{"id":14875,"date":"2013-03-19T19:30:07","date_gmt":"2013-03-19T17:30:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14875"},"modified":"2013-03-19T19:30:07","modified_gmt":"2013-03-19T17:30:07","slug":"cum-traieste-cealalta-romanie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-traieste-cealalta-romanie\/","title":{"rendered":"Cum traieste cealalta Romanie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Monica Savulescu Voudouri, <em>Romania din afara Romaniei: \u201eAvem!\u201c,<\/em> Editura Tracus Arte<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Stiti ce \u00eenseamna \u201ebadanta\u201c? Dar \u201eorfani bianchi\u201c? Stiti unde puteti m\u00e2nca, daca va e pofta, cei mai buni mititei \u00een Tel-Aviv? Cum puteti sa va specializati \u00een rachete spatiale la NASA ori cum puteti face teatru \u00een Noua Zeelanda? Raspunsurile la aceste \u00eentrebari sunt, \u00eenca, necunoscute la noi acasa si destul de bine cunoscute \u00een cealalta Rom\u00e2nie. Adica, \u00een diaspora. Acolo unde aceste raspunsuri sunt cunoscute nu numai de \u201erom\u00e2nii de pretutindeni\u201c, ci si de catre cei care i-au primit la ei acasa, o \u201eacasa\u201c devenita pentru \u201ediasporezii\u201c rom\u00e2ni chiar casa si nu pentru putini dintre ei chiar singura casa.<br \/>\nDespre cealalta Rom\u00e2nie aflam zilnic din stirile cu precadere negre si cealalta Rom\u00e2nie afla despre ea tot din stiri, la prima m\u00e2na \u00een toate colturile lumii si reconstruite, ori contrafacute, dupa caz si dupa reteta senzationalului publicistic, \u00een tara de ob\u00e2rsie.<br \/>\nCuv\u00e2ntul \u201ebadanta\u201c,\u00a0 de pilda, apare des \u00een aceste stiri. Un cuv\u00e2nt intrat cu acte \u00een regula \u00een vocabularul uzual al italienilor odata cu marea migratie din Est, dupa 1990. Sa particularizam, pe rom\u00e2neste. Un baiat plecat din tara \u00een 2008, fara sa stie limba italiana, Cosmin Marius Motoi, a luat bacalaureatul cu 100 de puncte din 100 \u2013 un examen foarte greu \u2013, fiind m\u00e2ndria liceului din Tivoli. Directoarea scolii, profesoara Nicolina Amici, dar si colegii \u201esubiectului\u201c vorbesc elogios, \u00een presa din Peninsula, despre fostul elev de gimnaziu de la Tamaseni, o localitate de l\u00e2nga Roman, care stie ca nu poate razbi \u00een lumea de azi fara sa \u00eenvete. Si ca sa poata \u00eenvata, Cosmin a muncit \u00een vacante (chelner), a dat meditatii, inclusiv elevilor din Tivoli. Acum s-a \u00eenscris la Universitatea \u201eLa Sapientia\u201c din Roma, unde va studia domeniul bancar si pietele financiare. Ei bine, pe rom\u00e2neste, \u00een articole \u00een presa din diaspora si din tara, cei ce au scris despre el au tinut mortis sa sublinieze ca t\u00e2narul Cosmin este fiu si nepot de \u201ebadante\u201c, adica bunica si mama lui muncesc \u00een Italia ca \u00eengirjitoare de batr\u00e2ni. Nimic rusinos, nimic reprobabil \u00een asta, dar diferenta de accent spune multe despre naravurile autohtone exportate, cu aceeasi forta a prejudecatii, si \u00een cealalta Rom\u00e2nie&#8230;<br \/>\nAm extras acest exemplu din cartea \u201eRom\u00e2nia din afara Rom\u00e2niei: \u00abAvem!\u00bb\u201c, publicata spre sf\u00e2rsitul anului 2012 de Editura Tracus Arte. Autoarea, scriitor si sociolog, Monica Savulescu Voudouri, a plecat din tara \u00een 1985, a trait p\u00e2na \u00een 2007 \u00een Olanda, acum traieste \u00een Grecia. Prozatoare, eseista, poeta, ea a publicat \u00een Rom\u00e2nia, Olanda, Grecia, Belgia, Marea Britanie etc, a primit premii, s-a evidentiat ca intelectual. Dar, mai ales, a publicat si publica studii de sociologia emigratiei, scriu mai ales pentru ca, dupa propria-mi cunostinta, o asemenea \u00eentreprindere continua sa fie, la noi, din pacate, rara avis.<br \/>\nVolumul Monicai Savulescu Voudouri reuneste textele publicate saptam\u00e2nal, la rubrica \u201eRom\u00e2nia din diaspora\u201c, din revista \u201eCultura\u201c, pe parcursul unui an. \u00censumate \u00eentr-o carte construita, \u00eeti vine sa spui dupa lectura pasionanta, care nu te-a abandonat nicio clipa locului comun, dupa legile unui veritabil volum de proza scurta. Cu personaje reale \u00eensa (multe dintre ele pastr\u00e2ndu-si numele) si cu situatii asijderea. Si cu vocea naratorului care stie c\u00e2nd si cum sa intervina, cum sa \u00eensceneze si cum sa gradeze efectele si afectele acestor fotograme vivante din cealalta Rom\u00e2nie. Pusa mereu fata \u00een fata cu Rom\u00e2nia de acasa dar si cu lumea cea mare, c\u00e2nd printr-un ochean \u00eentors, c\u00e2nd sporind distanta, din c\u00e2t mai multe unghiuri si perspective, pentru ca \u00een continua miscare si transformare, diaspora este un fenomen viu, pe care autoarea \u00eel cunoaste, la nuanta, din interior, dar are si capacitatea, rara, de a-l particulariza \u00een plin asalt transnational.<br \/>\nScrise riguros si cu mare limpezime a ideilor, fara \u00eenflorituri de stil si fara volutele discursului aulic, textele Monicai Savulescu Voudouri nu ocolesc zone sensibile, poncife, disfunctionalitati de percepere, ne\u00eencrederi, suspiciuni reciproce, cronica neagra a emigratiei. Nu scuza, nu acuza, \u00eencearca sa \u00eenteleaga si sa desc\u00e2lceasca \u201edorul de tara, frica de tara\u201c, sa vada ce mai \u00eenseamna azi, \u00een plina globalizare, patriotismul si familia traditionala, si mai ales, faptul ca, dupa cum \u00eei spune, \u00eentr-o conversatie telefonica, un personaj, \u201eumanismul este o trasatura strict individuala\u201c.<br \/>\nDeschisa cu o tacla \u00eentre prietene, adast\u00e2nd la cafea pe o terasa de sub Akropole (\u201eAvem!!!\u201c), unde, din vorba \u00een vorba, se ajunge la o veritabila, suculenta, din elemente pline de culoare, inventariere a averii care \u00eenseamna, sau ar trebui sa \u00eensemne, si pentru ei si pentru noi, deopotriva, diaspora rom\u00e2neasca (mititeii amintiti la \u00eenceputul acestui text \u00eei gasiti la \u201edomnul Puiu din Jaffo\u201c, nu uitati!), cartea \u00eei face cunostinta cititorului cu personaje greu de uitat. \u00centre ele, Yld\u00eez Ibram, ceramista plecata din Dobrogea \u00een Turcia \u2013 autoarea inspiratei ilustratii a copertei acestei carti \u2013 care \u00eesi sfinteste ortodox atelierul din Istanbul, cu participarea unui bulversant amestec de \u201ediasporezi\u201c din lumea mare, Otilia, prim-solista a Operei din Istanbul, casatorita cu un tenor turc si care sarbatoreste, cu aceleasi emotii, si Craciunul si Ramadanul, Vasile, priceputul mester cu trus\u00e3 super performant\u00e3, plecat din Grecia, din motive de criza, \u00een a doua emigratie \u00een Irlanda, Silvana Depounti, sportiva de performanta, traducatoare a lui N. Steinhardt, sotie de muzician grec si crescatoare de cai \u00een Kefalonia, iranianul Turaj si poloneza Ella, pe care autoarea i-a cunoscut la \u00eenceputul emigratiei, \u00eentr-un stabiliment pentru azilanti, Liviu Ciulei, \u00eentr-o \u00eent\u00e2mplare plina de miez si \u00eenvataminte relatata cald si sincer de Alexa Visarion, Radu Penciulescu, un senior din sudul Frantei si, acelasi \u00eempatimit de teatru, Ilie de la scularie \u00een diverse ipostaze si actualizari si multi, multi altii, fara nume (\u00een carte), precum conationalul declarat \u00een Italia cel mai bun om de afaceri imigrant.<br \/>\nDar si orfani bianchi,\u00a0 \u201eorfanii albi\u201c, cei abandonati de parintii plecati la munca \u00een strainatate, sa aiba grija de batr\u00e2nii lor, \u00een loc sa-si creasca proprii copii, fenomen caruia, spre deosebire de ceea ce (nu) se \u00eent\u00e2mpla \u00een tara, autoritatile italiene \u00eei consacra colocvii si analize foarte serioase. Dar si tineri care \u00eenvata si vor sa se stabileasca \u00een tarile respective sau care traiesc din burse, calatorind, taton\u00e2nd, copilarind \u00eenc\u00e3, precum Laura.<br \/>\nMulta vreme dupa lectura mi-a ramas \u00een minte Crina Suceveanu, o adolescenta din Tiganas, admisa la Liceul \u201eGheorghe Asachi\u201c din Iasi, dar care a trebuit sa abandoneze scoala si sa devina \u201ebadanta\u201c \u00een Italia, pentru ca trebuie sa \u00eesi \u00eentretina familia. C\u00e2nd a ajuns \u00een Peninsula, fata nu avea \u00eenca 18 ani. Este \u00eengrijitoarea unei \u00eentregi familii, trudeste toata ziua, dar greutatile nu i-au schimbat felul luminos de a fi si faptul ca \u201e\u00eei place sa daruiasca\u201c. Din primul salariu, Crina Suceveanu si-a cumparat pentru ea doar ciocolata si o pereche de blugi. Restul banilor i-a trimis acasa, \u00een Rom\u00e2nia.<br \/>\nScris cu o tensiune si o \u00eentelegere care trec dincolo de pagina, acest text este unul dintre cele mai reusite din carte, peste care nu poti trece usor.<br \/>\nSi asa, pe nesimtite, din poveste \u00een poveste, Monica Savulescu Voudori face din cartea ei de (aparenta) proza scurta un veritabil studiu de sociologia emigratiei. Fara ostentatie, fara vorbe mari, fara statistici care sa convinga. Finalul cartii este unul pe care ar trebui sa \u00eel citeasca (macar pe acesta) functionarii guvernamentali \u201eresponsabili\u201c cu \u201erom\u00e2nii de pretutindeni\u201c.<br \/>\n\u201eEi au tara \u00een spate. Au salariile asigurate. Cheltuielile platite. Calatoriile din buget. Protocolul functioneaza \u00een floare. Ei, \u00abreprezentantii\u00bb de acum, au intrat, vorba Laurei, pe o alta \u00abnisa\u00bb. Nisa pe care cei mai multi dintre noi \u00eensa, din diverse motive si la diverse nivele, o ignoram. Acesti \u00abreprezentanti\u00bb nu ne reprezinta.<br \/>\nDar atunci cine? Se naste sub ochii nostri un om de o factura deosebita, transnationalul, care nu mai are nevoie sa fie reprezentat de nimeni si el, la r\u00e2ndul lui, nu mai e dispus sa reprezinte pe nimeni? Probabil.<br \/>\nDaca acest lucru este spre binele sau spre raul cuiva, nu reusesc sa \u00eemi dau seama. Doar ca sociologii spun ca omul va fi salvat din punct de vedere moral numai prin sentimentul lui de apartenenta la o comunitate&#8230;<br \/>\nCine a facut mai multe migratii, asa cum multi dintre noi am tr\u00e3it si vom mai trai \u00eenca din cauza vremurilor care se anunta, cel care a facut deci \u00abemigratia \u00een lant\u00bb (cum spun sociologii), spune ca prima este, de fapt, cea mai grea. Dupa aceea\u2026 Dupa aceea, nu mai esti cine esti. Dar atunci cine?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Monica Savulescu Voudouri, Romania din afara Romaniei: \u201eAvem!\u201c, Editura Tracus Arte &nbsp; Stiti ce \u00eenseamna \u201ebadanta\u201c? Dar \u201eorfani bianchi\u201c? Stiti unde puteti m\u00e2nca, daca va e pofta, cei mai buni mititei \u00een Tel-Aviv? Cum puteti sa va specializati \u00een rachete spatiale la NASA ori cum puteti face teatru \u00een Noua Zeelanda? Raspunsurile la aceste \u00eentrebari&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-traieste-cealalta-romanie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum traieste cealalta Romanie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8639,8640],"class_list":["post-14875","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-monica-savulescu-voudouri","tag-romania-din-afara-romaniei-avem"],"views":1001,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14875","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14875"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14875\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14875"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14875"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14875"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}