{"id":14857,"date":"2013-03-19T19:06:41","date_gmt":"2013-03-19T17:06:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14857"},"modified":"2013-03-19T19:06:41","modified_gmt":"2013-03-19T17:06:41","slug":"stam-de-vorba-si-vedem-ce-iese","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stam-de-vorba-si-vedem-ce-iese\/","title":{"rendered":"Stam de vorba si vedem ce iese"},"content":{"rendered":"

Interviu transfinit. Mircea Ivanescu raspunde la 286 de \u00eentrebari ale lui Vasile Avram,<\/em> editia a II-a, cu o prefata de Radu Vancu, Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c, 2012, 210 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa un an de la moartea lui Mircea Ivanescu (1931-2011) aparea la Editura Humanitas dialogul lui Gabriel Liiceanu cu poetul, sub numele \u201eMastile lui M.I.\u201c. Era nevoie acum, la jumatate de an dupa lansarea cartii, ca Editura Max Blecher sa retipareasca \u201eInterviul transfinit\u201c, proiectul pe care Vasile Avram l-a pregatit prin intermediul a 286 de \u00eentrebari adresate lui Ivanescu. Asta pentru ca cele doua lucrari sunt practic singurele dialoguri ramase \u00een urma poetului, iar cartea propusa de Gabriel Liiceanu avea nevoie neaparat de o replica editoriala vizibila. Si asta nu doar pentru raceala si duritatea \u00eentrebarilor pe care le-a ales \u00een 2011 Liiceanu, ci si pentru incompatibilitatea clara \u00eentre poetul Ivanescu la aproape optzeci de ani (cu limitele \u00een memorie si atitudine pe care Felicia Antip le scotea \u00een evidenta \u00eentr-unul din numerele trecute ale revistei \u201eCultura\u201c) si dorinta lui Gabriel Liiceanu de a fi incisiv si de a scoate cu orice pret c\u00e2t mai multe \u201edeclaratii-bomba\u201c de la poet. De unde s-a si nascut un interviu greu de suportat pentru cititorii care s-ar fi asteptat la o discutie linistita, iar singurele forme sub care dialogul din \u201eMastile lui M.I.\u201c ram\u00e2ne savuros sunt date \u00een mod ciudat de tensiunea \u201einterviului de hartuire\u201c (cum l-am si numit \u00eentr-o cronica anterioara). \u201eInterviul transfinit\u201c (caci asa se numeste dialogul dintre Vasile Avram si Mircea Ivanescu) vine astfel sa balanseze receptarea ivanesciana dupa meciul dur cu Liiceanu.
\nUn admirator al simplitatii<\/strong>
\n\u00cen 2012 apar deci tot mai multe discutii despre personajul (poetul, omul, mitul) Mircea Ivanescu. Si acesta nu poate fi dec\u00e2t un lucru bun din moment ce, dincolo de maniera uneori alunecoasa \u00een care ne este prezentat, \u00eei este facuta reclama unuia din cei mai importanti poeti ai ultimelor decenii. Reeditarea \u201eInterviului transfinit\u201c era cu at\u00e2t mai necesara cu c\u00e2t acest dialog devenise din 2004 (anul primei publicari, la Editura\u00a0 Ecclesia de la Nicula) tot mai cunoscut si mai discutat. \u00cen postfata pe care o pregateste Radu Vancu acestei editii (acesta fiind totodata unul din apropiatii lui Mircea Ivanescu \u2013 si mai singurul literat care si-a asumat p\u00e2na acum un studiu monografic si teoretic despre Mircea Ivanescu) ne este data o cheie interesanta de lectura: \u201e\u00een vreme ce Liiceanu \u00eei chestioneaza lui Mircea Ivanescu memoria, Vasile Avram \u00eei va chestiona imaginatia\u201c. Ceea ce, odata cu \u00eenaintarea \u00een lectura cartii, ne este tot mai clar. Dialogul arata, \u00een punctele sale centrale, diferit de cel cu Gabriel Liiceanu. Si asta poate parea ciudat din moment ce, dincolo de formularile mult mai ample ale lui Vasile Avram si de tendinta lor de iesire din tiparele unei simple discutii (ceea ce Vancu numeste \u201echestionarea imaginatiei\u201c poate ajunge aici la \u201epotentarea logosului\u201c \u2013 termen folosit chiar de Avram), ele ram\u00e2n \u00een aceleasi zone: biografice, gnoseologice si metafizice. De la \u00eentrebari de genul \u201ede ce v-ati nascut?\u201c sau \u201edefiniti, va rog, existenta\u201c si \u201edefiniti, va rog, poezia\u201c la provocari \u00een anecdotica erotica, toate subiectele sunt discutate pe larg \u00een interviu. Aflam mai mereu despre un acelasi Mircea Ivanescu: un intelectual \u201eca la carte\u201c \u2013 cu referintele literare si filosofice mereu pregatite, un admirator al simplitatii si, \u00een acelasi timp, un cunoscator al bunului simt uman.
\nCititorii pot sta linistiti: Vasile Avram \u00eei permite lui Ivanescu at\u00e2t sa raspunda fara directionari conceptuale subtile, dar, mai mult, \u00eel trateaza ca pe un adevarat invitat. Nu e de mirare ca unele \u00eentrebari incomode sau unele explicatii deplasate ale lui Vasile Avram (care nu ezita niciodata sa se scuze si sa-si invite partenerul de discutie la a-i explica greselile \u00een rationament) sunt imediat articulate si combatute sistematic de Ivanescu. Dupa cum se va fi folosit si Liiceanu \u00een 2011 de motivul disidentei prin simpla auto-exilare \u00een cultura, Vasile Avram \u00eencearca, la un moment dat \u00een cadrul discutiei, sa-si aroge aceleasi merite ca \u201edisidentii furtunosi\u201c, cum \u00eei vor numi mai departe cei doi participanti la discutie. \u00censa Ivanescu, la fel cum o va face si \u00een \u201eMastile lui M.I.\u201c, stie care \u00eei este cu adevarat locul si nu ezita sa contrazica, renunt\u00e2nd la orice merite nejustificate \u00een ofensiva politica a vremii: V.A.: \u201eDisidenta noastra, aproape generala, era marcata de plasticitatea bancurilor politice, din a caror proteica substanta a razbatut mereu c\u00e2te ceva si \u00een atitudinea unor mari personalitati culturale, iar aceasta a fost, socot eu, uneori mai credibila dec\u00e2t dizidenta zgomotoasa de tip Dan Desliu, Paul Goma etc. (nu-l includ aici si pe Mircea Dinescu, tot din motive de… umor!)\u201c. M.I.: \u201eCam asta faceam cu totii, veti spune (vezi mai sus), numai ca, vedeti, vorbele, oric\u00e2t de mestesugit alese si puse pe pagina si \u00een prozodie, nu echilibreaza teribilele fapte prin care (sa luam cazul unui foarte bun prieten al nostru) cutare a fost \u00abumflat\u00bb, terorizat, batut, \u00eenchis, privat de asa-zisele drepturi elementare, scos din viata normala s\u2026t \u00een vreme ce noi \u2013 de fapt, scuzati-ma, eu, \u00een mod sigur, cu alesii laolalta, mergeam la \u00abuna mica\u00bbs\u2026t\u00a0 si chiar eram ispitit sa-i spun justificare \u2013 de a crede ca eram pe deasupra si un tip subtil si spiritual, independent fata de servitutile istoriei\u201c.
\nDiscutiile despre mediile literare ale anilor \u201960-\u201970 sunt din nou c\u00e2teva puncte \u00een care Ivanescu reuseste sa-si surprinda cititorii. Daca Felicia Antip anunta \u00een articolul \u201ePortret Mircea Ivanescu. Un esec ireparabil\u201c faptul ca multe din datele si descrierile din interviul publicat la \u201eHumanitas\u201c sunt fie falsificate de memoria poetului, fie confuzii, aici se pare ca avem parte de o panorama c\u00e2t se poate de clara a grupurilor literare ale vremurilor. \u00cen principal, discutia se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul lui Matei Calinescu, evocat nu de putine ori si pe numele caruia sunt puse meritele cele mai importante \u00een stabilirea ierarhiilor literare. La fel, declaratii simpatice precum \u201eAlexandru George m-a \u00eenvatat limba rom\u00e2na\u201c sunt dublate de felul \u00een care lumea literara recepta autorii vremii. Desi recunoaste ca i-a cunoscut pe protagonistii celor doua decenii, Ivanescu \u00eencearca mereu sa se distanteze si sa descrie totul evenimential: \u201eSi mai ales nu am facut cu adevarat parte din acel grup de scriitori de care vorbesc si nu am cunoscut, dec\u00e2t uneori si nu de ajuns de profund, experientele lor existentiale (aici intr\u00e2nd nu numai viata lor de noapte, cu juvenile excese, discutiile prelungite de dupa-amiezi si nopti \u00eentregi acasa, mai ales la Nichita, dar si la Grigore Hagiu si Nicolae Breban s\u2026t)\u201c, \u201eSe uita, probabil, ca de fapt renovarea poeziei lirice \u00een acea perioada a \u00eenceput prin debutul lui Petre Stoica, poate \u00eenca de pe vremea studentiei (cu care am fost strict contemporan) si a primelor lui publicari de versuri \u00een reviste. \u00cen orice caz, la ora debutului lui Nichita, Petre Stoica avea doua volume tiparite si care erau mult mai elocvente pentru adevaratul lirism poetic\u201c. C\u00e2nd vine vorba despre el \u00eensa, Ivanescu ram\u00e2ne acelasi poet impasibil la tentatiile expansivitatii si acelasi adept inconfundabil al simplitatii: \u201eAsa au fost lucrurile atunci, at\u00e2t am vazut eu\u201c pare sa fie una din devizele principale ale volumului. \u00centrebat de aparenta banalitate a titlurilor volumelor sale, poetul face o declaratie pe c\u00e2t de simpatica, pe at\u00e2t de neobisnuita: \u201eE vorba aici de o incapacitate \u2013 reala, la un moment dat \u2013 de a-mi gasi singur titluri\u201c.
\nO discutie amicala<\/strong>
\nDin nou, momentul de marturisire la care \u00eel va provoca si Liiceanu \u00een \u201eMastile lui M.I.\u201c, mai exact sa vorbeasca despre capacitatea sa de a improviza poeme, se concretizeaza \u00een \u201eInterviu transfinit\u201c chiar \u00een poeme ad-hoc. De aceea, ceea ce initial putea fi subtitlul rezumat (\u201eMircea Ivanescu raspunde la 286 de \u00eentrebari ale lui Vasile Avram\u201c) se pierde \u00een discutia scapata oarecum de sub control (\u00een sens bun) si ajunge doar pretextul unei \u00eent\u00e2lniri pe c\u00e2t de lucide si asezate, pe at\u00e2t de bine improvizate. Nicio conventie, doar o discutie amicala care poate oric\u00e2nd lua \u00eentorsaturi de subiect si forma. Lumea literara \u201eazi\u201c, \u201ecum se scrie un poem\u201c, ce anume determina pe cineva sa scrie, \u00een ce masura premisele sociale determina scrisul, cum vorbeste un autor despre relatiile sale cu oamenii, toate acestea plus multe alte discutii \u201etransfinite\u201c de maieutica si dialectica amicala.
\nDe aceea, Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c nu putea aparea \u00een 2012 cu o reeditare mai inspirata. Proiectul coordonat de Radu Vancu (desi meritele vor fi \u00eempartite aici cu Claudiu Komartin, lectorul si redactorul editiei) lasa anul acesta dialogul lui Gabriel Liiceanu \u00een umbra. Pentru simplul fapt ca Vasile Avram are o discretie aparte. Sigur, pentru fanii interviului tensionat si ai \u201etragerilor de limba\u201c, \u201eMastile lui M.I.\u201c este cu mult mai nimerita. \u00censa tare mi-e frica de faptul urmator: s-ar putea ca \u00een \u201eInterviu transfinit\u201c Mircea Ivanescu sa se impuna la fel de mult pe c\u00e2t o face Gabriel Liiceanu \u00een \u201eMastile lui M.I\u201c. Si asta trebuie sa fie o performanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Interviu transfinit. Mircea Ivanescu raspunde la 286 de \u00eentrebari ale lui Vasile Avram, editia a II-a, cu o prefata de Radu Vancu, Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c, 2012, 210 p.   Dupa un an de la moartea lui Mircea Ivanescu (1931-2011) aparea la Editura Humanitas dialogul lui Gabriel Liiceanu cu poetul, sub numele \u201eMastile lui… Cite\u0219te mai mult »Stam de vorba si vedem ce iese<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8632],"class_list":["post-14857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-interviu-transfinit-mircea-ivanescu"],"views":1040,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}