{"id":14853,"date":"2013-03-19T19:02:47","date_gmt":"2013-03-19T17:02:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14853"},"modified":"2013-03-19T19:02:47","modified_gmt":"2013-03-19T17:02:47","slug":"istoria-ca-poveste-si-sinteza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-ca-poveste-si-sinteza\/","title":{"rendered":"Istoria ca poveste si sinteza"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>N. Iorga<em>, Istoria universala. Prolegomene, vol. I-III: Elementele de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane,<\/em> Editura Saeculum IO, 2012, 592 pag., 24 lei<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Pusa la index, \u00eentr-o lunga perioada, dupa asasinarea savantului, opera lui N. Iorga nu a mai stat, ca \u00eenainte de 1944, la dispozitia oricui, si generatiile postbelice au pierdut imaginea de ansamblu asupra creatiei celui mai mare istoric rom\u00e2n.<br \/>\nS-a pierdut, mai ales, ideea ca N. Iorga este nu numai un istoric al trecutului rom\u00e2nesc, ci si un mare, un foarte mare cunoscator si judecator al fenomenului universal.<br \/>\nDe aceea, republicarea uneia din importantele lui exegeze impune o c\u00e2t de sumara privire asupra lucrarilor de aceasta natura lasate de el.<\/p>\n<p>Cine urmareste vasta bibliografie \u201eNicolae Iorga 1871-1940\u201c, I, alcatuita de Barbu Theodorescu (1976), nu poate sa nu observe ca t\u00e2narul student, doctorand si profesor se afunda efectiv \u00een arhivele occidentale, parcurg\u00e2ndu-le, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, spre a se documenta, \u00een legatura cu istoria rom\u00e2na, dar si asupra problemelor fundamentale ale istoriei universale.<br \/>\nCele doua lucrari \u2013 de diploma si de doctorat: \u201eUne collection de lettres de Philippe de M\u00e9zi\u00e8res\u201c si, respectiv, \u201eThomas III, Marquis de Saluces, \u00e9tude historique\u201c \u2013 sunt simple mostre, prevestitoare ale viitoarelor sinteze.<br \/>\nCa profesor suplinitor (din 1894) si apoi titular al Catedrei de istorie medie, moderna si contemporana de la Universitatea din Bucuresti, se \u00eentelege ca atentia sa se \u00eendreapta staruitor asupra perioadei medievale, merg\u00e2nd cu documentarea catre zilele noastre.<br \/>\nSintezele \u00eencep sa apara, la \u00eenceput, ca urmare a unor comenzi: \u201eGeschichte des Rum\u00e4nischen Volkes in Rahmen seiner Staatsbildungen\u201c, I-II (1905) si \u201eGeschichte des Osmanischen Reiches nach den Quellen dargestellt\u201c, I-V, 1908-1913 (aparute \u00een seria \u201eGeschichte der Europ\u00e4ischen Staaten\u201c, coordonata de A.H.L. Heeren, F.A. Ukert, W. v. Giesebrecht si K. Lamprecht) si \u201eThe Byzantine Empire\u201c, 1907.<br \/>\nDin proprie initiativa, savantul abordeaza spatiul european si universal \u00een trei faze distincte, ca metoda si profunzime.<br \/>\nLa solicitarea Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, N. Iorga elaboreaza \u2013 \u00een cea dint\u00e2i etapa \u2013 doua istorii succesive, pentru uz didactic: \u201eIstoria universala sau istoria lumii\u201c (1905), cu titlul schimbat de la editia a II-a, 1908: \u201eIstoria universala sau istoria lumii, dupa caderea Imperiului Roman de Apus\u201c, I (476-1648) \u2013 reeditata \u00een 1909, 1912, 1919, 1924, 1929, 1933, 1935 \u2013 si \u201eIstoria lumii \u00een vremurile mai noi, de la Ludovic al XIV-lea p\u00e2na astazi\u201c, 1907, reeditata \u00een 1913, 1919, 1924.<br \/>\nDesi scrise cu implicatii usor literare si cu tendinta de a trage pentru copii unele \u00eenvataminte folositoare, cele doua \u201eistorii\u201c nu se departeaza de esenta ideilor strict stiintifice ale savantului, dovada si autoaprecierea favorabila, la reeditarea volumului I, \u00een 1933, a tot ce \u00eenfatisase \u00eenca din 1905: \u201eAceasta carte\u201c \u2013 scria el \u00een prefata \u201ePentru cetitorii maturi si pentru profesori\u201c din fruntea volumului \u201eIstoria universala sau istoria lumii dupa caderea Imperiului Roman de Apus\u201c \u2013 \u201ee o parte din istoria universala cu a carei predare sunt \u00eensarcinat de acum patruzeci de ani si pe care o cunosc dupa izvoarele \u00eensesi, asa cum am \u00eenfatisat-o mai de cur\u00e2nd s1920-1928t, \u00een cartea \u00abEssai d&#8217;une synth\u00e8se de l\u2019histoire de l\u2019humanit\u00e9\u00bb (patru volume). Evul mediu l-am scris la treizeci de ani. Atunci am g\u00e2cit multe lucruri pe care, pe urma, le-am stiut prin \u00eendelungate cercetari, care mi-au dat \u00eencredere \u00een cercetarea mea. Revaz\u00e2nd astazi cartea, am avut putin de schimbat si de adaus, ceea ce \u00eenseamna ca sintezele, daca sunt facute cu chibzuiala, dureaza\u2026 Rar ceruta ssi chiar \u00eenlocuita de Minister \u00abde compilatii usoare\u00bbt \u2013 eu as fi \u00eenlaturat-o daca as fi gasit ca o alta lucrarea organica pe aceeasi baza, a izvoarelor, o poate substitui\u201c.<br \/>\nG\u00e2ndul elaborarii unei istorii universale stiintifice i se contura lui N. Iorga \u2013 poate si ca urmare a scrierii celor doua manuale \u2013 dupa 1910, \u00eentr-o a doua etapa, dupa publicarea volumului teoretic de \u00eendrumare a studentilor si, evident, a cercetatorilor, \u201eGeneralitati cu privire la studiile istorice\u201c, 1911, \u00een care erau reluate lectiile de deschidere \u201eDespre conceptia actuala a istoriei si geneza ei\u201c (1894) si \u201eDespre utilitatea generala a studiilor istorice\u201c (1894) \u2013 fragment din \u201eIntroducere \u00een studiul istoriei\u201c \u2013 precum si discursul de receptie la Academia Rom\u00e2na, \u201eDoua conceptii istorice\u201c (1911). Adauga: \u201eFrumusetea \u00een scrierea istoriei\u201c, \u201eCum se scrie istoria\u201c, \u201eMoralitatea si armonia istoriei\u201c si \u201eIdeile \u00een istoria universala\u201c.<br \/>\nFram\u00e2ntarile sale de moment, cu arcuire spre viitor, transpar si din comunicarile tinute la cel de al treilea Congres international de la Londra (martie 1913): \u201eBazele necesare unei noi istorii a evului mediu (Les bases n\u00e9cessaires d\u2019une nouvelle histoire du moyen-\u00e2ge)\u201c si \u201eLa survivance byzantine dans les pays roumains\u201c (prima fiind, de altfel, preluata \u00een editia a II-a a volumului \u201eGeneralitati cu privire la studiul istoriei\u201c, 1933).<br \/>\nNoutatea acestui al doilea proiect o constituia abordarea istoriei universale pe mari felii spatiale europene si mondiale, ce dadeau structura volumelor: \u201eChestiunea Rinului. Istorie a Europei apusene \u00een legatura cu aceasta chestie\u201c (1912); \u201eChestiunea Dunarii. Istoria Europei rasaritene \u00een legatura cu aceasta chestie\u201c (1913); \u201eChestiunea Marii Mediterane. Istorie a Europei de Miazazi \u00een legatura cu aceasta chestiune\u201c (1914) si \u201eChestia Oceanelor\u201c (1919).<br \/>\n\u00centru totul sugestiv e ca sectiunile de istorie universala circumscrise nu sunt \u00eentrevazute ca niste calupuri \u00eenchise, ca felii de viata \u00een sine, ci \u00eentr-o perpetua interactiune, at\u00e2t \u00eentre ele, c\u00e2t si a fiecareia dintre acestea cu sferele vecine mai largi.<br \/>\nAsa, de pilda, \u201eChestiunea Dunarii\u201c trata, \u00een fond, chestiunea mult extinsa a Imperiului Rasaritean, aflata totodata \u00een conexiune cu \u201eChestiunea Rinului\u201c \u2013 ceea ce implica abordarea obligatorie a \u201eIstoriei Europei\u201c \u00een \u00eentregul ei.<br \/>\nAutorul chiar releva \u00een precuv\u00e2ntarea la \u201eChestiunea Marii Mediterane\u201c ca, \u00eentruc\u00e2t \u201eApusul european (respectiv \u201eChestiunea Rinului\u201c) a at\u00e2rnat adeseori de Rasarit\u2026 de c\u00e2te ori problema Dunarii c\u00e2stiga importanta, de at\u00e2tea ori problema Rinului pierdea din importanta sa, aceleasi puteri lu\u00e2ndu-se dintr-un loc si duc\u00e2ndu-se \u00eentr-altul si Ludovic al XIV-lea put\u00e2nd merge la Rin, c\u00e2nd austriecii seraut ocupati la Dunare\u201c.<br \/>\n\u201ePe de alta parte, \u00abChestiunea Mediteranei\u00bb implica nu numai problemele europene (lupta pentru stap\u00e2nirea marii din antichitate p\u00e2na \u00een jurul anului 1800), ci si pe cele mondiale, din momentul \u00een care \u00abmarea vie\u00bb \u00eesi pierde \u00eent\u00e2ietatea \u00een fata Oceanului Atlantic, care, el \u00eensusi, si-ar putea-o pierde \u00een favoarea altuia dintre oceanele planetei.\u201c<br \/>\nDe la conflictele interstatale, N. Iorga trecea, \u00een aceasta schita de istorie, la conflictele zonelor geografice.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u00een ultima \u00eencercare de sinteza istorica, de dupa 1920, savantul se oprea la nodulii nu numai conflictuali, ci si regeneratori, asiguratori de unitate ai vechiului continent, urmarind acele linii de forta care au impus echilibrul european de dupa caderea Imperiului Roman de Apus p\u00e2na \u00een contemporaneitate, \u00eent\u00e2i \u00een vasta lucrare \u00een patru volume \u201eEssai de synth\u00e8se de l\u2019histoire de l&#8217;humanit\u00e9\u201c (1920-1928) si apoi \u00een seria \u201eProlegomene de istoria universala. Elementele de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane\u201c, vol. I-III, 1921-1922.<br \/>\nIdeile de aici, pe care le vom prezenta ceva mai departe, strabat toate celelalte scrieri ale istoricului \u2013 sute de articole, comunicari, studii si volume scrise dupa razboi \u2013 at\u00e2t despre imperiile medievale, c\u00e2t si despre imperiile, tarile si natiunile moderne si contemporane precum: Albania, America, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Spania, Turcia, Tarile Scandinave, Ungaria s.a.<br \/>\nS-ar putea ca \u201eIstoriologia\u201c, ultima sinteza a istoriei universale la care savantul lucra la Sinaia, c\u00e2nd a fost ridicat de legionari si asasinat, apoi, la Strejnic (Prahova), sa reprezinte \u2013 date fiind \u00eemprejurarile apocaliptice, at\u00e2t pentru el, pentru tara, c\u00e2t si pentru lume \u2013, o privire \u00eenca si mai profunda dec\u00e2t tot ce a scris asupra derularii umanitatii.<br \/>\nLa ea medita \u00eenca mai demult si-si dezvaluia g\u00e2ndurile \u00een \u201eCuv\u00e2ntarea la deschiderea Institutului pentru Studiul Istoriei Universale\u201c (1 aprilie 1937).<br \/>\nConform marturisirilor sale, savantul se distantase de teoriile lui Lamprecht, pe care le privea drept \u201emetaistorie\u201c si urma sa-si conduca demersurile doar \u201epe liniile\u201c care strabat \u201etoata dezvoltarea omenirii, alcatuindu-se\u201c \u00een \u201esisteme\u201c asa precum le-a prezentat \u00een \u201eEssai de synth\u00e8se de l&#8217;histoire de l&#8217;humanit\u00e9\u201c, pe care intentiona \u201es-o prefaca \u00eentr-o mare istorie universala \u00een rom\u00e2neste\u201c.<br \/>\n\u201e\u00cencepusem\u201c \u2013 declara el \u00een aprilie 1937 \u2013 \u201ecu obisnuita istoriografie si am ajuns\u201c la \u201eaceasta conceptie de unitate absoluta a vietii omenesti, \u00een orice margine de spatiu si timp, la ceva care ni se pare nou si pe care l-am intitulat\u2026 istoriologie\u201c.<br \/>\nConsidera \u00eensa ca \u201eEssai de synth\u00e8se de l\u2019histoire de l\u2019humanit\u00e9\u201c, de la care pornea, avea nevoie \u201ede multe schimbari, mai ales pe baza starilor de spirit si a introducerii, dar potrivit cu singurul lor rol si al altor natiuni, lasate acolo la o parte\u201c.<br \/>\nAltadata, recenz\u00e2nd \u201eStoria universale\u201c, 1932-1938, a istoricului italian Barbagallo, \u00eei acorda o mare \u00eensemnatate, \u00eentruc\u00e2t i se parea ca ofera o stearsa concretizare a ceea ce visa sa reprezinte \u201emult dorita\u201c sa opera fundamentala.<br \/>\nDin pacate, din ambitiosul proiect nu a ramas, \u00een forma redactata, dec\u00e2t prefata (batuta la masina de scris), iar restul \u2013 \u00een simple note si reflectii de lectura privitoare la primul volum: I \u201ePreistoria\u201c, II \u201eEgiptul\u201c, III \u201eMesopotamia\u201c, IV \u201eCivilizatiile Asiei anterioare\u201c, V \u201eSiria, Fenicia, Palestina\u201c, VI \u201ePopoarele arice\u201c, VII \u201eBazinul Egeean\u201c, VIII \u201eGrecii\u201c, IX \u201eChina\u201c, publicate \u00een volumul \u201eMateriale pentru o istoriologie umana. Fragmente inedite\u201c, editie \u00eengrijita de Liliana Iorga, cuv\u00e2nt \u00eenainte de D.M. Pippidi, Bucuresti, 1968.<br \/>\nCa o ultima informatie privitoare la marile sinteze ale lui N. Iorga asupra istoriei universale, relevam originalitatea deschiderii de catre savant \u2013 exact \u00een perioada de v\u00e2rf a \u00eencercarilor sale de exegeze profunde ale periplului civilizatiei umane \u2013 a unei perspective inedite asupra lumii prin intermediul literaturii, a cartilor, \u00een ultima instanta a ideilor.<br \/>\n\u201eSe poate scrie\u201c \u2013 nota el \u00een 1916, \u00een prefata la \u201eCarti reprezentative \u00een viata omenirii\u201c, vol. I \u2013 \u201e\u00eentr-o anumita forma istoria universala pe baza nu a faptelor, ci a cartilor, fiindca, fara \u00eendoiala, ca si cartile pleaca din anumite fapte, dar tot mai mult faptele pleaca din ideile care sunt emise \u00een carti\u201c.<br \/>\nSi relua, mai departe ideea, accentu\u00e2nd-o: \u201eSunt unele cazuri \u00een care faptele influenteaza teoriile, le produc, le deter-mina, le justifica \u00een falsitatea lor, \u00een imoralitatea lor strigatoare si revoltatoare. Cu toate acestea, daca este sa alegem, \u00eentre fapte si \u00eentre idei, ceea ce este mai \u00eensemnat\u2026 ceea ce exista \u00een ordinea faptelor pleaca din ce s-a enuntat, din ce s-a codificat si rasp\u00e2ndit pe deosebite cai, \u00een domeniul ideilor\u201c.<br \/>\nSi \u00eencheia cu o marturisire fundamentala privitoare la cel mai scump \u2013 la acea ora \u2013 proiect al sau de viitor: \u201eAcest lucru m-a \u00eendemnat sa \u00eencep studii ce vor dura mai multi ani de zile, fiind pentru mine o pregatire cu privire la acea istorie universala pe care cred ca as putea s-o scriu inspirat de alte idei dec\u00e2t cele obisnuite si av\u00e2nd, \u00een orice caz, un alt plan dec\u00e2t planul cu care se scriu de obicei acele \u00eentreprinderi de librarie ori testamente de profesori care s-au consacrat \u00een tot timpul vietii lor acestei materii\u201c.<br \/>\n*<br \/>\nDesi, \u00een 1937, visa \u00eenca la forma ideala a istoriei sale universale, iar asasinii \u00eel rapeau (\u00een 1940) de la masa de scris unde elabora tocmai aceasta carte, N. Iorga dadea \u2013, \u00een paralel cu \u201eEssai de synth\u00e8se de l\u2019histoire de l\u2019humanit\u00e9\u201c, I-IV, 1926-1928 si \u201eDezvoltarea asezamintelor politice si sociale ale Europei\u201c, I-III, 1920-1922 \u2013 lucrarea pe care o consideram ca \u00eentruchipeaza \u00een gradul cel mai \u00eenalt, din c\u00e2te a realizat autorul, absolutul, desigur niciodata tangibil.<br \/>\nNe referim la \u201eElementele de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane\u201c (I, \u201ePapi si \u00eemparati\u201c, 1921; II, \u201eState si dinastii\u201c, 1922 si III, \u201eRevolutii politice si \u00eentregiri nationale\u201c, 1922, publicate sub titlul modest: \u201eProlegomene de istoria universala\u201c.<br \/>\nLucrarea e, \u00eentradevar, o altfel de \u201esinteza\u201c a istoriei universale dec\u00e2t tot ce se scrisese p\u00e2na atunci.<br \/>\nAutorul nu consemneaza pur si simplu derularea timpului istoric, an dupa an, atent sa nu omita vreun eveniment, indiferent de ecoul lui \u00een sens restr\u00e2ns sau mai larg, ci urmareste cu asiduitate liniile ce dau sens \u00eentregii istorii, de la caderea Imperiului Roman de Apus si p\u00e2na la Primul Razboi Mondial, inclusiv.<br \/>\nChiar \u00een haosul navalirilor barbare, care nu numai ca au perturbat, dar au distrus si dezmembrat vechiul imperiu, \u00eenc\u00e2t Roma devenise o ruina ne\u00eensemnata, av\u00e2nd un episcop desemnat de Bizant, N. Iorga \u00eencepe sa caute elementele, disparate deocamdata, din care vor rasari mugurii structurii vechi re\u00eennoita, \u00eentruc\u00e2t \u00een viziunea sa lumea medievala nu e \u201eo varietate de natiuni, \u00een sensul modern\u201c, \u201eci o unitate de organizare si mai ales de constiinta, iar aceasta unitate nu e dec\u00e2t termenul ultim al unei dezvoltari a societatilor antice\u201c.<br \/>\nDe altfel, savantul ne dezvaluie \u00eenca de la \u00eenceputul volumului I, \u201ePapi si \u00eemparati\u201c, ideea ferm constituita pe care doreste s-o demonstreze prin evenimentele aduse ca argument. \u201e\u00cen aceasta serie de cercetari\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201enu este alta intentie dec\u00e2t aceea de a urmari legaturile ce exista \u00eentre Biserica, tot mai mult subsumata \u00een traditia monarhica papala, si \u00eentre acel Imperiu care, oriunde ar fi, are acelasi caracter, aceeasi semnificatie si cuprinde \u00een sine acelasi drept\u201c.<br \/>\nCa urmare, N. Iorga \u00eenfatiseaza renasterea Romei, prin lupta continua a papilor cu Bizantul (Imperiul Roman de Rasarit), de unde acestia primesc p\u00e2na t\u00e2rziu confirmarea, iar c\u00e2nd urbea eterna devine suficient de puternica, \u00eesi cauta si-si creeaza propriul imperiu de sprijin, imperiul apostolic, \u00een Imperiul lui Carol cel Mare, care \u00eentruchipeaza prototipul imperatorului medieval.<br \/>\nDe aici \u00eencolo, istoria reprezinta o lupta ne\u00eentrerupta pentru \u00eent\u00e2ietatea puterii \u00eentre imperialismul religios papal (Biserica organizata ca monarhie mondiala) si imperialismul laic.<br \/>\nIstoria devine o incredibila poveste a confruntarilor si \u00eempacarilor dintre cele doua puteri universale, a excomunicarii \u00eemparatilor si a \u00eenlaturarii papilor prin antipapi, a razbunarilor \u00eempotriva imperatorilor si a umilirilor tip Canossa a \u00eemparatilor, a t\u00e2r\u00e2rii unor papi de catre altii la judecati sinistre dupa moarte (cazul papei Formosus), a pendularii capilor religiei catolice \u00eentre imperiul propriu si cel Rasaritean pentru a-si atinge tintele dorite, sau a unirii autoritatii apostolice cu Imperiul de Apus spre a dar\u00e2ma Imperiul de Rasarit, de care se rup prin actul din 1054, resping\u00e2nd numeroasele \u00eencercari ale Bizantului de reunire.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, cruciadele catre Sf\u00e2ntul Morm\u00e2nt si oricare alte cruciade devin mijloace de refacere momentana a unitatii europene \u00eentre papi si \u00eemparati si un nesf\u00e2rsit izvor de motive narative folclorice, care au \u00eembogatit literatura universala.<br \/>\nInteresant e ca savantul accentueaza c\u00e2t poate originea si rolul roman al Imperiului \u00een istoria continentului, subliniind, pe de o parte, at\u00e2t \u00eensemnatatea rosturilor italiene \u00een imperii cu \u00eemparati germanici, care nu-si puteau atinge atributele apostolice dec\u00e2t cu includerea cetatilor si apoi a regatelor italiene, iar pe de alta, relev\u00e2nd tendintele \u201eimperiale\u201c ale \u201eregalitatii italiene\u201c sau \u201etraditiile imperialiste\u201c ale Frantei \u2013 merg\u00e2nd p\u00e2na la imperiul lui Napoleon I, \u00een care vedea o re\u00eenviere romana a Imperiului \u00eempotriva celorlalte imperii contemporane \u2013 Austriac, Britanic, Rusesc.<br \/>\nAtacate din Sud, din Est, din Nord, Imperiul Occidental si Regatul Apostolic al Ungariei (creat cu scopul c\u00e2stigarii la crestinism a populatiilor barbare) \u00eesi pierd treptat puterea si \u00eensemnatatea, fac\u00e2nd loc, \u00een Renastere, altor elemente de unitate continentala.<br \/>\nEle sunt expuse \u00een volumul al II-lea, \u201eState si dinastii\u201c, care \u00eenfatiseaza viata Europei de la mijlocul secolului al XIV-lea p\u00e2na \u00een preajma Marii Revolutii Franceze (1789).<br \/>\n\u00cen locul formei esentiale \u2013 Imperiu\/ Papalitate, ce perturbau si pacificau viata continentului \u2013, perpetuata cu puteri diminuate, se contureaza noi forme, de durata sau cu existenta trecatoare, care contribuie \u00een mai mare sau mai mica masura la unitatea lumii europene si la mentinerea acelui echilibru de forte ce asigura pacea si bunastarea.<br \/>\n\u00cen ordine cronologica, sunt invocate, astfel, coalitiile crestine antiturce (\u00eencheiate \u00een cea mai mare parte cu esecuri, din cauza duplicitatii aderentilor la liga: cazul Venetiei si al Greciei, de pilda) si \u201espiritul Renasterii\u201c (de fapt \u201ecultura Renasterii\u201c, care s-a rasp\u00e2ndit uluitor de repede \u00een spatiu).<br \/>\nCa produse directe ale Renasterii sunt amintite doua tipuri umane, principele si diplomatul, care domina cu egala putere viata publica, alaturi de papi si \u00eemparati, contribuind at\u00e2t la unificarea ei, c\u00e2t si la statornicirea acelui echilibru de forte.<br \/>\n\u00cen perspectiva comportarii bivalente, transmisa de modelul italian al \u201ePrincipelui\u201c lui Machiavelli, sunt judecati de autor o serie ampla de personalitati, \u00een r\u00e2ndul carora, pe l\u00e2nga Carol Quintul, de pilda, sunt amintiti si Huniazii (Ion si Matei Corvin), sultanii Mahomed al II-lea si Soliman Magnificul, precum si domnitorii Stefan cel Mare, Vlad Tepes si mai ales Petru Rares, care reuseste sa-l \u00eenvinga pe Aloiso Gritti, un exponent rasat al \u201enoului tip\u201c impus de Renastere.<br \/>\nSunt evidentiate, apoi, \u00een sprijinul argumentarii \u00eentreprinse de catre autor: dezvoltarea sentimentului national (care duce la crearea unor ligi potrivnice ori de c\u00e2te ori o tara \u201e\u00eentrece o anume masura a puterii sale\u201c) si proliferarea unui anumit tip de \u201emisticism religios\u201c, exemplificat de \u201emiscarea populara\u201c a lui Girolamo Savonarola, ars pe rug, care, dupa \u201ealaiurile flagelantilor\u201c si dupa Giovanni di Capistrano, manifestase pentru \u201e\u00eendreptarea oriunde a moravurilor si spre cobor\u00e2rea claselor bogate si influente catre poporul \u00een suferinta si parasire\u201c, cum o va face \u00een cur\u00e2nd Luther, care \u201e\u00eentelegea sa lucreze, pe baza simplicitatii umile a Bibliei, nu numai pentru o tara si un neam, ci pentru crestinatatea \u00eentreaga\u201c.<br \/>\n\u201eE vorba, de fapt\u201c \u2013 explicita istoricul aduc\u00e2nd \u00een discutie si alte elemente de unificare a Europei \u2013 \u201esi de cautarea unei noi teorii a relatiilor dintre cetateni si stat. Acest misticism religios, politic si social se poate pune, deci, ca forma de unificare a societatii contemporane, alaturi de Renastere, de crearea noilor tipuri politice, ale \u00abprincipatelor\u00bb si de tentativa lui Carol al VIII-lea de a da o alta viata, sprijinita pe puteri reale, fantasmei vechiului imperialism, \u00eencep\u00e2nd cu aceasta Italie, care se parea ca doreste din afara un nou stap\u00e2n\u201c.<br \/>\nCu multa subtilitate, evidentiaza savantul, \u00eentre altele, rolul imens jucat \u00een unificarea spiritelor de \u201eviata de curte\u201c, care se \u00eempleteste cu \u201enoua unitate de cultura\u201c si cu pastrarea echilibrului european prin practica diplomatica.<br \/>\nE admirabila descrierea Palatului de la Versailles ca o \u00eenchisoare \u00een care stau sub supraveghere nu numai supusii directi ai Regelui Soare, ci si reprezentatii curtilor straine.<br \/>\nDe asemenea, observatia ca hegemonia continentala cucerita de Ludovic al XIV-lea s-a realizat prin \u201e\u00eenflorirea stralucitoare si bogata a civilizatiei de curte\u201c.<br \/>\nPrin rasp\u00e2ndirea europeana a modelului curtii franceze si a tot ce at\u00e2rna de ea, ca limba si chiar filosofie, N. Iorga considera ca, \u00een pofida deosebirilor la nivelul de jos, la nivelul superior (al clasei dominante), Europa formeaza o singura natiune, ea s-a mondializat, fata de Evul Mediu, c\u00e2nd modelele apusene nu treceau hotarele catolicismului. \u201eNoua unitate de cultura\u201c \u2013 nota el \u2013 \u201emerge p\u00e2na la Urali, se \u00eenfunda \u00een lumea musulmana si trece Oceanul la continentul nou\u201c.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, savantul atragea atentia asupra \u201eidealului de libertate\u201c, care devine tot mai puternic spre finele veacului al XVIII-lea, prin filosofie, beletristica si arte.<br \/>\nIstoricul deschidea astfel calea spre substanta celui de al III-lea volum, \u201eRevolutii politice si \u00eentregiri nationale\u201c, caut\u00e2nd radacinile ideologiei revolutiilor de la 1789, 1830, 1848 mult mai \u00eenainte dec\u00e2t au facut-o altii si privind foarte critic filosofia lui Montesquieu, Voltaire, Rousseau.<br \/>\nAbord\u00e2nd marile chestiuni ale Revolutiei de la 1789, autorul priveste critic ideologia care a dus la moarte numerosi oameni nevinovati, si vestejeste internationalismul demagogic, care a capotat \u00een fata sentimentelor patriotice trezite \u00een toti sustinatorii ei de invazia trupelor straine \u00een Franta.<br \/>\nN. Iorga credea chiar ca viata cazona a revolutionarilor, \u00een lipsuri si suferinte, a desteptat \u00een ei sentimente cu mult mai \u00eenaltatoare dec\u00e2t cele propovaduite, ce au constituit at\u00e2t elementele noi, umaniste, de apropiere \u00eentre oameni, dar si de \u00eencredere \u00een puterea lor.<br \/>\n\u201eRegimul militar al armatelor revolutionare\u201c a pregatit, de fapt, ostasii invincibili ai omului de geniu, Napoleon, cu care acesta a cucerit Europa.<br \/>\nStaruind \u00eendelung asupra faptelor de arme ale lui Napoleon I Bonaparte si asupra constituirii noului sau imperiu pe elemente romane (franco-italiene), ca o re\u00eenviere a stravechii structuri a Imperiului Roman, N. Iorga prezinta, cu ochii spre trecut, adevaratele motive ale atitudinii asa de hotar\u00e2te ale vechilor imperii \u00eempotriva Imperiului napoleonian. Era reactia Europei vechi \u00eempotriva celei noi.<br \/>\nPacea de la Viena a linistit \u2013 dupa autor \u2013 doar pentru scurta vreme continentul, ce avea sa fie b\u00e2ntuit de noi revolutii, care reafirmau pretutindeni unitatea europeana a aspiratiei spre libertate democratica, dar mai ales catre independenta nationala.<br \/>\nConcomitent cu judecarea ideilor secolului al XIX-lea, de la 1789 p\u00e2na dupa \u00eencheierea Primului Razboi Mondial, savantul credea ca singurul liant cu adevarat puternic, care a determinat propasirea continentala a fost \u201esolidaritatea economica\u201c. Odata rupta, ea a declansat marele razboi \u00eentre blocurile coagulate \u00een functie de interese.<br \/>\nPled\u00e2nd pentru refacerea legaturilor economice, istoricul dezvaluia at\u00e2t primejdiile pentru viitor, c\u00e2t si posibilele solutii.<br \/>\nDar apropiindu-se prea mult de epoca \u00een care traia, savantul iesea din ramele istoriei clasate si intra \u00een zonele sociologiei si politologiei.<br \/>\nE, de altfel, pericolul oricarui istoric care paseste nepermis \u00een prezent.<br \/>\n*<br \/>\nPrivita \u00een ansamblu, lucrarea aduce foarte multe puncte de vedere noi, mai ales \u00een spatiul medieval, stap\u00e2nit de savant autoritar.<br \/>\nFaptul se stravede, \u00eentre altele, si stilistic, \u00een \u00eengramadirea unui numar impresionant de personalitati si \u00een curgerea nu o data eliptica a frazelor, din dorinta de a-i mentiona pe toti (sau pe c\u00e2t mai multi) din cei implicati \u00een diversele evenimente.<br \/>\nUimeste, de asemenea, pentru perioada respectiva, numarul imens de documente chemate \u00een sprijin, cele mai multe vazute direct, la surse \u2013 tinz\u00e2nd spre epuizarea lor.<br \/>\nCu totul alt stil ne \u00eent\u00e2mpina \u00een volumul al doilea si \u00een parte \u00een cel de al treilea. Textul e mai aerisit, expunerea mai clara si \u00eentruc\u00e2tva mai profunda.<br \/>\nDe la acribia stiintific \u00eenvederata \u2013 poate si \u00een ton cu studiile dedicate epocii de catre savantii superspecializati \u2013, N. Iorga trece la stilul cvasieseistic, frumos rotunjit pe probleme si capitole \u2013, care au p\u00e2na la un punct o anume individualitate \u2013 fara a renunta \u00een niciun fel la osatura argumentativa necesara.<br \/>\nDincolo de aceste observatii, care nu privesc substanta \u00eensasi a cartii, lucrarea se citeste de oricine, chiar de un necunoscator al istoriei, cu interes si placere, ca o poveste si totodata ca o sinteza a ceea ce a fost si nu se mai poate schimba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>N. Iorga, Istoria universala. Prolegomene, vol. I-III: Elementele de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane, Editura Saeculum IO, 2012, 592 pag., 24 lei &nbsp; Pusa la index, \u00eentr-o lunga perioada, dupa asasinarea savantului, opera lui N. Iorga nu a mai stat, ca \u00eenainte de 1944, la dispozitia oricui, si generatiile postbelice au pierdut imaginea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-ca-poveste-si-sinteza\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Istoria ca poveste si sinteza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1005,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}