la Mino da Fiesole si la Donatello indica influenta sculptorului Paul Dubois (directorul \u201e\u00c9cole Nationale des Beaux-Arts\u201c si liderul neo-florentinilor \u2013 grup de artisti inspirati de Renasterea toscana) prin interesul acordat anatomiei fetei si a corpului, in prefacere al adolescentilor. De o mare delicatete si cu amprenta unei senzualitati amintind de stilul lui Rodin, in atelierul caruia intrase cu doi ani in urma, statueta de lut cunoscuta ca \u201eJeune fille \u00e0 la gerbe\u201c, realizata in 1886, pe c\u00e2nd Claudel avea douazeci si unu de ani, releva marele talent al unei artiste pregatite sa-si egaleze maestrul.<br \/>\nChiar daca executate in maniera clasica, aceste lucrari emana presentimentul celor de maturitate \u2013 lucrarile de departe cele mai originale si mai puternice ale artistei \u2013 opere in acelasi timp profund deconcertante. Daca admira fara rezerve \u201eL&#8217;Implorante\u201c, \u201eaakountala\u201c, \u201eLa Niobide bless\u00e9e\u201c si, fara indoiala, \u201eAge m\u00fbr\u201c, vizitatorul ram\u00e2ne insa circumspect in fata numeroaselor figurine din bronz si onix inchipuind fete adunate in coltul vetrei. ae pune, desigur, problema secatuirii geniului artistei \u2013 daca de geniu era vorba \u2013 si putem intreba, pe buna dreptate, daca Claudel, care a avut de suferit imens in epoca din pricina tratamentului rezervat femeilor, ar mai fi azi at\u00e2t de laudata de critici daca s-ar fi nascut barbat&#8230;<br \/>\nFilmul lui Nuytten, cu Adjani in rolul principal, n-a reusit sa puna punctul pe i. Tocmai prejudecata femeii si a artistei-victima a societatii au incercat, iata, s-o denunte expozitiile organizate la Dijon si la Ch\u00e2teau du Rivau, expozitii care se deschid cu celebrul portret facut de fotograful C\u00e9sar tinerei Camille Claudel, plasat intentionat alaturi de un grilaj inchis, anticip\u00e2nd calvarul artistei prin mai multe asezaminte psihiatrice, pentru a se inchide cu un alt portret-fotografie, etal\u00e2nd figura sa ravasita de boala, in spitalul Montdevergues din Montfavet, l\u00e2nga Avignon, unde Camille s-a stins de inanitie, in 1943. Vizitatorul gaseste aici cea mai mare parte a sculpturilor prezentate la \u201eMus\u00e9e Rodin\u201c, intr-o scenografie, insa, nu at\u00e2t de eleganta, cu exponate in majoritate postume, ceea ce, evident, scade interesul si forta de expresie.<br \/>\nCurioasa coincidenta, at\u00e2t expozitia pariziana c\u00e2t si cea de la Dijon au fost gazduite de edificii religioase dezafectate, ca si cum, dupa ce a sortit-o recluziunii si uitarii timp de o jumatate de secol, societatea noastra, cuprinsa de cainta si apasata de vinovatie, s-a hotar\u00e2t sa faca din Camille Claudel o sf\u00e2nta-martir careia i se cuvine toata cinstea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00a0 Afis international \u00a0 Intre 20 septembrie si 8 noiembrie 2009, la Ch\u00e2teau du Rivau, unul dintre castelele de pe Loara, situat in Tourraine, l\u00e2nga Chinon, este expus un ansamblu de sculpturi din colectia particulara a lui Reine-Marie Paris. Nepoata a lui Paul Claudel si nepoata de frate a sculptoritei Camille Claudel, sora mai mare&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-clasicism-la-nebunie-camille-claudel-%e2%80%93-o-artiste-maudite\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De la clasicism la nebunie: Camille Claudel \u2013 o artiste maudite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[65,63,64],"class_list":["post-149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-camille-claudel","tag-frederic-canovas","tag-reine-marie-paris"],"views":6299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}