{"id":14861,"date":"2013-03-19T19:09:51","date_gmt":"2013-03-19T17:09:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14861"},"modified":"2013-03-19T19:10:25","modified_gmt":"2013-03-19T17:10:25","slug":"generatia-recuperata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/generatia-recuperata\/","title":{"rendered":"Generatia recuperata"},"content":{"rendered":"

Cosmin Budeanca (coordonator), Andrei Lascu, Alexandru Matei, Alin Muresan, Constantin Petre, Constantin Vasilescu, Experiente carcerale \u00een Romania comunista (VI), volum aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Rom\u00e2nesc, Iasi, Editura Polirom, 2012, 432 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Cu acest volum se \u00eencheie o serie. Dar nu se \u00eenchid controversele despre \u201edetinutii politici\u201c din comunism. \u00cenainte de orice, intervalul \u00een care functioneaza sintagma este 1948-1964. \u00cen mare masura, se suprapune cu dictatura lui Gheorghiu-Dej. Suprematia primului \u201etatuc\u201c din st\u00e2nga extremista rom\u00e2neasca nu s-a clintit, \u00een pofida urzelilor ticluite de factiunea Ana Pauker \u2013 Vasile Luca \u2013 Teohari Georgescu (a carei protectie sovietica si pretinsa suprematie p\u00e2na la un punct s-ar fi ilustrat prin ordinea enumerarii din imnul luptei de clasa: \u201eAna, Luca, Teo, Dej\/\u00a0\u00a0 Au bagat spaima-n burgheji’\u201c). \u00cenlaturarea celor trei agenti ai Kremlinului (1952) coincide si cu demiterea lui Petru Groza de la presedintia Consiliului de Ministri, functie asumata, la \u201evremuri grele pentru tara si Partid\u201c, de \u00eensusi Dej. Dar cea mai importanta demnitate \u00een Partidul Muncitoresc Rom\u00e2n era cea de secretar general\/\u00a0 prim-secretar al Comitetului Central. Cu o exceptie (1954-1955), c\u00e2nd postul i-a apartinut lui Gheorghe Apostol (masura administrativa descinsa din proverbul \u201eAfara-i vopsit gardul si-nauntru leopardul\u201c), Dej a stat \u00een v\u00e2rful ierarhiei din toamna lui 1945 p\u00e2na la moarte, \u00een martie 1965.
\nOpozitia = partidele istorice<\/strong>
\nFix\u00e2nd jaloanele precedente putem sa ne aplecam asupra subiectului. Despre \u201edetinutii politici\u201c avem obligatia sa discutam doar daca delimitam corect o notiune caracterizata de arbitrariu. Deportarea unui inculpat \u00een aceasta categorie nu trebuie sa mire \u00eentr-un regim \u00een care exista Puterea. Si nimic altceva. \u00cen afara PMR, se concretiza opozitia, \u201edusmanul poporului\u201c. Adica, al PMR. Confisc\u00e2nd termenii de suveranitate si legitimitate, \u00een urma alegerilor masluite din noiembrie 1946, Puterea si-a exercitat prerogativele \u00een nume propriu. Ca atare, cetatenii din Republica Populara Rom\u00e2na deveneau potentiali inamici, eventuale victime. Un sistem bazat pe controlul Marii Adunarii Nationale \u00eesi descoperea opozitia \u00een cei exclusi din forul legislativ.
\nI-au prigonit pe liberali, pe taranisti si pe social democratii independenti (tabara condusa de Constantin Titel Petrescu). Totusi, nu s-au oprit la aceste cazuri. Dintre cei 11 intervievati \u00een \u201eExperiente carcerale\u201c (VI), numai unul avea acte de membru la \u201eistorici\u201c (Eugen Otparlic, P.N.T.). A participat la campania electorala trucata mai sus mentionata. Culpa suficienta ca sa ispaseasca un stagiu \u00een temnita. Dar nu faptele personale determinau \u00eentotdeauna arestarile. Romana Georgescu B\u00e2rlad, fiica lui Gheorghe Simionescu, liderul P.N.T. \u00een judetul Covurlui din Rom\u00e2nia interbelica (estul j. Galati de azi), a suferit o condamnare tocmai din pricina acestei rudenii. \u00cen penitenciar, t\u00e2nara se deprinsese cu expulzarea familiei si a prieteniei din setul de valori. Singura legatura de s\u00e2nge acceptata, ba chiar favorizata si institutionalizata, ramasese tortura. Disputa desfasurat\u00e3 la Jilava cu unul dintre batausii \u00een uniforma atesta asimilarea c\u00e2torva lectii de baza: \u201e\u00abNefac\u00e2nd politica, habar n-am de doctrina dumneavoastra. Da’ nu ma \u00eempac cu ideea asta ca semanati ura si moarte\u00bb; \u00abCum poti sa spui asa ceva?\u00bb Pe masa era \u00abSc\u00e2nteia\u00bb, iar pe frontispiciu sta scris: \u00abS-ascutim ura de clasa\u00bb. Si \u00eencep sa citesc: \u00abCetateni, veniti la miting, vom cere moarte lu’ Maniu, lu’ Bratianu…\u00bb. Zic: Pe toate zidurile ati scris: \u00abMoarte lu’ Maniu, moarte lu’ Bratianu\u2026\u00bb, p\u00e2na si \u00abmoarte lui Gica Simionescu\u00bb. Sunt idei cu care nu ma pot \u00eempaca. \u00abEi, nu e chiar asa…\u00bb, zice anchetatorul\u201c (p. 105-106). C\u00e2t adevar ascunde rememorarea reprezinta alt subiect. Greu de presupus ca o t\u00e2nara studenta, aflata la v\u00e2rsta majoratului conform legislatiei mai vechi (21 de ani), le-a tinut o predica animalelor bipede. \u00censa poate ca asa ar trebui sa \u00eenvatam lectia demnitatii. Cu povesti care ilustreaza ca, uneori, constiinta nu se altereaza. Citatul anterior se dovedeste indispensabil pentru extirparea unei propagande neavenite, care face furori \u00een Occident, si anume discrepanta \u00eentre utopie (mesajul mesianic) si practica, \u00een ceea ce priveste comunismul. Diferenta se numeste ideologie. Or, ideologia sustine ca porneste de la un filon protocrestin: \u00eenfratirea \u00eentre popoare, excluderea discriminarii. Fals! Fundamentul extremei st\u00e2ngi se afla \u00een observatia Romanei Georgescu B\u00e2rlad: ura de clasa.
\nOpozitia = organizatii apolitice<\/strong>
\nOpozitia nu \u00eensemna, obligatoriu, apartenenta la un partid. Desfiintarea acestora transforma, \u00een obiective ale represiunii, organizatiile care nu cuprindeau \u00een denominatii vocabulele \u201emuncitoresc\u201c ori \u201ecomunist\u201c. De pilda, manifestatia esuata a studentilor bucuresteni din 5 noiembrie 1956, urmare a revoltelor din Ungaria din octombrie acelasi an, a fost perceputa ca aliata cu formatiunea paramilitara de extractie legionara Frontul National Republican (cum apare \u00een fondul penal P 423 de la CNSAS). Conducerea apartinea triumviratului Mihail Grama \u2013 Demostene Andronescu \u2013 Marcel Petrisor. Sunt evenimentele care au dus la capturarea lui Stefan Aug. Doinas si Ion D. S\u00eerbu. Dan Mugur Rusiecki, prins si el de Securitate, \u00eesi aminteste ca demonstratia s-a desfasurat ca o plimbare confuza. Participantii asteptau flama razmeritei. Putini \u00eei stiau direct pe capii insurectiei. El \u00eensusi s-a aratat bulversat la proces de faptul ca \u00een lot figurau persoane straine lui. \u00cendrazneala multora se datora zvonurilor nefondate: \u201eDar transmit\u00e2ndu-se de la om la om, din gura-n gura, s-au creat si variantele, c-asa circula folclorul, si s-a spus ca armata va fi alaturi de noi si ca va fi o miscare foarte puternica de rasturnare a comunismului, asa cum se \u00eent\u00e2mplase \u00een Ungaria. Numai ca-n ziua \u00een care noi eram invitati la manifestatie, miscarea din Ungaria fusese \u00eenabusita\u201c (p. 322). Chiar daca se mobilizau mai devreme, sansele de reusita nu depaseau nivelul marii.
\nDesi ne\u00eencadrati \u00eentr-un organism partinic, Gheorghe Cornea si Vasile Iamandi s-au numarat printre opozantii totalitarismului st\u00e2ngist. Primul nu a avut niciodata simpatii politice, pastr\u00e2ndu-si intact juram\u00e2ntul depus la intrarea \u00een Facultatea de Medicina, anume ca nu se va \u00eencadra \u00een niciun partid. Promisiunea nu l-a \u00eempiedicat ca \u00een 1945 sa se afle \u00eentr-un comando (\u201eVultanul\u201c), lipsit de simpatii pentru Garda de Fier. Antrenamentele din munti se derulau \u00een perspectiva unui razboi \u00eentre americanii salvatori si opresorii sovietici. Iar razboiul necesita si brate rom\u00e2nesti. Interesul national \u00eel convinsese sa se implice. Asociatia demonteaza intoxicarile furnizate de comunisti, care au transmis prejudecata ca fortele campate \u00een Carpati proveneau exclusiv dintre apropiatii extremei drepte. De altminteri, cum am sesizat, studiind dosare de la CNSAS, Puterea si-a catalogat toti adversarii cu eticheta de \u201elegionari\u201c. Asa s-au produs cele dint\u00e2i atacuri din \u201eSc\u00e2nteia\u201c si \u201eRom\u00e2nia libera\u201c \u00eempotriva \u201eDreptatii\u201c, \u00een toamna lui 1944. Iuliu Maniu si ai lui au primit acuzatia ca resping democratizarea, dupa \u00eenlaturarea lui Ion Antonescu. \u00cen consecinta, li s-a spus \u201efascisti\u201c. Bandele montane merita disocieri. Gheorghe Cornea si-a dat seama ca patriotismul nu provenea doar din aversiunea \u201ecamasilor verzi\u201c fata de \u201esecera si ciocan\u201c: \u201e(Constantin Petre): Ati spus mai devreme ca nu va place termenul \u00abpartizan\u00bb!\u00a0 Vine de la partid. Si n-am fost partid. Vorbesc \u00een numele meu, ca eu am facut parte din rezistenta armata. Acolo erau militari, ofiteri, avocati, rom\u00e2ni de toate profesiunile. Nu era un partid, cu nuanta legionara sau de alt fel. Nu exista o conceptie de partid. Astia au fost luptatori \u00eempotriva comunismului. At\u00e2t\u201c (p. 90). Slujirea libertatii, fara a subordona idealul unui partid, seamana, mutatis mutandis, cu apararea autonomiei esteticului din turnul de fildes.
\n\u00cen plan personal, declaratia anterioara constituie, alaturi de rezistenta la compromis, singura bucurie la citirea volumului. Desi anticomunista, Garda de Fier se suprapune cu o mentalitate agresiva. Am accepta logica stalinista parsiva, trag\u00e2nd concluzia sa ne situam alaturi de raul cel mai mic, daca acesta i se opune raului celui mare. Oric\u00e2t de tulburi, vremurile au ivit si oameni desprinsi de fanatisme. Daca n-au dispus de armament, au rasp\u00e2ndit manifeste, precum Vasile Iamandi, celalalt angrenat \u00een lupta cu \u201edemocratia populara\u201c \u00een calitate de apolitic. S-a ocupat, initial, cu distribuirea ajutoarelor expediate de Guvernul SUA dupa seceta din 1946, asa cum procedasera Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia si Iordan Chimet \u00een Asociatia \u201eMihai Eminescu\u201c. Dupa 23 august 1944, se afla printre tintele predilecte ale serviciilor secrete rom\u00e2nesti. Tatal lui detinuse rolul de avocat al Politiei si al Sigurantei dupa rebeliunea legionara (21-23 ianuarie 1941). Numirea \u00een fruntea respectivelor institutii a unor agenti sovietici l-a \u00eempins la suicid. Asa ca fiul trebuia sa ispaseasca \u201eimprudenta\u201c parintelui de a fi detinut un portofoliu \u00een aparatul de stat, \u00een timpul lui Ion Antonescu. Adolescenta nu l-a ferit pe Vasile Iamandi de ispita epocii \u2013 intrarea \u00een Fratiile de Cruce. Nu si-a \u00eendeplinit aspiratiile din motive individuale (morale) si colective (guvernamentale). Pe de o parte, a renuntat pentru ca seful era pederast, contravenind principiilor religioase afisate de organizatie. Pe de alta parte, c\u00e2nd a si-a cautat alt \u201ecuib\u201c, s-a \u00eent\u00e2mplat ca \u201ea venit rebeliunea si nu m-am \u00eenscris\u201c (p. 139). Evenimentul nu l-a \u00eendepartat definitiv de tineretul legionar. Pe durata \u00eempartirii alimentelor, a apelat la Fratiile de Cruce, pentru a supraveghea ca transporturile sa ajunga la destinatii. Disimulator prin excelenta, Vasile Iamandi a stat ascuns sub ochii Securitatii din Bucuresti. Dezert\u00e2nd din marina, unde fusese recrutat, si-a procurat patru buletine. Si-a inventat autobiografii. Lucrul cel mai interesant, denot\u00e2nd si astutie, si imprudenta, se refera la manevrarea militienilor. Istorisirile propun o atmosfera \u00een care prada \u00eesi am\u00e2na trimiterea \u00een instanta. Defularile, dispretul pentru \u201ecurcani\u201c, \u00eencr\u00e2ncenarea \u00eempotriva sistemului stalinist si, poate, taria alcoolului ofereau rezultate ilariante, daca n-am cunoaste amanuntul ca persecutatii nu jucau \u00eentr-o commedia dell’arte. \u00cen diverse \u00eemprejurari, i-a trecut pe agenti la smotru, lu\u00e2ndu-i prin surprindere cu smerenia, intransigenta, violenta si devotamentul aratate. Satisfactia era ca sam\u00e2nta de mustar. Marunta si iute. Prevestea ordinea fireasca de atunci: \u201eInventam ceva, ca sa-l agat eu, sa nu ma agate el, sa nu-i dau timp sa g\u00e2ndeasca. De multe ori am facut asta. De exemplu, Circul de Stat era la Universitate, unde e astazi Intercontinentalul. Iar \u00een fata erau niste bufete de stat, cu tuica fiarta, cu nu stiu ce… Si ne instalam odata la ora sapte seara, la un bufet, acolo \u00eei zicea Bufetul circului, daca nu ma \u00eensel. Stateam la o tuica fiarta si c\u00e2nd puneam la cale sa ne organizam, apar vreo patru-cinci plutonieri; tocmai se schimbau gardienii de noapte de la Ministerul de Interne. Mai t\u00e2rziu i-am cunoscut personal, c\u00e2nd am facut puscarie acolo… S-au adunat acolo, cu chef, cu tuica fiarta si am \u00eenteles ca unuia \u00eei nascuse nevasta. Nu-si vazuse copilul, dar venea la tuica. Eu aveam pe cap o sapca mare, caraghioasa, ca eram tuns chilug. Si, trec\u00e2nd pe l\u00e2nga mine, \u00eemi trage sapca pe ochi! Eu, la 22 de ani, fara minte, ma scol dupa el si ma duc afara. Fugar, dezertor, fara acte, ma duc, \u00eel apuc si-l zg\u00e2lt\u00e2i! \u00cen momentul c\u00e2nd \u00eel zg\u00e2lt\u00e2i, se baga unul \u00eentre noi: \u00abSa traiti, domnule capitan, sunt plutonierul cutare, va cunosc de la \u00aboperativ\u00bb. Noi, oamenii cu cizme, \u00eentre noi ar trebui sa fim mai \u00eentelegatori. \u00centelegeti, domnule capitan, ca i-a nascut nevasta, a fost \u00een tura, nu si-a vazut copilul, abia acum se duce. A baut si el o tuica mai mult, lasati-l, domnule capitan… Sa traiti!\u00bb\u201c (p. 147). Nu era capitan, era urmarit penal. Nu era de la \u201eoperativ\u201c, era de la marina. Iar numarul tariilor nu mai conteaza. Cum nu are importanta daca episodul s-a petrecut aievea, ci atitudinea protagonistilor. Destrabalarea Puterii vs. furia opozitiei.
\nDaca totul se politizase \u00een comunism, atunci fiecare grup devenea o grupare din punctul de vedere al Securitatii. Dar daca vreunui \u201eobiectiv\u201c nu i se gasea greseala implicarii \u00eentr-o \u201ebanda\u201c, atunci i se inventau relatii de spionaj. Asa a patit renumitul pianist Dan Mizrahy (autorul volumului \u201eAsa a fost…: exercitii de memorie\u201c, 2005), \u00eencarcerat din pricina \u00eentrevederilor cu mama lui Ehud Avriel, ambasadorul statului Israel. Probabil, muzicianul picase la mijloc, pentru ca prietenul sau pare sa fi fost ofiter de informatii. Poate si incidentul, petrecut \u00een 1951, a influentat hotar\u00e2rea Israelului de a-si retrage misiunea diplomatica \u00een Rom\u00e2nia, legaturile fiind reluate \u00een 1957. Tinut \u00een arest pentru ca fusese martorul unor bancuri politice rostite \u00een cladirea legatiei si nu \u00eei p\u00e2r\u00e2se pe orator si pe ascultatori, Dan Mizrahy nu a avut parte de proces p\u00e2na nu a comis un gest reprobabil, dar al carui efect a fost nul. A denuntat o femeie care se stabilise c\u00e2ndva sub o identitate fictiva. Motivul nu prea dumireste azi: nadejdea ca dupa judecata va \u201ebeneficia\u201c de o detentie lipsita de traume. \u00cen van… Cum sa speri ca \u00eentr-un penitenciar vei fi tratat mai acatarii dec\u00e2t \u00een beciurile MAI din Capitala? Argumentatia ne depaseste. Important e ca vina si-a asumat-o. A detectat mecanismul diabolic al \u201ereeducarii\u201c. Scap\u00e2nd \u201eieftin\u201c, cu o sentinta de trei ani, si-a \u00eensusit lectia dreptatii comuniste \u2013 inculpatul sa-si propuna \u00eencadrarea juridica: \u201eSi m-am autodenuntat. Gallay nu mai era \u00een tara, deci n-avea ce sa pateasca si aveam suficienta \u00eencredere \u00een inteligenta lui Luli, ca sa-mi dau seama ca nu a mai ramas \u00eenca un an sau doi cu numele de Viorica Anghelescu la C\u00e2mpina. Si asa a si fost. Am \u00eent\u00e2lnit-o la 10 ani dupa eliberare. Ne-am str\u00e2ns \u00een brate, ne-am pupat si i-am spus: \u00abLuli, eu sa stii ca…\u00bb. \u00abFii serios\u00bb, zice, \u00abn-am avut absolut nicio neplacere, n-am avut nimic\u00bb. Deci am avut o slabiciune. Dar la Jilava nici pomeneala de ce am crezut eu\u201c (p. 218). Diferenta \u00eentre MAI si Jilava se masoare cu indicatorii psihici. \u00cen prima puscarie, detinutul se alesese cu un sindrom numerologic. Calcula instantaneu literele din enunturile rostite de anchetator (p. 216). \u00cen a doua a suferit un nervous breakdown (p. 220). Iar la Bicaz, \u00een ultima \u00eenchisoare, un caporal l-a poreclit Mitrea Cocor.
\nOpozitia = legionarii
\nCeilalti intervievati \u2013 Dumitru Comsa, Christu Lapa, Traian Popescu, Gheorghe Stanica si Marin T\u00e2rdel \u2013 au avut contacte mai puternice sau mai slabe cu legionarii. \u00cen afara celui de-al doilea, ceilalti au trecut prin botezul Fratiilor de Cruce. Aici \u00eent\u00e2lnim o noua dificultate. Erau acei adolescenti legionari cu acte \u00een regula? Fortez expresia idiomatica, \u00eentruc\u00e2t practica Garzii de Fier si a satelitilor excludea \u00eenm\u00e2narea unor carnete. Ca un adolescent nu dispune de discernam\u00e2ntul unui absolvent de facultate ram\u00e2ne o evaluare cantitativ corecta. Numai ca, p\u00e2na \u00een 1947, toate partidele dispuneau de o grupare juvenila: Tineretul Universitar National Taranesc, Tineretul National Liberal, Frontul Democratic Universitar (comunistii), Uniunea Nationala a Studentilor din Rom\u00e2nia (comunisti, social democrati, national populari). Unica deosebire \u00eentre aceste grupari era ca extrema dreapta \u00eei considera apti de actiuni subversive militare pe absolventii de liceu. Accelerarea maturizarii se impunea si din lipsa de cadre. Dupa arestarea lui Ion Antonescu si aparenta reinstaurare a pluralismului, toate partidele si-au revenit din hibernarea impusa de regele Carol al II-lea, care le dizolvase si decretase ca singura formatiune Frontul Renasterii Nationale (\u00een 1938). Deci, macar p\u00e2na la 23 august 1944, taranistii si liberalii fusesera colegi \u00een ilegalitate cu comunistii, vechimea celor din urma urc\u00e2nd p\u00e2na la anul 1924.
\nSituatia legionarilor e mai complicata. Nefiind un partid propriu-zis, desi s-au prezentat \u00een alegerile din 1937, ci o miscare paramilitara, ei se autoexcludeau, din incompatibilitate cu democratia si apoi cu autoritarismul monarhic. Au fost ultimii invitati la guvernare, dupa masurile din 1938. Au fost singurii care nu au reintrat \u00een legalitate, pentru c\u00e3 erau identificati cu esecul Rom\u00e2niei \u00een al Doilea Razboi Mondial alaturi de Germania nazista. Eliminarea lor din viata publica a survenit mai t\u00e2rziu si totodata mai devreme dec\u00e2t a celorlalte forte politice (1941). Ion Antonescu i-a amortit, trimit\u00e2ndu-i pe cei mai multi lideri la \u00eenchisoare. \u00cen penitenciare, \u201etovarasi de drum\u201c le-au fost componentii extremei opuse, \u00een egala pondere periculosi pentru dictatura militara a Maresalului. Siguranta Statului \u00eei oprimase, deopotriva, pe legionari si pe comunisti. C\u00e2nd Siguranta s-a preschimbat \u00een Securitate, filosovieticii i-au lasat pe fostii colegi dupa gratii. \u201eOdoarele\u201c stateau \u00een continuare la conservare. Dumitru Comsa relateaza re\u00eent\u00e2lnirea, \u00een anii ’50, a doi cunoscuti de culori distincte: \u201eEh, si sa termin, ce am \u00eenceput cu Gica Zotu. Pe el l-o prins 23 august (1944) acolo, dupa care comunistii s-o’ eliberat, da’ legionarii nu. Si Nicolschi ajunge seful \u00eenchisorilor… C\u00e2t erau \u00eempreuna, \u00een celula, c\u00e2nd venea c\u00e2te o inspectie, am\u00e2ndoi se bateau pe burta, ca vine \u00abburta verde\u00bb. Stii? Si vine o data \u00een inspectie la Aiud Nicolschi cu toata suita… Nicolschi era cel mai mare \u00een grad. Iar Gica Zotu c\u00e2nd \u00eel vede, se bate pe burta… Era o figura machedonu’\u2026 Aia sa-l man\u00e2nce! Da’ Nicolschi zice: \u00abLasati-ma! Lasati-ma cu el!\u00bb I-o dat afara din celula si apoi \u00eei zice Zotu: \u201eBa, pe noi de ce nu ne-ati dat afara? Voi ati iesit din puscarie si pe noi ne lasati aicea!\u201c Si Nicolschi i-a raspuns at\u00e2t: \u00abTine minte, Gica\u00bb \u2013 erau \u00abper tu\u00bb, fiindca au stat un an si ceva \u00een aceeasi celula \u2013, \u00abvoi veti fi ultimii care veti iesi din \u00eenchisoare… daca veti iesi! Daca acum ti-as da tie drumu’, ai trece de partea noastra?\u00bb \u00abCe, ma, sa trec io cu voi, cu comunistii?! Fir-ati ai dracului sa fiti\u00bb \u00ceti spun, era o figura Gica, dar fiindca fusesera colegi de celula nu i-o facut nimic. Da’ Nicolschi stia de-atuncea ca noi vom iesi ultimii, daca vom iesi. Eh, uite c-am iesit!\u201c (p. 36). Previziunii sadice a \u00eenaltului demnitar i se opune profetismul captivului. Ademenirii i se \u00eempotriveste fibra etica intangibila. Presiunii si ironiei sinistre li se raspunde cu zeflemea si invectiva. Ticalosia este \u00eenfruntata de cinste. Demonicul piere \u00een fata mesianicului. Povestitorul propune tot o g\u00e2ndire dihotomica. Negrul apartine comunistilor. Albul, legionarilor. Dar dincolo de aceste constatari, ar fi indicat sa remarcam ca deja sub Antonescu sucombase Garda de Fier. Cei trimisi la \u00eenchisoare dupa 1948 erau liceeni si studenti, angrenati fie \u00een alegerile din 1946 \u00een favoarea taranistilor, fie \u00een trupele din munti. Aproape nimeni nu socotea ca Fratiile de Cruce vor resuscita organizatia. Nu erau un partid. Nu aveau resurse propagandistice. Deducem acestea din confesiunile lui Dumitru Comsa, dar mai ales ale lui Marin T\u00e2rdel, care nu echivalase treptele legionare inferioare cu o entitate partinica: \u201e(Constantin Vasilescu): Spuneati ca nu ati fost membru \u00een niciun partid si ca nu ati avut simpatii politice \u00eenainte de 1945. Cum ati ajuns totusi \u00een colimatorul regimului comunist? Care au fost motivele arestarii? (\u2026) Si ati fost \u00eenscris \u00eentr-o Fratie de Cruce? Ati fost membru al unei Fratii de Cruce? Nu te-nscriai, da’ aderai. (C. V.) Deci ati aderat la o Fratie de Cruce? Da, da (\u00een 1943-1944, n. m.)\u201c (p. 363-364).
\nCu \u201eExperiente carcerale…\u201c recuperam o generatie care, \u00een cur\u00e2nd, risca sa ajunga printre notele de subsol ale istoriei. Ca \u00eentreg comunismul, din pacate. Este binevenita si inevitabila initiativa editorilor de a prezenta, \u00een c\u00e2teva fraze, vietile victimelor, dar si ale tortionarilor (cu functie de decizie \u2013 Gheorghe Apostol, Alexandru Draghici ori Serghei Nicolschi; cu functie de executie: anchetatori penali, comandanti ai penitenciarelor, gardieni). \u00centr-o lucrare de anvergura, materialul adunat de echipa \u00eendrumata de Cosmin Budeanca ne obliga sa pastram un moment de reculegere. Colectia de interviuri realizate sub egida IICCMER constituie un instrument indispensabil \u00een formarea constiintei publice postdecembriste. O asez \u00een bibliografia obligatorie a cetateanului rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cosmin Budeanca (coordonator), Andrei Lascu, Alexandru Matei, Alin Muresan, Constantin Petre, Constantin Vasilescu, Experiente carcerale \u00een Romania comunista (VI), volum aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Rom\u00e2nesc, Iasi, Editura Polirom, 2012, 432 p. Cu acest volum se \u00eencheie o serie. Dar nu se \u00eenchid controversele despre \u201edetinutii politici\u201c din… Cite\u0219te mai mult »Generatia recuperata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8634],"class_list":["post-14861","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-experiente-carcerale-in-romania-comunista-vi"],"views":922,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14861","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14861"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14861\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14861"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14861"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14861"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}