{"id":14892,"date":"2013-03-19T19:40:09","date_gmt":"2013-03-19T17:40:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14892"},"modified":"2013-03-19T19:40:09","modified_gmt":"2013-03-19T17:40:09","slug":"mercenarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mercenarii\/","title":{"rendered":"Mercenarii…"},"content":{"rendered":"

Un romantic \u00eent\u00e2rziat \u00een stare sa se indigneze cu superbie, cu mare sinceritate si cu o sensibilitate ascutita este poetul Adrian Alui Gheorghe. \u201eSpre deosebire de majoritatea optzecistilor ce cultiva desensibilizarea si dezafectivizarea (forme ale unei demonii impersonale), Adrian Alui Gheorghe este \u00eenca un sensibil si un afectiv\u201c \u2013 crede cu temei maxim Gheorghe Grigurcu, pe c\u00e2nd Al. Cistelecan vede \u00een poetul nascut la nici doi kilometri de bojdeuca marelui humulestean un \u201eromantic care e silit sa-si ascunda si chiar sa-si persecute \u00eenclinatiile\u201c. \u00censa romanticul, \u201eun fervent deziluzionat autoiluzionist\u201c (Gabriela Gheorghisor), de nimic nu pare silit sa-si ascunda, necum \u201esa-si persecute\u201c \u00eenclinatiile. Mai ales \u00een eseurile si confesiunile lui publice, gesticulatia romantica explodeaza \u00een mari jerbe m\u00e2nioase pe care oric\u00e2ti pompieri ar sorbi toata apa Ozanei nu le-ar putea stinge. Recent, v\u00e2lvataile unui incendiu cu mari inflamari de tip romantic au ars o pagina \u00eentreaga a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c: \u201e\u00abCazul\u00bb Mircea Cartarescu\u201c e, sub anumite \u2013 esentiale! \u2013 aspecte, un articol exemplar. E un strigat m\u00e2nios si imperativ, un apel la solidarizare cu scriitorul rom\u00e2n umilit de tranzitie si de ucenicii ei diabolici. \u00cent\u00e2mplator, numele acestui scriitor supus ariei calomniei nationale e Mircea Cartarescu: putea fi oricare altul, inclusiv Adrian Alui Gheorghe, \u00eentr-o tara a carei \u201edesertificare a \u00eenceput din biblioteca\u201c, dupa cum spune poetul \u00een \u201eContributii la estetica umbrei\u201c (Tracus Arte, 2012). \u201eScriitorul rom\u00e2n a iesit din comunism cu un oarecare prestigiu\u201c \u2013 scrie acolo Adrian Alui Gheorghe, \u201eDar prestigiul scriitorului rom\u00e2n s-a pierdut \u00een hatisurile \u00abdemocratiei originale\u00bb, \u00een jungla intereselor, a falselor valorizari din societate\u201c. \u201eCazul\u201c Cartarescu nu-i dec\u00e2t efectul acestor cauze reunite. Din jungla stropita si \u00eentretinuta cu aur a \u201eteleviziunilor libere\u201c au sarit hienele, tot felul de \u201esoumeni\u201c, ziaristi bagatori de seama, \u201efiguri jalnice care se perinda pe la televiziuni precum niste calugari traistari dintre cei care traiesc din mila publica\u201c spre \u201ea-si da cu parerea\u201c despre Mircea Cartarescu, tocmai ajuns pe lista propunerilor pentru Premiul Nobel. \u201eTraistarii\u201c acestia nu traiesc \u00eensa din mila publica si nici macar nu-l \u201eurasc\u201c sincer (!) pe poet, ci, ignoranti si ignari, sunt noii exponenti ai \u201eurii de porunceala\u201c despre care de mult vorbea Nicolae Iorga scriind despre \u00eent\u00e2mplari din cronica otravitului muntean Radu Popescu. \u201eUra de porunceala\u201c a mercenarilor de presa a atins azi cote incomparabile cu acelea atinse de \u201eura de clasa\u201c nutrita ideologic: prima, executata ilicit, la comanda (\u201eporunceala\u201c!) \u00een schimbul exclusiv al pungii de arginti este incomparabila cu cea de-a doua ce poate adesea raspunde, ea, exclusiv unui fanatism ideologic ce nu se plateste cu nimic. Fiind, apoi, absolut de acord cu poetul dezlantuit pe buna dreptate contra ipochimenilor si mercenarilor, precum si cu faptul ca \u201eliteratura, arta nu se judeca \u00abdemocratic\u00bb\u201c, nu-i \u00eempartasesc deloc opinia simplista \u2013 desigur, emisa la mare suparare \u2013 dupa care \u201eDoar \u00een comunism \u201eomul muncii\u201c era chemat sa judece opera scriitorului, a pictorului, a muzicianului \u00een functie de \u00eencarcatura ideologica. Au fost cazuri \u00een care muncitorii \u00eenfierau cu m\u00e2nie proletara carti, opere, autori. \u00cemi vin \u00een minte acum executiile publice, \u00een medii muncitoresti, uzine si santiere, a romanului \u201eBunavestire\u201c de Nicolae Breban sau \u201eViata pe un peron\u201c al lui Octavian Paler. Cine sunt activistii si securistii de atunci, cei care \u00eenscenau acele adunari?\u201c. Buna, \u00eentrebarea de la urma nu-i implica pe \u201eoamenii muncii\u201c care, pesemne improvizati \u00een critici literari, dadeau verdicte si executau cartile amintite de poet. Sa nu punem \u00een spatele acestor \u201eoameni ai muncii\u201c lucruri ce nu cad \u00een raspunderea lor. Nu \u00een \u201emedii muncitoresti, uzine si santiere\u201c a fost \u201edemascat\u201c si \u201e\u00eenfierat\u201c romanul \u201eBunavestire\u201c, ci \u00een Plenara CC al PCR, si nu de un biet \u201eom al muncii\u201c, dar de un scriitor el \u00eensusi eminent: Titus Popovici. Ceva asemanator s-a petrecut cu \u201eViata pe un peron\u201c al carui autor, cazut \u00een dizgratiile puterii comuniste, s-a vazut executat undeva \u00eentr-un oras de provincie si nu de \u201eoamenii muncii\u201c \u2013 or fi fost si ei, ca sa umple sala \u2013, ci de intelectuali: profesori, educatori, publicisti etc. Iar stenogramele acestor executii publice au fost alcatuite-scrise nu de \u201eoamenii muncii\u201c, ci, \u00een tacerea aproape morm\u00e2ntala a confratilor, de redactorii revistelor literare ei \u00eensisi scriitori, care au publicat \u201erelatari de la fata locului\u201c… N-are a face clasa muncitoare \u2013 care \u00een comunism \u201emergea \u00een Paradis\u201c ca si azi! \u2013 cu judecata si executiile publice aduse \u00een discutie de bunul poet Adrian Alui Gheorghe. Un poet al carui vibrant apel la solidaritate scriitoriceasca \u00een jurul poetului Mircea Cartarescu \u00eei face deplina onoare: \u201eM-as fi asteptat ca o multime de confrati de-ai lui Mircea Cartarescu sa ia atitudine \u00eempotriva canibalismului cultural exercitat de mass-media rom\u00e2neasca, \u00een momentul \u00een care numele acestuia era pe o onoranta \u00ablista Nobel\u00bb. Reactiile au fost, din pacate, palide, inconsistente. \u00cen istoria noastra mistificarile si tendinta de a cobor\u00ee de pe soclu valorile sunt vechi. Mihai Eminescu a fost judecat pentru niste nenorocite de scaune care ar fi lipsit din biblioteca pe care o administra, scaune pe care, se zice ca fiind o iarna grea poetul le-ar fi pus pe foc. Cel care a st\u00e2rnit scandalul era un confrate frustrat\u201c. Scandalurile st\u00e2rnite de \u201econfrati frustrati\u201c, si ei mercenari ai interesului personal, s-au tinut lant \u00een istoria la care se refera poetul \u00een apelul sau romantic, nici nu mai \u00eencape vorba, la solidarizare. Apropo de solidaritate, citesc \u00een frumoasa lui carte de \u201eContributii la estetica umbrei\u201c aceasta declaratie din iulie 2012, o declaratie a carei lectura ma umple de melancolie: \u201eDaca merge literatura rom\u00e2na la export? Nu avem politica de promovare. Institutul Cultural Rom\u00e2n e, dupa cele mai multe pareri, o oficina a sinecuristilor. Angajatii de la ICR se comporta ca niste asistati social, daca le ceri ceva se pl\u00e2ng ca nici ei nu au, daca \u00eencerci sa-i schimbi, se pl\u00e2ng ca ram\u00e2n pe drumuri. Filozoful H.-R. Patapievici va scrie despre asta \u00een vreo viitoare carte, care va fi premiata de USR, de Academia Rom\u00e2na si de alte foruri constituite ad-hoc ca sa marcheze evenimentul editorial\u201c. Nu cumva si aici e vorba despre mercenari: mercenari ai interesului personal?!
\nDelatorii din culise<\/strong>
\n\u00cenca un an, si se \u00eemplineste sfertul de secol de c\u00e2nd la Cluj, alaturi de \u201eTribuna\u201c fondata de Ioan Slavici acum o suta treizeci de ani, aparea \u201eApostrof\u201c, o stralucita publicatie \u201ede autor\u201c, daca pot spune asa, fondata de Marta Petreu, al carei \u00eenalt profil intelectual se \u00eenscrie indelebil \u00een paginile, rubricile si \u00eentreprinderile critice si istorico-literare ale revistei clujene. Ultimele numere din anul ce s-a \u00eencheiat \u00eembie cititorul cu erudite, pasionante incursiuni memorialistice prin intermediul extraordinarelor \u201eDosare\u201c ale \u201eApostrofului\u201c.
\nUnul este dedicat, \u00een numarul din septembrie 2012, lui Ion Negoitescu, cu scrisorile inedite catre Farkas Jeno, autorul unui volum \u00een curs de aparitie la Editura Parlament din Budapesta, volum intitulat \u201eCvadratura Cercului Litrerar. \u00cen dialog cu patru cerchisti: I. Negoitescu, Stefan Aug. Doinas, Nicolae Balota, Cornel Regman\u201c, cu o prefata de Marta Petreu. \u00cen \u201eArgumentul\u201c sau, Farkas Jeno explica formatul cartii si provenienta ideii care i-a inspirat-o: \u201eCu ocazia primei mele vizite la Paris, \u00een anul 1985, Monica Lovinescu a avut generozitatea sa-mi ofere cartea dumneaei de cronici literare cu urmatoarea dedicatie: \u00abDomnului Farkas Jeno, pentru a controla daca literatura rom\u00e2na vazuta de aici seamana cu cea privita de la… Budapesta\u00bb\u201c. \u00centemeiata istoric, ideea existentei unei \u201eperspective budapestane\u201c asupra literaturii rom\u00e2ne este sustinuta si sporita \u00een modernitate de \u201epunti\u201c precum Cercul literar de la Sibiu. Ion Negoitescu este o figura de prim plan a Cercului. Scrisorile catre Farkas Jeno marturisesc o str\u00e2nsa legatura intelectuala precum si trainicia \u201epuntii\u201c dintre ei. Onorat de aprecierea care i se arata \u00eentr-un Lexicon de la Budapesta, Negoitescu \u00eei \u00eentoarce aprecierea corespondentului sau budapestan, profesor de literatura rom\u00e2na la Catedra de Limba si literatura rom\u00e2na a Universitatii din capitala Ungariei: \u201eTotdeauna am crezut ca rom\u00e2nii ar avea cel mai mult de profitat dintr-o adevarata prietenie cu maghiarii, care sunt mai europeni dec\u00e2t ei, mai patrunsi de mentalitatea occidentala. Rom\u00e2nii n-ar trebui niciodata sa uite ca maghiarii au contribuit at\u00e2t de mult si decisiv la civilizatia ardeleneasca\u201c. Aflat la M\u00fcnchen \u00een 1991, primeste scrisori din tara \u201e\u00een care cetateni revoltati \u00eencearca sa ma \u00ablamureasca\u00bb cum sta chestia cu ungurii\u201c. Negoitescu \u201erecidiveaza\u201c si \u00eentr-o interventie intitulata \u201eMaghiarii\u201c, precizeaza cu optimism bine temperat ca, \u00een pofida vicisitudinilor si a \u201etrecutului de suferinta istorica\u201c, \u201eTotusi n-am crescut \u00eentr-o atmosfera sovina. Nici parintii mei, nici bunicii mei nu mi-au prezentat trecutul dec\u00e2t ca documentare istorica, si nu ca pe un otravit \u00eendreptar sufletesc. Ei nu priveau \u00eenapoi, ci \u00eenainte, spre viitor; un viitor \u00een care, sub alta zodie, rom\u00e2neasca acum, Transilvania ram\u00e2nea aceeasi patrie comuna a rom\u00e2nilor, maghiarilor, sasilor si evreilor ce o locuiau. Bine\u00eenteles, c\u00e2nd iredentismul maghiar, \u00eentretinut de guvernantii de la Budapesta, s-a \u00eentetit, primejduind evident granitele tarii si marea unire sub semnul careia venisem pe lume, l-am respins si l-am combatut…\u201c \u00cengrijit si prefatat admirabil de Ion Vartic, \u201eDosarul\u201c revistei din decembrie 2012 este dedicat tot \u201eCercului literar de la Sibiu\u201c, de asta data prin intermediul scrisorilor de dragoste adresate de Radu Stanca viitoarei sale sotii, actrita Dorina Ghibu, ce va \u00eentruchipa, \u00een constiinta poetului si dramaturgului, \u201eun arhetip \u00eenscris \u00een psihicul masculin\u201c. Pe urmele unei observatii ale lui Jung, Ion Vartic conchide ca \u201eAceasta imagine arhetipala este Anima, materializ\u00e2nd dimensiunea feminina existenta \u00een psihologia masculina\u201c. Unice \u00een spatiul cultural rom\u00e2nesc, scrisorile \u00eendragostitului catre Doti reediteaza \u00een felul lor apelurile tragice si sf\u00e2sietoare ale unui Orfeu catre Euridice, precum \u00een aceasta \u201eElegie\u201c a lui Radu Stanca: Unde esti bl\u00e2nda mea Euridice?\/ \u00cen care colt al iadului t\u00e2njesti\/ Si-astepti un zeu cu bratele voinice\/ Sa-ti spulbere catusele dracesti?\/ Unde, cu ochii-n lacrimi, zaci stinghera\/ Si blestemi clipa-n care mi-ai \u00eentins\/ M\u00e2na ta \u2013 alba v\u00e2sla de galera \u2013\/ Mie, acestui c\u00e2ntaret \u00eenvins?\/\/ \u00centreaga fire-n juru-mi te jeleste.\/ Ofteaza marea, v\u00e2ntul ca un junghi\/ Strabate printre pietre, le-ngrozeste\/ Si pietrele, tip\u00e2nd, cad \u00een genunchi…\u201c. De la cutremurul st\u00e2rnit \u00een 2000 de Polirom cu \u201eDulcea mea Doamna\/ Eminul meu iubit \u2013 corespondenta inedita Mihai Eminescu \u2013 Veronica Micle\u201c, scrisorile noului Orfeu catre Euridice constituie negresit o veritabila, minunata revelatie destinata unor lungi si profitabile ecouri.
\n\u00cen fine, dar nicidecum \u00een ultimul r\u00e2nd, e de citit cu creionul \u00een m\u00e2na \u201eDosarul\u201c Sandei Cordos intitulat \u201e\u00cen c\u00e2te revolutii a crezut Ion Vinea?\u201c din \u201eApostrof\u201c, nr.11\/2012. Iata subtitlurile acestui senzational dosar: \u201eRevolutia ca utopie si speranta\u201c, \u201eFantasma revolutiei sociale\u201c, \u201eAlaturi de Rusia revolutionara\u201c, \u201eScandal sau revolutie?\u201c, \u201eRevolutia sufleteasca\u201c. Traseul \u201edezvrajirii\u201c acestui avangardist atipic, poet si romancier, dar poate \u00een primul r\u00e2nd mare jurnalist, este unul spectaculos si nu mai putin pilduitor, cu toate ca, stim bine, istoria oamenilor, fie ei si ilustri, ne \u00eenvata ca Istoria nu ne \u00eenvata nimic. \u00centr-un articol scris \u201ecu ochiul liber\u201c, liber de prejudecati! \u2013, Cristian Vasile reface o \u201eistorie\u201c petrecuta cu patru decenii \u00een urma: \u201e\u00abTezele din iulie\u00bb, Teatrul \u201eBulandra\u201c si interzicerea piesei \u201eRevizorul\u201c\u201e. Am fost spectator al \u201eRevizorului\u201c la a doua reprezentare a piesei \u00een regia lui Lucian Pintilie, asadar, la spectacolul dinaintea interzicerii lui. Redactor al \u201eSc\u00e2nteii tineretului\u201c, am citit \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c din 30 septembrie 1972, ca ultimul cititor, comunicatul \u201eDin partea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste\u201c cu privire la interzicerea spectacolului urmarit cu doar o seara \u00een urma. \u00cen \u201ereconstituirea\u201c sa, Cristian Vasile se opreste \u00eendelung asupra unui aspect aparent particular, exceptional si nespecific al evenimentului, anume, asupra contributiei \u201emaselor de spectatori\u201c la decizia interzicerii spectacolului cu piesa lui Gogol. Cine erau aceste \u201emase de spectatori\u201c? \u201eDesi exista \u00een istoriografia rom\u00e2na\u201c \u2013 scrie istoricul \u2013 \u201eimportante volume de documente (vezi Liviu Malita, ed., \u201eCenzura \u00een teatru: Documente, 1948 \u20131989\u201c, Cluj-Napoca: Editura Fundatiei pentru Studii Europene, 2006), precum si studii relativ numeroase despre informatori, agenti ai Securitatii etc., nu a fost analizat \u00eendeajuns fenomenul delatiunii existent \u00een mediile intelectuale si artistice \u00eenainte de 1989. Este o tema sensibila, delicata, din mai multe motive: unii actori ai acestor evenimente \u00eenca traiesc, nu avem \u00eenca toate piesele documentare si nu \u00een ultimul r\u00e2nd pentru ca \u00een mai multe cazuri cele doua parti (cel care a fost victima a denuntului si denuntatorul) sunt nume importante ale culturii si vietii artistice\u201c. Dupa ce evoca si alte cazuri de delatiune \u00eent\u00e2mplate la Nationalul clujean si referitoare la directoratul \u201eabuziv\u201c si \u201edictatorial\u201c al regizorului Vlad Mugur, care a decis, \u00een urma delatiunilor, sa ia calea exilului, autorul staruie asupra \u201ecazului Revizorul\u201c de la \u201eBulandra\u201c si a delatiunilor care s-au spart \u00een capul directorului, Liviu Ciulei, al regizorului Lucian Pintilie si \u00een cele din urma al spectacolului cu \u201eRevizorul\u201c. Toate faptele si argumentele duc spre o singura concluzie: la originea deciziilor de interzicere luate de \u201eorganele competente\u201c nu stau, cum se spunea \u00een aceste comunicate, protestele si nemultumirea unui \u201emare numar de spectatori\u201c, ale \u201emaselor de spectatori din sala\u201c, ci delatiunea din spatele scenei, din culisele teatrului: \u201eo delatiune de cea mai joasa speta, care vizeaza \u00eentreaga echipa creata de Liviu Ciulei\u201c. Punctul de reper, \u201ebaza\u201c delatiunii, fereastra favorizanta prin care ea putea fi azv\u00e2rlita era reprezentata de \u201eTezele din iulie\u201c, invocate, scrie autorul, \u201eprecum o Biblie a acestor \u201ecredinciosi\u201c ai partidului \u2013 cum de altfel se si prezinta. Potrivit denuntului, Liviu Ciulei \u2013 care s-ar fi angajat solemn sa respecte aceste Documente, nu numai ca s-a abatut de la spiritul lor, dar a condus \u00een continuare autoritar institutia; si lista reprosurilor era lunga: bruscarea unor salariati, adresari ireverentioase fata de tovarasul Ceausescu (vinovat: actorul Victor Rebengiuc), utilizarea abuziva a colaborarilor externe, \u00een timp ce artisti din vechea generatie sau neprieteni ai directorului nu sunt distribuiti \u00een piese si sunt dezavantajati la salariu; secretarul de partid Toma Caragiu a pactizat cu conducerea si beneficiaza el \u00eensusi de privilegii; repertoriu \u00eentocmit discretionar, fara consultarea colectivului…\u201c La repetitii, spune delatiunea, apare \u201eun grup de barbati \u00eembracati \u00een femei, ce se pupa \u00eentre ei, se pipaie si c\u00e2nta \u00een cor; iar textul e compus din cuvintele \u201ePi-pi\u201c si \u201ePo-po\u201c!, adica ce frumoasa e pederastia. Veniti sa vedeti. Ce are comun poporul nostru, arta noastra nationala, cu aceste practici, inventii \u201eregizorale\u201c, c\u00e2nd nici macar nemtii nu le-au acceptat!\u201c. Cum vedem, toata \u201edrojdia\u201c nemultumirilor multe vechi si mediocre din culise se revarsa asupra scenei: pare ca celebrele \u201eTeze…\u201c fura doar ocazia, iar nu chiar cauza \u201edrojdiei\u201c si a interzicerii bulversantului spectacol. Cristian Vasile omite ce-i drept sa ne spuna despre protestul Ambasadei sovietice la Bucuresti fata de \u201edenaturarea\u201c piesei gogoliene \u2013 versiune care a circulat \u00een mediile artistice ale vremii. Nu omite \u00een schimb, sa-l \u201edenunte\u201c, \u00een treacat, pe Aurel Baranga, cel care, binevoitor, i-ar fi \u201etradus\u201c lui Ceausescu \u201egesturile scenice care ironizau inclusiv vizitele lui de lucru \u00een teritoriu\u201c! Simple zvonuri ori nu, fapt este ca \u00eentr-o mare masura, poate decisiva, interzicerea spectacolului este efectul delatiunilor din culise. Delatiuni favorizate si \u00eenlesnite de… \u201eTezele din iulie\u201c. Daca spre ultima suta de metri a vietii lui Dej \u00een culisele mediilor artistice s-a auzit strigatul \u201es-a dat drumul la dragoste!\u201c, Tezele lui Ceausescu au fost urmate si ele de strigatul (soptit!) al acelorasi culise: \u201es-a dat drumul la delatiune!\u201c. E o trista realitate deasupra careia se trage abia un colt de cortina, desi scena e cu mult mai mare, iar \u00een dosul cortinei \u2013 vorba lui Niculae Gheran \u2013 s-au \u00eent\u00e2mplat multe. Mai t\u00e2rziu, tot \u00een urma unei delatiuni din culise puse \u00een seama unui mare actor a fost \u201erevizuit\u201c binisor un fascinant spectacol de la Teatrul Mic cu \u201eO scrisoare pierduta\u201c \u00een care Leopoldina Balanuta \u00een rolul lui Agamita imita vizitele de lucru ale lui Ceausescu. Cristian Vasile are dreptate sa conchida: \u201eProbabil dimensiunile actelor cenzoriale nu ar fi atins proportiile cunoscute daca nu ar fi existat si multe dezbinari \u00een interiorul mediilor artistice; care au facut un mare rau lumii teatrale. Nu este mai putin adevarat ca Tezele din iulie au \u00eencurajat delatiunea\u201c. De unde putem deduce ca, pentru delatori, vizita lui Ceausescu \u00een Coreea de Nord a fost o mare binefacere: \u201edrojdia\u201c culiselor a infectat scena. Nu e singura explicatie sau concluzie, dar e cu siguranta una dintre ele. Traditia culiselor, a dezbinarii si beneficiilor \u00eenvrajbirii da cale libera delatiunii si \u201etradarii de frate\u201c. Ea continua sa-si vada efectele si astazi. Dirijorul sta \u00een culise, \u00een dosul cortinei ca Polonius.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un romantic \u00eent\u00e2rziat \u00een stare sa se indigneze cu superbie, cu mare sinceritate si cu o sensibilitate ascutita este poetul Adrian Alui Gheorghe. \u201eSpre deosebire de majoritatea optzecistilor ce cultiva desensibilizarea si dezafectivizarea (forme ale unei demonii impersonale), Adrian Alui Gheorghe este \u00eenca un sensibil si un afectiv\u201c \u2013 crede cu temei maxim Gheorghe Grigurcu,… Cite\u0219te mai mult »Mercenarii…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14892","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14892","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14892"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14892\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}