{"id":14896,"date":"2013-03-19T19:46:26","date_gmt":"2013-03-19T17:46:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14896"},"modified":"2015-01-15T16:25:22","modified_gmt":"2015-01-15T14:25:22","slug":"revenirea-la-social-democratie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/revenirea-la-social-democratie\/","title":{"rendered":"Revenirea la social-democra\u0163ie"},"content":{"rendered":"<p>Victoria social-democratului Milo\u0161 Zeman \u00een alegerile prezidentiale din Cehia confirma, chiar si pentru sceptici, \u00eentoarcerea catre st\u00e2nga a Europei, dupa un deceniu si jumatate de dominatie a dreptei. O \u00eentoarcere care \u00eendraznesc sa afirm ca va fi de durata, \u00eentruc\u00e2t nu este provocata numai de criza economico-financiara. Excesele si dezechilibrele generate de capitalismul dereglementat erau vizibile si \u00eenainte de declansarea crizei, care nu a fost dec\u00e2t concluzia logica si implacabila a aplicarii acestui model economic salbatic.<br \/>\nRaspunsul, \u00eensa, nu poate fi reprezentat de \u00eenlocuirea exceselor capitalismului financiar cu cele ale extremei (st\u00e2ngi sau drepte).<br \/>\nDe aceea, pentru social-democratii rom\u00e2ni, reveniti la putere \u00eentr-o uniune politica din care mai fac parte si liberalii, problema care se pune imperativ, la \u00eenceput de guvernare, este regasirea identitatii social-democrate. At\u00e2t \u00een practica guvernarii, c\u00e2t si \u00een viata interna de partid.<br \/>\nNu e nici un paradox aici: desi a \u00eencheiat \u00een forta anul 2012, obtin\u00e2nd cea mai categorica victorie electorala din 1990 \u00eencoace, PSD \u00eenca n-a dus la bun sf\u00e2rsit procesul de reconstructie identitara. Caci perioada 2005-2009 a adus, printre altele, o alterare a identitatii social-democrate a partidului. O alterare tradusa prin 1) pulverizarea electoratului si 2) subtierea p\u00e2na la evaporare a politicilor social-democrate din practica noastra politica. Chiar daca nu cred \u00een teoria ca USL a fost votata \u00eentruc\u00e2t reprezenta promisiunea ca abuzurile lui Traian Basescu vor fi oprite, e limpede ca electoratul a votat constructia \u00een \u00eentregul ei, nu cele doua identitati politice separate care o alcatuiesc. Lupta pentru rec\u00e2stigarea identitatii social-democrate de-abia acum \u00eencepe. \u00centoarcerea PSD la social-democratie, alaturi de marele curent social-democrat european, este un proces care, alaturi de reasezarea identitara a PNL, va pune bazele noului sistem politic rom\u00e2nesc.<br \/>\nAsadar, primul pas pe care cred ca trebuie sa-l faca social-democratii rom\u00e2ni, \u00een procesul \u00eentoarcerii la social-democratie, este redefinirea electoratului caruia i se adreseaza PSD. Cum o clasa muncitoare \u00een adevaratul \u00eenteles al cuv\u00e2ntului nu mai exista \u00een Rom\u00e2nia, vechile politici care mizau pe aceasta clasa trebuie abandonate. Aceasta nu simplifica demersurile noastre: dimpotriva. Clasa muncitoare nu mai exista, e adevarat, dar muncitori continua sa existe \u00een toate ramurile industriale, \u00een \u00eentreprinderile mici si mijlocii, \u00een servicii, ba chiar si \u00een ramuri \u00een care p\u00e2na nu demult nu existasera (\u00een agricultura, de pilda). Apararea drepturilor lor nu se mai poate face prin politicile social-democratiei traditionale: legislatie sindicala, salariu minim, stimularea fiscala a marilor producatori s.a.m.d.<br \/>\nEste limpede, de pilda, ca pentru apararea drepturilor celor care muncesc \u00een IMM-uri legislatia sindicala este inoperanta, deoarece conditia de existenta a IMM-urilor este mobilitatea, deci posibilitatea extinderii si restr\u00e2ngerii fortei de munca, \u00een functie de contextul economic. Nici muncitorii agricoli nu pot fi protejati social prin legea salariului minim, deoarece aceasta a fost conceputa, \u00een Occident, \u00eentr-o perioada \u00een care existau mari complexe industriale care, indiferent de forma de proprietate (de stat, ca uzinele Renault, sau private, ca BASF), angajau zeci, chiar sute de mii de muncitori. Si puteau fi constr\u00e2nse sa le respecte drepturile, prin c\u00e2teva prevederi minimale garantate de lege. Acum, micul producator agricol, care se zbate sa reziste pe piata, poate fi dus la faliment prin aplicarea unor prevederi fix\u00e2nd salariul minim sau programul de lucru. Sau poate renunta sa mai angajeze forta de munca, amplific\u00e2nd somajul.<br \/>\nApararea drepturilor tuturor acestor categorii de salariati nu se mai poate face prin metodele rigide de p\u00e2na acum. S-a demonstrat \u00een cei 23 de ani care s-au scurs de la Revolutie ca nu ne putem dispensa de clasa antreprenorilor, chiar daca aceasta are o etica de afaceri deficitara si \u00een ciuda evidentei ca statul nu poate pune un inspector fiscal \u00een spatele fiecarui patron dispus sa \u00eencalce legile fiscale si salariale. Dar \u2013 aici experienta celor trei ani si jumatate de guvernare Boc-Ungureanu e categorica \u2013 e preferabil un asemenea patron, care creeaza un numar de locuri de munca si plateste ceva taxe si impozite, unuia falit, care a \u00eenchis totul si nu mai ajuta \u00een nici un fel societatea.<br \/>\nO prima metoda de \u00eembunatatire a situatiei sociale a clasei muncitoare este, asadar, \u00een opinia mea, cresterea nivelului de dezvoltare si a prosperitatii generale. O politica pro-activa \u00een materie de dezvoltare este, \u00een acest moment istoric, o politica social-democrata. Avem at\u00e2t ramuri economice solide, \u00een care se pot obtine progrese spectaculoase (metalurgie, constructii de masini, energie), c\u00e2t si ramuri cu un potential evident, care prin dezvoltare pot deveni performante pe piata mondiala (agricultura si industria alimentara, \u00eenainte de toate). Ele nu au facut, din 2008 \u00eencoace, obiectul nici unei politici care sa le sustina dezvoltarea independenta. Dimpotriva: \u00eentreg greul crizei a cazut pe umerii industriei, care, desi a sustinut \u00eemprumuturile nebunesti ale guvernarii Boc, a furnizat, din pacate, si contingente masive de someri.<br \/>\nNu e nici o filosofie \u00een spatele sustinerii, de catre Executiv si Legislativ, a dezvoltarii economice. Ea se poate face printr-un complex de masuri fiscale, legislative, de investitii si de politica economica. Doar masurile fiscale nu sunt suficiente, caci ele nu atrag dec\u00e2t capitaluri speculative care pleaca de \u00eendata ce descopera o alta tara mai ofertanta. Micsorarea fiscalitatii directe trebuie \u00eensotita de facilitati \u00een domeniul accesului la resurse sau la infrastructura. Dau mereu acest exemplu: venirea firmei Ford la Craiova n-a fost urmata de un boom al acelei fabrici, din cauza ca guvernele Boc-Ungureanu au fost incapabile sa dezvolte infrastructura de transport. \u00cen ciuda faptului ca la Craiova regimul Basescu a avut, p\u00e2na la localele din vara, o primarie PDL, Ford nu \u00eesi poate transporta masinile pe care le produce, astfel \u00eenc\u00e2t nici numarul de angajati al fabricii, nici contributia ei la bugetul national si local nu sunt cele estimate. Si mai exista si alte fabrici constructoare de masini (Autocamioane Brasov, de exemplu) care vegeteaza, la nivelul minimei activitati, din cauza absentei politicilor de dezvoltare. Sau pentru ca birocratia statului, corupta, a favorizat concurenta straina, chiar din afara UE, \u00een detrimentul producatorului autohton. Zeci de primarii au achizitionat gioarse de autobuze din Belarus sau Turcia, produc\u00e2nd pagube imense bugetelor locale, iar Autobuzul Bucuresti a fost lasata sa se prabuseasca.<br \/>\n\u00cen afara muncitorilor, \u00eensa, ram\u00e2n si alte categorii sociale care reprezinta, azi, electoratul firesc al social-democratiei. Bugetarii, pensionarii si tinerii sunt categorii supuse riscului, \u00eentr-o societate intens concurentiala, cum este aceasta \u00een care traim. Ele nu pot fi protejate prin pomeni, ci prin politici clare \u00een domenii ca \u00eenvatam\u00e2ntul, sanatatea, familia, tineretul. Nu se poate ca, ani de zile, sa ignori deliberat realitatea depopularii Rom\u00e2niei si sa nu corelezi cifrele de scolarizare \u00een domeniul pedagogic cu nevoia reala de cadre \u00een domeniu, dupa care sa dai o lege prin care sa desfiintezi sute de scoli, las\u00e2ndu-i pe drumuri pe dascalii creati tot de tine. Nu se poate sa dai o noua lege a salarizarii unitare, \u00een care sa mentii \u00een continuare profesorii, medicii sau preotii mult sub nivelul unor categorii de salariati cu studii medii sau deloc. Toate aceste domenii au nevoie de o noua politica social-democrata, care sa porneasca de la evidenta faptului ca nu exista societati moderne si dezvoltate fara scoala, spital sau biserica. Salarizarea jignitoare de azi va duce, \u00eencetul cu \u00eencetul, la distrugerea totala a \u00eenvatam\u00e2ntului si sanatatii publice.<br \/>\nAm dat doar c\u00e2teva exemple de domenii-cheie, \u00een care politicile pe care le elaboreaza PSD ar trebui sa revina la principii social-democrate (cum ar fi cel de utilitate sociala a unei activitati). Totul, subsumat unei politici nationale de dezvoltare, \u00een absenta careia nu poate exista social-democratie, caci protectia celor defavorizati nu se poate face prin pomeni cu mici si bere, \u00een parc, de sarbatori.<br \/>\nDar si \u00een partid este cazul ca PSD sa revina la practicile social-democrate. \u00cen primul r\u00e2nd, la cercurile de studii si la interfata cu sindicatele, care au avut un rol esential \u00een revenirea partidului la putere \u00een 2000 si \u00een atragerea de oameni tineri de calitate. Toate partidele, \u00een paranteza fie spus, ar trebui sa dea mai multa atentie acestor cercuri de studii: liberalii, pentru ca au o impresionanta traditie \u00een acest sens, iar noi, pentru ca social-democratia este, prin definitie, t\u00e2nara si dinamica. Or, tinerii de calitate vin mai degraba la cercuri de studii, dec\u00e2t la mici cu bere. Sindicatele vin mai cur\u00e2nd acolo unde au un cuv\u00e2nt de spus \u00een elaborarea masurilor care le privesc, dec\u00e2t la chiolhanuri electorale.<br \/>\n\u00cen general, consider ca PSD ar trebui sa dea mai multa atentie electoratului t\u00e2nar, supus tentatiei de a pleca din Rom\u00e2nia si apasat de lipsa perspectivelor. Nu le mai putem furniza tinerilor un patriotism de carton, batos si auto-suficient, ca \u00een vremea lui Ceausescu. A sosit momentul sa constientizam faptul ca integrarea sociala a tinerei generatii este una dintre marile probleme cu care ne confruntam. Si care, doar prin teoria capitalista a initiativei si liberei concurente, nu poate fi integrata \u00een economie si societate. Caci \u00een spatele fiecarui t\u00e2nar care dezvolta o afacere de succes sunt mii care esueaza sau care, dezamagiti, nici nu mai \u00eencearca.<br \/>\nPSD se poate transforma \u00eentr-un vector al valorilor tinere si, totodata, \u00eentr-o scoala de solidaritate sociala. Pentru ca un partid social-democrat nu poate sa nu se g\u00e2ndeasca la fiecare destin. Or, pentru tineri, destinul \u00eencepe cu adevarat prin solidaritatea societatii cu ei, cu cei care vor fi viitorul. Iar acesta nu poate fi lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Victoria social-democratului Milo\u0161 Zeman \u00een alegerile prezidentiale din Cehia confirma, chiar si pentru sceptici, \u00eentoarcerea catre st\u00e2nga a Europei, dupa un deceniu si jumatate de dominatie a dreptei. O \u00eentoarcere care \u00eendraznesc sa afirm ca va fi de durata, \u00eentruc\u00e2t nu este provocata numai de criza economico-financiara. Excesele si dezechilibrele generate de capitalismul dereglementat erau&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/revenirea-la-social-democratie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Revenirea la social-democra\u0163ie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14896","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1950,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14896","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14896"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14896\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14896"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14896"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14896"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}