{"id":14850,"date":"2013-03-19T19:00:54","date_gmt":"2013-03-19T17:00:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14850"},"modified":"2013-03-19T19:01:23","modified_gmt":"2013-03-19T17:01:23","slug":"traditia-folclorul-si-statul-national","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/traditia-folclorul-si-statul-national\/","title":{"rendered":"Traditia, folclorul si statul national"},"content":{"rendered":"

Claude Karnoouh, Inventarea poporului-natiune. Cronici din Romania si Europa Orientala 1973-2007,<\/em> traducere din franceza de Teodora Dumitru, Idea Design & Print, Cluj, 2011<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Sarbatorile de iarna tocmai au trecut, iar \u00een aceasta perioada am fost cu totii \u201ebombardati\u201c prin intermediul televizoarelor cu emisiuni si spectacole despre obiceiurile noastre din batr\u00e2ni. Traditii care vin dintr-un timp imemorial si care ne definesc identitatea colectiva. Marturisesc ca \u00eemi place sa ascult muzica populara si ca am interpreti si melodii preferate. \u00censa niciodata nu am fost fanul spectacolului folcloric, fie el \u00een salile de spectacol sau la televizor.
\nMi s-a parut ca punerile \u00een scena filmate si difuzate pe micile ecrane transmit inevitabil o doza de artificial si kitsch: oameni \u00een costume populare asezati dupa o regie prestabilita, zapada sau iarba artificiale, decorul de carton ce imita o casa, o poarta sau o cumpana asezate, mai nou, sub luminile proiectoarelor cu tenta disco! Mai tin minte si ca am fost nedumerit c\u00e2nd am auzit pentru prima oara sintagma, relativ recenta, de \u201evedeta populara\u201c. Vedeta populara? Parca nu prea se potriveste! Termenul popular trimite aici la creatia anonima, a celor din \u201epopor\u201c, pe c\u00e2nd vedeta este \u00eentotdeauna persoana care sta \u00een prim-plan, care iese \u00een fata, care este vazuta. Asadar, un oximoron \u00een toata regula! La toate acestea se adauga faptul ca, \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, am avut ocazia sa urmaresc o emisiune TV a lui Grigore Lese \u00een care acesta \u00eencerca sa demonstreze ca felul cum s-a promovat folclorul \u00een perioada comunista, inclusiv prin intermediul televiziunii, nu a \u00eensemnat altceva dec\u00e2t o falsificare a traditiei. Ideea mi s-a parut interesanta, venea oarecum \u00een \u00eent\u00e2mpinarea nedumeririlor si a intuitiilor mele, iar argumentele furnizate pareau pertinente. Dar lucrurile nu s-au clarificat pentru mine, poate si pentru ca nu aveam interese specifice \u00een aceasta directie.
\nNoua constructie nationala<\/strong>
\nRecent, \u00eensa, am avut ocazia sa citesc o lucrare care abordeaza tocmai raportul dintre lumea arhaica, traditie, folclor si statul modern. Este vorba de \u201eInventarea poporului-natiune\u201c, carte care-l are ca autor pe antropologul francez Claude Karnoouh. Cartea este probabil una dintre cele mai consistente abordari critice de p\u00e2na acum a felului \u00een care s-a constituit modernitatea rom\u00e2neasca. Ea poarta si subtitlul: \u201eCronici din Rom\u00e2nia si Europa Orientala 1973-2007\u201c. Dupa cum ne sugereaza deja acest subtitlu, cartea e alcatuita din mai multe sectiuni, aparent disparate: este vorba de trei parti, dintre care prima (cap. I-II) ne prezinta \u00eensemnarile autorului despre lumea rom\u00e2neasca, at\u00e2t de inedita pentru un occidental neinitiat. Urmeaza apoi o a doua parte (cap. III-V), care constituie nucleul teoretic al lucrarii, \u00een care Claude Karnoouh face demonstratia propriu zisa a tezei sale si, apoi, o a treia (cap. VI si Postfata), care \u00eencepe cu un subtitlu sugestiv, \u201eRecviem\u201c, ca o revenire \u00eentr-o lume pe cale de a nu se pastra dec\u00e2t \u00een memoria noastra. Cartea are incontestabile virtuti stiintifice si literare, iar cele trei parti pot fi citite si \u00een mod independent una fata de alta.
\nPremiza de la care pleaca autorul este una simpla, poate mult prea evidenta odata ce o avem formulata ca atare: lumea arhaica si lumea moderna sunt doua lumi diferite, opuse una alteia, a caror \u00eent\u00e2lnire produce inevitabile bulversari. Contactul lor este \u00eensotit, de obicei, de transformari semnificative ale lumii arhaice, care pot duce la disparitia sa. Asta din simplul motiv ca modernitatea dispune de instrumente intelectuale si mai ales tehnice net superioare.
\n\u00cen Europa de Centrala si de Est modernitatea patrunde \u00een descendenta Iluminismului si a herderianismului \u00eentr-o combinatie originala de idei si motive. Iluminismul este cel care furnizeaza instrumentele necesare constituirii statului modern: cunoasterea empirica si pozitiva, pedagogia ridicata la rang de principiu director al edificarii natiunii, institutiile adminstrative, instrumentele economice si armata. Filosofia \u00een descendenta herderiana este cea care ofera perspectiva istoricista, necesara legitimarii noilor natiuni. Daca \u00een Occident Iluminismul este antiistorist (cel mai bun exemplu \u2013 Kant), \u00een Orientul Europei ideile iluministe se combina cu perspectiva istorica. Istoria este necesara pentru a demonstra demnitatea popoarelor ce locuiesc aceste teritorii \u2013 \u00een cazul rom\u00e2nilor, pentru a scoate din uitare maretia istoriei lor de urmasi ai Romei. De la Herder, popoarele-etnii ce apartin unor Imperii multinationale vor \u00eemprumuta motivul geniului limbii populare, cu tot ce poarta ea (poezii, c\u00e2ntece, jocuri), care este depozitara spiritului poporului respectiv. Astfel, prin cultivarea limbii nationale, se produce unitatea culturala necesara si prealabila unitatii politice. Rolul important de construire a acestei noi Bildung nationale revine acum poetilor-savanti, cei ce reusesc sa combine \u00eentr-un mod fericit cunoasterea istorica savanta cu m\u00e2nuirea poetica a limbii. Apare astfel modelul poetului national. Suveranitatea statului nu mai este definita\u00a0 \u00een termenii relatiei supusi-suveran, specifici unei monarhii, ci \u00een termeni de teritoriu, limba si etnie.
\nUn ghem de contradictii<\/strong>
\nStatul national se foloseste deci de toate instrumentele politice, economice si culturale ale modernitatii. \u00cen Europa de Est el se bazeaza \u00eensa pe o populatie eminamente rurala si arhaica, care nu are nimic \u00een comun cu acest proiect politic modern: taranul traieste \u00eentr-o lume conturata de teologia crestina populara \u2013 un amestec sincretic de credinte populare pag\u00e2ne si motive apartin\u00e2nd crestinismului \u2013 si recunoaste autoritatea politica a monarhului sau a suveranului caruia i se supune. Singurele probleme importante ale taranului par a fi supravietuirea si pastrarea credintei si a obiceiurilor cu care a fost crescut. \u00cen aceste conditii, statul proiecteaza o imagine dedublata a taranului: pe de-o parte, face din el un personaj arhaic ce trebuie conservat, pe de alta, \u00eel vrea ca cetatean modern, care prin educatie trebuie sa contribuie la noul edificiu politic national.
\nAceasta este una dintre contradictiile fondatoare ale statului national \u2013 statul etniei-popor, cum \u00eel numeste autorul, pentru a-l deosebi probabil de statul national \u00een acceptia sa occidentala. Statul va folosi toate instrumentele culturale si ideologice pe care le are la \u00eendem\u00e2na pentru a escamota aceasta contradictie. Unul dintre cele mai importante instrumente, \u00een acest sens, este folclorul. Folclorul nu este altceva dec\u00e2t stiinta ce rezulta prin supunerea traditiei unei stricte observatii, cu ajutorul instrumentelor care obiectiveaza si masoara, produse de g\u00e2ndirea moderna. Folclorul \u00eesi primeste legitimitatea din cele doua curente de g\u00e2ndire ce produc modernitatea est-europeana: Iluminismul \u2013 care-i ofera conceptele rationale si metodele stiintifice \u2013, si romantismul poetic, ce reabiliteaza si instrumentalizeaza limba populara. Astfel, folclorul va duce la constituirea unei neotraditii, al carei scop este instaurarea unei simultaneitati \u00eentre lumea arhaica a traditiei si statul-natiune. El este totodata si un important instrument de realizare a unitatii culturale, deoarece elimina particularitatile arhaismului local si cenzureaza manifestarile ce contravin comportamentului \u201ecivilizat\u201c. Folclorul capata astfel un dublu rol: 1) acela de a escamota ruptura produsa de modernitate fata de lumea arhaica (perpetu\u00e2nd vechile traditii \u00eentr-un context nou); si 2) sub aparenta unei perpetuari a traditiei, folclorul contribuie, \u00een cele din urma, \u00eentr-un mod imperceptibil, la disparitia acesteia, prin faptul ca spectacolul ritului \u00eesi pierde vechea semnificatie si devine spectacol teatral sau marfa de consum. Asadar, sub masca elogiului traditiei, folclorul contribuie de fapt la instrumentalizarea acesteia \u00een folosul ideologiei nationale si, \u00een acest fel, la disparitia ei. Se pare, prin urmare, ca folclorul nu poate sa atenueze ireductibila antinomie ce sta la baza constituirii statului etniei-popor.
\nSi nu doar contradictia dintre lumea arhaica si lumea moderna submineaza legitimitatea statului national astfel constituit. Mai este vorba despre o serie de alte contradictii care ne arata fragilitatea unui astfel de concept: contradictia \u00eentre dreptul istoric al unei natiuni care-i exclude pe cetatenii de alta etnie si dreptul natural modern pe care se bazeaza orice legitimitate politica contemporana, contradictia \u00eentre unitatea organica a natiunii proclamata de ideologiile nationaliste si noii actori sociali si economici care apar \u00een urma industrializarii si care tind sa destrame aceasta unitate organica, contradictia \u00eentre fondul national, particular, pe care se bazeaza unitatea nationala si tehnicile politice si economice moderne care uniformizeaza societatile.
\nSentimentul rom\u00e2nesc al fiintei<\/strong>
\nMinat astfel de numeroase contradictii care-i sunt constitutive, statul etniei-popor arunca \u00een lupta toate instrumentele modernitatii de care dispune, pentru salvarea traditiei, pentru simplul fapt ca legitimitatea sa depinde de interpretarea\/ perpetuarea acestei traditii. Numai ca instrumentele sale ajung \u00een cele din urma sa transforme iremediabil traditia: astfel, \u00een c\u00e2mpul pedagogiei de masa, traditia devine spectacol folcloric, \u00een c\u00e2mpul economiei devine marfa, obiect artizanal sau turism folcloric, \u00een c\u00e2mpul cunoasterii empirice devine etnografie, muzeografie si folclor, \u00een scopul realizarii unitatii culturale, iar \u00een c\u00e2mpul metafizicii devine motiv filosofic pentru o axiologie a unitatii nationale. Si, \u00eentr-adevar, se pare ca si cele mai rafinate mijloace culturale intra \u00een joc pentru a salva lumea arhaica de v\u00e2rtejul neiertator al modernitatii. Este vorba de filosofie, care se va folosi\u00a0 de conceptele sale pentru construirea unei ontologii a natiunii. Spre sf\u00e2rsitul partii teoretice a cartii Karnoouh prezinta o critica a acestor \u00eencercari de ontologie rom\u00e2neasca care vin din partea celor mai importanti filosofi rom\u00e2ni ai secolului XX: Lucian Blaga si Constantin Noica.
\nEste vorba, \u00een filosofia lui Blaga, despre \u00eencercarea de a aseza pe picior de egalitate \u201eculturile minore\u201c si \u201eculturile majore\u201c. Din punctul de vedere al autorului, tentativa lui Blaga de a teoretiza o ontologie a satului este sortita esecului, deoarece, \u00een confruntarea lor cu cultura majora, culturile minore sunt nevoite sa foloseasca aceleasi instrumente, ceea ce conduce fie la o schimbare radicala a lor \u2013 prin transformarea reusita \u00eentr-o cultura majora \u2013, fie la condamnarea lor \u2013 atunci c\u00e2nd pierd aceasta confruntare. Asadar despre \u201esalvare\u201c oricum nu poate fi vorba. Criza identitatii culturale rom\u00e2nesti din secolul XX e data de faptul ca aceasta refuza sau nu are capacitatea de a g\u00e2ndi conditiile de posibilitate ale modernitatii si \u00eencearca o \u00eempacare armonioasa \u00eentre lumea arhaica si modernitate, lume pe care modernitatea o trimisese deja \u00een uitare.
\nNoica este analizat cu a sa \u00eencercare asupra \u201eSentimentului rom\u00e2nesc al fiintei\u201c. Aici, autorul analizeaza, folosind instrumentele fenomenologiei heideggeriene, felul \u00een care filosoful rom\u00e2n elaboreaza teoria \u201efiintei rom\u00e2nesti\u201c. O prima obiectie porneste de la faptul ca Noica preia un sistem de idei care sunt produsul unei situatii concrete \u2013 \u00een speta, produsul istoriografiei de secol XIX si XX \u2013 si \u00eencearca sa faca din ele o \u00eentruchipare absoluta a fiintei. O alta obiectie e data de faptul ca Noica nu face deloc apel, atunci c\u00e2nd vorbeste despre spiritualitatea rom\u00e2neasca, la contributia pe care crestinismul a avut-o la elaborarea modului fundamental prin care taranul rom\u00e2n se raporteaza la lume. A vorbi, asadar, despre \u201efiinta\u201c rom\u00e2neasca \u00een afara contributiei crestinismului nu este dec\u00e2t dovada vie a dorintei explicite de a evita o astfel de tematizare sau a faptului ca demersul sau este \u00eendatorat \u00eentr-un mod decisiv vulgatei istoriografice si folclorice de secol XX. Pe urmele lui Heidegger, autorul considera ca nu exista, \u00een cultura europeana, alte posibilitati de a accede la o interogatie autentica a fiintei \u00een afara fragmentelor misterioase care ne-au ramas de la presocratici. De aceea \u00eencercarea de ontologie a lui Noica, prin apelul sau la un arhaism care inevitabil a fost fecundat de teologia crestina si de cultura moderna, esueaza \u00eentr-o ontica a unei filosofii a istoriei \u00een care limba devine fiintarea privilegiata.
\nSpre final, as \u00eencheia aceasta prezentare relu\u00e2nd c\u00e2teva spuse ale autorului referitoare la propria carte, pe care o vede ca pe o \u00eencercare \u201ede a oferi un sens posibil unor evenimente care, \u00eentrezarite din Europa Occidentala (ori privita cu un ochi-satelit al acesteia), pareau grotesti, monstruoase ssaut anacronice (…)\u201c. Este adevarat ca nici pentru noi nu este usor sa \u00eentelegem \u201espiritul rom\u00e2nesc\u201c de care r\u00e2dem uneori, pe care \u00eel luam \u00een bascalie si care adeseori ne exaspereaza. De multe ori ne lasam purtati de parti-pris-uri ori prejudecati care, \u00een loc sa ne ajute sa ne \u00eentelegem mai bine, ne \u00eempiedica \u00een acest demers. Acesta este cred motivul pentru care ar trebui sa ne aplecam cu at\u00e2t mai multa atentie asupra unei \u00eencercari precum cea a lui Claude Karnoouh.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Claude Karnoouh, Inventarea poporului-natiune. Cronici din Romania si Europa Orientala 1973-2007, traducere din franceza de Teodora Dumitru, Idea Design & Print, Cluj, 2011   Sarbatorile de iarna tocmai au trecut, iar \u00een aceasta perioada am fost cu totii \u201ebombardati\u201c prin intermediul televizoarelor cu emisiuni si spectacole despre obiceiurile noastre din batr\u00e2ni. Traditii care vin dintr-un… Cite\u0219te mai mult »Traditia, folclorul si statul national<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1632,8630,8631],"class_list":["post-14850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-claude-karnoouh","tag-inventarea-poporului-natiune-cronici-din-romania-si-europa-orientala","tag-traducere-teodora-dumitru"],"views":1513,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14850"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14850\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}