Initiativa Goethe Institut Berlin de a provoca discutii, dezbateri si vizionari ale unor spectacole care servesc ideea de teatru documentar, \u00eentr-o reuniune a \u201eexpertilor \u00een teatru din sud-estul Europei\u201c mi s-a parut sur\u00e2zatoare si binevenita. \u00cen particular, am acceptat invitatia pentru ca \u00eemi doream sa revad Germania, iar \u00een plan profesional ideea unei mese rotunde, timp de o saptam\u00e2na, cu vizionare de spectacole \u00een cele mai bune teatre din Berlin, este mai mult dec\u00e2t o oportunitate. Asadar, am sosit pe patru noiembrie 2012 la Frankfurt am Main, de unde \u00eencepea traseul prevazut de caldele si competentele gazde ale manifestarii. Ajungeam astfel pentru a treia oara \u00een Germania la invitatia unor institutii de cultura reputate, dupa ce \u00een 2004 si \u00een 2008 am fost invitat, ca scriitor, de respectabile fundatii literare din Westfalia: Heinrich B\u00f6ll-Haus (\u00een fosta casa a lui Boll din Langenbroich, o localitate pe l\u00e2nga Cologne), respectiv Stiftung K\u00fcnstlerdorf Sch\u00f6ppingen, \u00een M\u00fcnsterland. Mi-a fost mult mai usor, \u00eensa, atunci, pentru ca eram, ca sa zic asa, \u00een elementul meu si \u00een plus nu aveam presiunea dezbaterilor pe care o presupunea sejurul din 2012. La stipendiile sus amintite nu trebuia dec\u00e2t sa scriu, sa calatoresc si sa vorbesc cu colegii mei din diferite tari ale lumii. Eram un poet rom\u00e2n \u00een Germania si tot ce se astepta de la mine era, cred, sa ma comport ca atare. \u00censa aici, la Goethe Institut, eram catalogat ca expert si asta obliga infinit. De fapt, tiparul dezbaterilor si al \u00eentregii vizite fusese echilibrat cu minutie germana de gazdele noastre, iar \u00eensotitoarele de calatorie, caldele si generoasele Edina Sabanovic (pentru perioada c\u00e2t am stat la Frankfurt), Natalija Yefimikina (Frankfurt, dar si Berlin), ca si Nisha Anders, organizatoarea programului, ne-au determinat, at\u00e2t c\u00e2t le-a stat \u00een puteri, sa executam \u00eentocmai si la timp acel program. Un g\u00e2nd luminos pentru \u201elatinul\u201c Moritz Meutzner, cald si prietenos, cel care a fost chiar si la Craiova, ca sunetist, \u00een trupa celor de la Berliner Ensemble, cu inimitabilul spectacol \u201eSonetele lui Shakespeare\u201c, \u00een regia lui Robert Wilson
\nLa prima \u00eent\u00e2lnire din program, cea din cinci noiembrie, am facut cunostinta cu\u00a0 profesorul de studii teatrale Nikolaus M\u00fcller-Scholl de la Universitatea din Frankfurt am Main, cu stagii anterioare de predare la Universitatile din Bochum, Giessen, Paris. Dl M\u00fcller-Scholl. Profesorul sustine un program pentru masteranzi \u00een arta dramaturgiei si ne-a vorbit, \u00eentre altele, despre teatrul postdramatic al realului, despre ceea ce a numit \u201eredescoperirea insolubilei ambivalente a credintei \u00een iluzie\u201c, sub privirile atente ale tinerilor sai colaboratori care au intrat rapid \u00een jocul explicatiilor si al decantarilor. Ca ins putin obisnuit cu problematica ridicata de teatrul documentar, atunci c\u00e2nd am primit invitatia primul meu g\u00e2nd s-a \u00eendreptat spre Brecht \u2013 vai, printre putinele umbre de care ma puteam rezema \u00een context! Spre surprinderea mea (la care se adauga destula naivitate \u00een materie), profesorul M\u00fcller-Scholl avea sa ne vorbeasca chiar despre acest moment de rascruce \u00een teatrul iluziei, asa cum, se arata el \u00een incipit-ul sau din secolele trecute: Brecht, si nu altul, vine sa produca \u201eun moment de cotitura \u00een istoria iluziei teatrale ca si a distrugerii acesteia\u201c: \u201eteatrul trebuie sa reprezinte distanta fata de lucrul iluzionat, ned\u00e2nd uitarii, \u00een timpul reprezentatiei, propria realitate a mijloacelor sale \u2013 corpul actorului, reflectoarele etc.\u201c (asa cum suna si mica prezentare din programul pentru masteranzi din acest an). \u00cen dialogul sau cu cei prezenti, profesorul a apasat asupra caracterului formativ al educatiei, care trebuie sa fie complexa (to give people Bildung, \u00een sens humboldtian) si sa pregateasca oameni apti pentru schimbare \u2013 marele challenge al vremii noastre. Am retinut acest deziderat, ca pariu autoformativ: sa ai curajul sa-ti schimbi propria imagine. Profilul masterului condus de profesor suscita interesul pentru textele artistice contemporane, inclusiv actul de creatie, pentru ca traditia nu \u00eenseamna doar trecut, ci si prezent si viitor. Sunt \u00eencurajate proiectele care dezvolta aptitudini combative ale studentilor, \u00eencurajati sa \u00eesi \u00eensuseasca idei si cunostinte despre organizare, relatii publice, performance, opera, adica interrelationari at\u00e2t de necesare \u00een globalizanta lume de azi. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, studiul teoriei critice (am auzit numele lui Adorno sau Walter Benjamin), dar si constanta atentie la miscarile sociale si schimbarile cerute de acestea. Miscarea ideilor \u00eensotita de faptul social ca atare, evaluarea critica a cursului actual, al establishment-ului care poate fi m\u00e2ine istoricizat pentru ca altceva i-a luat locul \u2013 iata fondul programului propus de profesorul Scholl, unul numai bun pentru poetii ca mine care vor sa iasa din turnul lor de fildes!
\nCu aceste impresii placute (prima impresie conteaza, se stie) am trecut la partea a doua a zilei, \u00eent\u00e2lnirea cu Jan Deck, director, dramaturg si curator, cel care ne-a vorbit din partea \u201eLandesverband Professionelle Freie Darstellende Kunste Hessen\u201c despre postura teatrelor independente. Una bine cotata, de vreme ce acestea sunt importante pentru comunitatile mici sau cele izolate. Exista fonduri locale pentru sutinerea acestora, iar ele sunt oferite de regiuni sau de orase. Sunt c\u00e2teva sute de grupuri artistice care aplica \u00een cadrul acestor proiecte, \u00eensa primesc fonduri doar 30-40. Ca de obicei, competitia selecteaza, fondurile nu ajung pentru toti. Donatiile particulare, acele mecenate at\u00e2t de dorit si \u00een Rom\u00e2nia, maresc bugetele celor creativi, iar limita \u00een donatie nu exista, gratie unei legi a sponsorizarii care \u00een Rom\u00e2nia pare ilizibila. \u00cen Germania exista interesul pentru investitii \u00een educatie si arta (bugetul alocat aici e urias, numai \u00een Berlin e de 300 de milioane de euro anual), teatrele de stat, spre deosebire de trecut, coopereaza cu cele independente, nu mai exista competitia si zidul, ca sa zic asa, \u201eberlinez\u201c, de acum cincisprezece ani. Teatrele mari primesc \u00een interior grupuri de artisti independenti, constiente ca de acolo poate veni schimbarea.
\nNu lipsita de interes a fost \u00eent\u00e2lnirea (de doar treizeci de minute, la un curs al sau) cu doamna Bojana Kunst, profesor de coregrafie si performance la Institutul pentru Studii Teatrale al Universitatii \u201eJustus-Liebig\u201c din Giessen, renumit pentru calitatea \u00eenvatam\u00e2ntului practicat, ca si pentru faptul ca aici au studiat, \u00eentre altii, artisti de teatru independent, care azi sunt afirmati \u00een Europa, cum ar fi actorii faimoasei trupe \u201eRimini Protokol\u201c. Din discutia cu profesorul Gerald Siegmund am aflat ca Institutul a fost creat dupa model american, iar ceea ce se studiaza aici poate fi de regasit \u00een triada teorie-analiza-critica, cu aplicatii originale \u00een asa zisele media contemporary pentru spectacolele de teatru. Asadar, la Giessen nu se pregatesc actori, regizori, ci specialisti \u00een sunet, light design, cu explorarea structurilor teatrale din afara teatrului, caci \u201etoti jucam cumva\u201c, nu-i asa?
\nCu Sebastian Br\u00fcnger, dramaturgul celor de la \u201eRimini Protokoll\u201c, aveam sa ne \u00eent\u00e2lnim pe sase noiembrie, seara, la sediul de pe Neue Sch\u00f6nhauser Strasse 20, si sa aflam, \u00eentr-o prezentare calda, fara vreo morga academic-glorioasa, ceva despre activitatea celor trei actori care au studiat c\u00e2ndva la Giessen: Helgard Haug, Stefan Kaegi si Daniel Wetzel. Aceasta troica avea sa devina faimoasa dupa ani de munca si cautari artistice sub denumirea de mai sus, parte serioasa, parte ironica (aluzie la \u201eRimini Protocol\u201c sau \u201eProtocolul Uppsala\u201c, numele programului propus de geologul Collin Campbell prin care se \u00eencerca stabilizarea pretului petrolului la apogeul resurselor ca atare!). Cu o delicatete rara, Sebastian Br\u00fcnger ne-a vorbit despre activitatea celor trei componenti ai trupei care astazi este un brand artistic ce si-a pus amprenta asupra vietii teatrale germane si europene, \u00een \u00eencercarea lor de a gasi noi surse alternative pentru teatru si miscarea teatrala. Am putut vedea proiectate c\u00e2teva fragmente din spectacole ale \u201eRimini Protokoll\u201c si ne-am putut convinge de adevarul acestei fraze laconice care, doar, rezuma o munca asiduua, inovatoare: \u201eRimini Protokoll aduce viata adevarata pe scena\u201c (\u201eFrankfurter Rundschau\u201c).
\n\u00censa viata adevarata am putut vedea si la splendidul spectacol de la \u201eHebbel am Ufer\u201c al coregrafului si regizorului francez Laurent Ch\u00e9touane, \u201eSacr\u00e9 Sacre du Printemps\u201c, un regal cu sapte dansatori unici, \u00een felul lor, adevarati maestri ai poemului-balet pe muzica lui Igor Stravinsky. Spectacolul, pe care l-am vazut \u00een seara zile de opt noiembrie, fusese precedat de o \u00eent\u00e2lnire cu dramaturgul teatrului cu care am purtat un dialog legat de munca celor de la HAU. \u00cen 2003\/2004, acest teatru laborator al scenei germane a fost votat de revista \u201eTheater heute\u201c ca \u201eTeatru al Anului\u201c. HAU este un teatru de avangarda, mereu \u00een cautarea de noi frontiere de depasit. Desi nu am cunocut-o personal pe directoarea HAU, Annemie Vanackere, am apreciat pledoaria sa de pe site-ul teatrului. Sunt total \u00een asentimentul sau atunci c\u00e2nd spune, \u00eentre altele: \u201eDar eu cred ca arta, mai ales \u00een aceste timpuri, trebuie de asemenea sa \u00eesi permita luxul de a nu avea o functie, de a nu fi folositoare, poate chiar de a fi o forma mai \u00eenalta de pierdere de timp. Poate este putin precum dragostea pe care as descrie-o, \u00een aceste timpuri neo-liberale, ca pe o comoditate pe cale de disparitie, dar si ca pe o pozitie de rezistenta. Ca sa-l citez pe Frank Raddatz, \u00abpasionata devotiune pentru imponderabil\u00bb nu poate fi \u00een niciun fel descrisa ca o situatie de c\u00e2stig reciproc. Dimpotriva, iubirea, ca si teatrul, \u00abeste o forma si rispire exclusiva de energie si, ocazional, si de viata. Iubirea este un factor de risc pe care Zeitgeist-ul suveran ar cauta sa \u00eel minimizeze, dar care din fericire nu poate fi externalizat catre banci rele. Bunavointa de a plati pretul pentru iubire descuie si legitimizeaza devotiunea sub forma unui sacrificiu \u2013 pentru celalalt sau ceilalti. Fara iubire, fara relationare cu celalalt, nu ar exista dialectica\u00bb.
\nDar surpriza placuta pe care am avut-o odata intrat \u00een HAU a fost sa regasesc \u00een programul lor pe luna decembrie un festival rom\u00e2nesc, \u201eMany Years After\u201c, care urma sa se desfasoare \u00een perioada 13-16 decembrie, cu participarea unor spectacole despre care citisem c\u00e2te ceva \u00een tara. Am regretat ca nu venisem \u00een decembrie la Berlin, exact \u00een acea perioada, caci as fi fost un sustinator entuziast al spectacolelor \u201eX mm din Y km\u201c (Gianina Carbunariu), \u201eClear History\u201c (Nicoleta Esinencu), \u201eCapete \u00eenfierb\u00e2ntate\u201c (Mihaela Michailov si David Schwartz), \u201eRomanian Dance History VI\u201c (Manuel Pelmus), \u201eDuet\u201c (Vlaicu Golcea si Sergiu Matis), carora li s-au adaugat instalatia \u201eGlobal Exoticism\u201c (Alexandra Pirici si Andrei Dinu) si dezbaterea publica \u201eSpatii Critice\u201c, moderata de Mihaela Michailov. Am putut citi mai t\u00e2rziu un articol al Iuliei Popvici, prezenta la acest festival dedicat teatrului independent rom\u00e2nesc, cu comentariile pertinente ale autoarei, inclusiv legate de situatia politica si culturala rom\u00e2neasca, complexa si, ca de obicei, prost cunoscuta \u00een lumea germana (vezi ultramediatizatul caz ICR). Cert este ca am fost bucuros si cumva m\u00e2ndru ca HAU gazduia o serie de artisti rom\u00e2ni foarte tineri, cu o buna reputatie europeana, si, fara nici un merit personal, mi-a crescut cota de popularitate \u00een r\u00e2ndul colegilor mei din Albania, Muntenegru, Serbia, Grecia, Cipru, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Macedonia, Bulgaria si Turcia.
\nSi fiindca am ajuns aici, am sa-i numesc pe toti cei cu care am discutat, vizionat spectacole, alaturi de care am m\u00e2ncat, am baut un pahar de vin \u00een toate cele sapte zile ale sederii noastre \u00een Germania: Stefan Capaliku, Dragan Komadina, Mladen Aleksiev, Ivor Martinic, Maria Kyriakou, Elisavet Alexandropoulou, Anna Stavrakopoulou, Ilir Gjocaj, Gorjan Miloshevski, Lidija Dedovic, Jordan Cvetanovic, Hasibe Kalkan. Cu ei si cu gazdele noastre am fost martori de timp de o saptam\u00e2na la un fel de istorie cotidiana a orasului. Fie ca eram spectatori \u00een sala de la \u201eSchaub\u00fchne Theater\u201c, unde am vazut \u201eHedda Gabler\u201c, \u00een regia lui Thomas Ostermeier, cu Lars Eidinger \u00een rolul principal, actorul care a jucat \u00een \u201eHamlet\u201c-ul adus de Emil Boroghina acum doi ani la Festivalul International Shakesperare, vizitatori curiosi la \u201eRadyalsistem V\u201c si la \u201eVolkstheater\u201c (pentru un spectacol \u201eGob Squad\u201c, nedus p\u00e2na la capat), \u00een dialog cu Lisa Lucassen, exuberanta membra a trupei \u201eShe She Pop\u201c, totul avea savoarea ineditului, a noutatii, a provocarii. Retin discutia excelenta avuta, alaturi de colegii mei, cu Hans-Werner Kroesinger, absolvent al aceluiasi Institut din Giessen, cel care \u00een 1987 a lucrat cu Robert Wilson (sunt bucuros ca am un interviu cu Mister Wilson \u00een revista \u201eSpectActor\u201c pe care o fac la Teatrul National Craiova), dar si cu Heiner M\u00fcller si care acum, pe urmele unor Rolf Hochhuth si Peter Weiss, face un teatru independent (scena este un mediu pentru informare, ca si instrument de analiza, iata unele dintre devizele sale), unde se regasesc situatiile tragice din Rwanda (\u201eRwanda Revisited\u201c), Somalia (\u201eFailed States One: Somalia\u201c se joaca chiar acum la HAU), din Kosovo sau cele legate de colonialismul european \u00een Africa. Calatoria, pe jos, din Potsdamer Platz, alaturi de Stefan Capaliku (dramaturg de valoare albanez, cu un tata care a facut o facultate \u00een Rom\u00e2nia!) p\u00e2na la Poarta Brandenburg si mai apoi Check Point Charlie, paharul de gluhwein baut, care mi-a reamintit piata de Craciun din jurul Domului din Cologne, iata alte c\u00e2teva repere placute ale unei vizite obisnuite si totusi initiatice pentru un poet din Est, aflat \u00een prima sa descindere la Berlin. Acelasi cu cel care a scris c\u00e2ndva niste versuri ocazionale care se pot citi si azi \u00een contextul evocat: \u201eC\u00e2t \u00eenca mai avem timp, poezie si bere germana\/ as vrea sa va spun ceva important \u2013\/ Poezia e si nitica stricnina a vietii,\/ faceti-va provizii din timp.\/ Berea germana conteaza. Faima trece si ea.\/ Timiditatea \u00een arta nu e o scuza…\u201c.
\nVa rog, \u00een acest caz, sa \u00eenlocuiti pentru c\u00e2teva clipe cuv\u00e2ntul poezie cu termenul teatru. Veti vedea, suprinzator sau nu, ca efectul e acelasi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Initiativa Goethe Institut Berlin de a provoca discutii, dezbateri si vizionari ale unor spectacole care servesc ideea de teatru documentar, \u00eentr-o reuniune a \u201eexpertilor \u00een teatru din sud-estul Europei\u201c mi s-a parut sur\u00e2zatoare si binevenita. \u00cen particular, am acceptat invitatia pentru ca \u00eemi doream sa revad Germania, iar \u00een plan profesional ideea unei mese rotunde,… Cite\u0219te mai mult »O saptamana in Germania \u2013 pe urmele teatrului documentar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14883","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1049,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14883"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14883\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}