{"id":14864,"date":"2013-03-19T19:11:13","date_gmt":"2013-03-19T17:11:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14864"},"modified":"2013-03-19T19:11:13","modified_gmt":"2013-03-19T17:11:13","slug":"epistolele-unui-mare-singuratic-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epistolele-unui-mare-singuratic-ii\/","title":{"rendered":"Epistolele unui mare singuratic (II)"},"content":{"rendered":"

\u201eIar v\u00e2ntul zv\u00e2rle-n geamuri grele picuri;<\/strong>
\nCi tu citesti scrisori din roase plicuri\u201c<\/strong>
\n(Mihai Eminescu)<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cenainte de a fi scriitor, Emil Brumaru este un mare cititor. Corespondenta sa o atesta cu asupra de masura. \u00cenc\u00e2t, parcurg\u00e2nd-o, acum, publicata integral \u00een volumul III al \u201eOperelor\u201c din seria editata la Polirom, mi-am evocat \u00eenca o data ceea ce spunea Cioran: \u201eAdevarul despre un autor e de cautat mai degraba \u00een corespondenta dec\u00e2t \u00een opera sa\u201c. Poate ca nu \u00eent\u00e2mplator lui Emil Brumaru i-a fost harazit sa traiasca si sa scrie \u00een orasul lui Ibraileanu, acel superb \u201eamant spiritual al Annei Karenina\u201c, cum \u00eel caracterizeaza el at\u00e2t de inspirat, acel Cititor (cu majuscula) pentru care lectura era un sacerdotiu, iar literatura un mod de a suporta existenta, daca nu cumva singurul mod si singura ratiune de a trai. Valeriu Cristea l-a portretizat memorabil pe marele Cititor nocturn din Fundacul Buzdugan al Iasului interbelic. \u201eA citi \u00eenseamna a dori opera\u201c \u2013 postula Roland Barthes si parca atunci c\u00e2nd a scris aceasta propozitie i-a avut \u00een vedere pe Cititorii din spita unui Ibraileanu si a unui Brumaru, pe asemenea barbati care iubesc femei din carti si danseaza la primul bal al Natasei Rostova\u2026 \u201eSe spune: experienta vietii\u201c \u2013 \u00eei reamintea Brumaru lui Florin Mugur \u00eentr-una din numeroasele scrisori. \u201eDar daca nu-ti ajuta la nimic? Daca n-ai nevoie de ea? De ce nu experienta lecturii? (vorba lui Raicu!). Viata, vrei, nu vrei, ti-o traiesti si e at\u00e2t de plicticoasa uneori, are at\u00e2tea goluri, ani \u00eentregi de l\u00e2ncezeala, bucurii destramate, ne\u00eentregi, dureri penibile, neeroice. O carte buna, \u00een schimb, e rotunda ca un mar\u201c. Cititor si cunoscator de invidiat al clasicilor universali \u2013 \u00eendeosebi rusi si francezi \u2013 Emil Brumaru considera ca lectura literaturii rom\u00e2ne este o datorie intelectuala si morala primordiala a literatorului autohton: \u201eCe ne facem? Nu prea citim scriitori rom\u00e2ni. Uite ce lista pot \u00eenjgheba pentru o lectura obligatorie: Ion Ghica, Alecsandri, C.A. Rosetti (\u00abJurnalul meu\u00bb), Dinicu Golescu etc. etc. Sunt o groaza. Si toti au farmec, st\u00e2ngacie, naivitate, un fel de alintare copilareasca a limbii rom\u00e2ne. Neaparat, neaparat trebuie sa-i citim\u201c. Ajuns la v\u00e2rsta de aproape 40 de ani, Brumaru constata jenat ca nu citise \u00eenca \u201eCiocoii vechi si noi\u201c. La un moment dat, cumpara editia Bacovia (\u00een seria \u201eScriitori rom\u00e2ni\u201c), un poet pe care \u201enu-l poate consuma, \u00een \u00eentregime, niciodata. Mereu ram\u00e2ne ceva de descoperit\u201c. Ceea ce i se \u00eent\u00e2mpla si cu Eminescu. Apropo, \u00een volumul de \u201eTeatru\u201c al lui Eminescu gaseste \u201elucruri geniale, scapar\u00e2nd de frumusete\u201c, ca si \u00een \u201eMemento mori\u201c, pe care \u00eel abordeaza pentru ca \u201esa ma bag p\u00e2na \u00een g\u00e2t \u00een poezie si de acolo sa privesc \u00een jur\u201c. Nu multi sunt cei, ca Emil Brumaru, care sa-i fi citit si recitit pe marii rusi \u2013 Gogol, Turgheniev, pe acel \u201eautor cu doua pseudonime\u201c, cum \u00eei simte el pe Tolstoi si Dostoievski (acesta, alintat cu respectuoasa familiaritate Dosto), dar mai ales pe Cehov: \u201eM-as \u00eenfunda iar \u00eentr-un Cehov \u00een 11 volume. Acolo uit tot, sunt cu trup si suflet alaturi de personaje\u201c. \u00centr-o scrisoare trimisa lui Lucian Raicu, un alt mare cititor, dar si exeget al literaturii ruse, marturisea: \u201eAs vrea sa fiu limpede si pur, sa va pot scrie fericit despre Tom Sawyer si Huckleberry Finn, sa-mi arunc sufletul \u00een mari clipe luminoase, sa vad iarasi printre cuvinte leaturile subtiri, proaspete, abia geluite ale gardurilor din copilarie, sa va fac sa va para totul usor, apropiat, simplu, la \u00eendem\u00e2na celui mai lenes gest, sa r\u00e2d din toata inima de roua si sa va arat cu degetul cum fluturii se fut \u00een aer! Dar ma \u00eentorc mereu, mereu la Dostoievski, la Cehov, la Gogol, la rusii astia mari si de necuprins, blestemat sa nu mai \u00eenteleg altceva. Dar pe ei \u00eei \u00eenteleg? \u00cemi scapa tot timpul, trebuie sa-i iau iar si iar de la prima pagina; uneori arunc cartea, dar ma \u00eentorc cu aceeasi pofta, sau sc\u00e2rba, sau credinta la d\u00e2nsii. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Unde-i chichirezul? M-as tot duce \u00een guberniile lor imaginare, pierdut, b\u00e2nd samovare-ntregi de ceai, iubind si ur\u00e2nd ad\u00e2nc Nastasii si Grusence! Si ce-as mai \u00abtopai\u00bb cu Lebedev!!\u201c. Dar nu numai marii rusi. \u00cen esenta aceeasi neliniste dulce, tonifianta \u00eei provoaca si alti titani ai literaturii. \u00cen 1978, Brumaru \u00eei scria lui Florin Mugur: \u201eSa pot citi si eu ceva care sa-mi curga ca untdelemnul pe rana sf\u00e2nta. M-a apucat o nebunie: vreau sa-i citesc pe Dante si pe Shakespeare. Daca scap viu dupa astia, ma pun pe citit numai carti de povesti!\u201c. Si \u00eentr-o alta epistola catre acelasi: \u201eVoi \u00eencerca sa recitesc concomitent: Proust, Shakespeare, \u00abO mie si una de nopti\u00bb. Vreau (sunt vreo 39 de volume \u00een total!) sa intru \u00een v\u00e2rsta de 40 de ani, am obsesia asta, cu sufletul plin de opere geniale\u201c. Dar marile capodopere incita nu numai la lectura si relectura, nu doar acapareaza, ci si stimuleaza, catalizeaza, provoaca chiar sa fie rescrise ori sa li se dea, asa-zic\u00e2nd, o replica \u00een oglinda. Uneori, provocarea este at\u00e2t de irezistibila, \u00eenc\u00e2t \u00eeti poti rupe g\u00e2tul. Asa se face ca un critic a scris un roman-replica la un alt roman celebru. Calinescu poate l-ar fi felicitat pentru asta, chiar ignor\u00e2nd usoara senzatie de ridicol. Oricum, naratiunea cu pricina ram\u00e2ne o experienta laudabila prin temeritatea ei, dincolo de ecoul aproape nul al cartii. Sigur, \u00een alti termeni se pune o astfel de problema \u00een cazul unui poet de statura lui Emil Brumaru. A fost tentat, si el, de proiecte grandioase. Epistolierul se confesa la un moment dat ca \u00eel b\u00e2ntuia g\u00e2ndul unei rescrieri, a unei replici la \u201eO mie si una de nopti\u201c. N-am stiinta ca ar fi \u00eenceput sa lucreze la ea vreodata. Dar, cum sa (re)scrii o opera, care, zicea Borges, este infinita?! La \u201eo mie\u201c de povestiri ai mai putea aspira; ce te faci \u00eensa c\u00e2nd ajungi la \u201esi una\u201c, unde \u00eencepe infinitul?!… Daca as fi \u00een locul lui Emil Brumaru, care e si un rafinat spirit ludic, as mentiona \u00een actele oficiale, la rubrica \u201eocupatia\u201c, soc\u00e2ndu-i pe birocrati: Cititor.
\nObservam \u00een foiletonul de saptam\u00e2na trecuta ca Emil Brumaru, acest izolat si singuratic incurabil, este totodata solidar cu scriitorii rom\u00e2ni din generatii diferite, pe care nu o data \u00eei caracterizeaza memorabil. Marin Preda \u201eplace totdeauna (orice ar scrie) tocmai pentru ca da impresia de autentic, de ardere interioara. Pare ca el nu pune un cuv\u00e2nt pe h\u00e2rtie fara ca acesta sa nu-l fi durut, mai \u00eent\u00e2i, \u00een carne\u201c. M-a frapat o distinctie privindu-i pe poeti: sunt poeti care scriu poezie si poeti care descriu poezia. Nu importa numele celor cu care \u00eesi ilustreaza afirmatia, de fapt initialele lor, altminteri lesne de decriptat. Intereseaza ideea la care subscriu fara ezitare. Ca, de altfel, si la aceasta: \u201e\u2026un poet nu poate fi mai mare ca alt poet. Un poet poate fi mai mare doar dec\u00e2t el!\u201c. Micile \u201erautati\u201c viz\u00e2ndu-i pe unii confrati sunt mai degraba niste sarje prietenesti sau macar cordiale. De mai multe ori este pomenit \u00eentr-o asemenea nota Mihai Ursachi, dar si altii mult mai \u00eensemnati, ca, de pilda, Nichita Stanescu, caruia \u00eei creioneaza, \u00eentr-o scrisoare catre Florin Mugur, un portret de care numai un alt mare poet, ca Brumaru, se poate \u00eenvrednici: \u201eSa-ti mai zic o rautate. Foarte multi au avut nenorocul sa-l cunoasca pe Nichita. Este fascinant. Si eu, c\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit, \u00een sf\u00e2rsit, \u00een 1971, dupa ce luasem premiul US (altfel, nu l-as fi cautat, din orgoliu, desigur) m-am \u00eendragostit pe viata de el. (Si nu numai de el!!!). Si a \u00eenceput sa-mi placa mai mult si opera. Nichita nu trebuie cunoscut. Personalitatea lui fermecatoare influenteaza, te \u00eempinge dulce la o acceptare a tot ce scrie, te momeste. Nichita e nada operei lui. Dupa cum altii, prin prezenta lor fizica, strica operei, Nichita, dimpotriva, adauga infinit acesteia. L-am vazut de cur\u00e2nd la televizor laud\u00e2ndu-l strepezit pe Ion Barbu. N-a spus nimic formidabil. Se vedea ca nu-i convine situatia. Dar ce fata avea, ce slefuita, de om atins de muzica sferelor!\u201c.
\nEmil Brumaru pretuieste critica si pe critici. \u00cen epistolele \u201eCersetorului de cafea\u201c nu sunt putine referirile la critici \u2013 la clasicii Ibraileanu si Calinescu, dar si la cei contemporani: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea si, bine\u00eenteles, Lucian Raicu, acestia deveniti, si ei, \u00eentre timp, clasici. Lui Lucian Raicu \u00eei destainuia, cu 35 de ani \u00een urma, emotia si sentimentul de \u00eemplinire ce le \u00eencearca atunci c\u00e2nd stie ca un text al sau, cu at\u00e2t mai mult unul confesiv, ajunge sub ochii unui critic \u00een care crede. E de presupus \u00eensa ca aceeasi emotie o traieste si criticul al carui text despre Emil Brumaru urmeaza sa fie citit de Emil Brumaru!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eIar v\u00e2ntul zv\u00e2rle-n geamuri grele picuri; Ci tu citesti scrisori din roase plicuri\u201c (Mihai Eminescu) \u00cenainte de a fi scriitor, Emil Brumaru este un mare cititor. Corespondenta sa o atesta cu asupra de masura. \u00cenc\u00e2t, parcurg\u00e2nd-o, acum, publicata integral \u00een volumul III al \u201eOperelor\u201c din seria editata la Polirom, mi-am evocat \u00eenca o data ceea… Cite\u0219te mai mult »Epistolele unui mare singuratic (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14864","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":789,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14864","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14864"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14864\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14864"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14864"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14864"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}