{"id":14844,"date":"2013-03-19T18:56:57","date_gmt":"2013-03-19T16:56:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14844"},"modified":"2015-01-15T16:25:46","modified_gmt":"2015-01-15T14:25:46","slug":"orizontul-presei-si-cultura-usoara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orizontul-presei-si-cultura-usoara\/","title":{"rendered":"Orizontul presei \u015fi \u201ecultura u\u015foar\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"

\u201eAmbitia de a domina spiritele este cea mai puternica dintre pasiuni.\u201c\u00a0 Aceasta viziune belicoasa asupra unei \u00eenclinatii omenesti, inspirata fara doar si poate si de o anume predispozitie temperamentala, apartine unui \u00eenvingator: Napoleon Bonaparte.\u00a0 Daca n-ar fi fost \u00eenarmat cu ea, probabil ca generalul\u00a0 nu ajungea \u00eemparat, \u00een ciuda cuceririlor sale militare. Caci ce\u00a0 putea sa-i dea mai mult \u00eendemn \u00een trudnica-i ascensiune dec\u00e2t \u00eencrederea \u00een sine, \u00een <\/strong><\/em>
\nputerea spiritului sau? \u00a0<\/strong><\/em><\/p>\n

Numai ca o pasiune, indiferent de obiectul ei, c\u00e2nd nu este destul de motivata si de av\u00e2ntata ca sa aprinda vapaia unei aspiratii, arde \u00een noi desarta. Iar mai devreme sau mai t\u00e2rziu ne si rapune, fiind de felul ei coplesitoare, mistuitoare, distructiva. Ne amageste, \u00eensa, mai \u00eent\u00e2i cu un orizont \u00eendepartat care exercita asupra noastra o cruda\u00a0 fascinatie. El nu poate fi \u00een niciun fel atins, apropiat, clintit din locul lui imaginar ori \u00eembunat. De la distanta, pare a fi chiar tinta. Dar nu este. Tinta este izb\u00e2nda, care trebuie sa fie palpabila, caci noi la concretetea ei jinduim, chiar daca jindul acesta ne roade, ne arde, ne seaca, ne incita si ne \u00eenfrigureaza p\u00e2na ne trec toate apele nerabdarii. A bate pasul pe loc\u00a0 este o suferinta, o exasperare la fel de chinuitoare ca oricare alta venita dintr-o judecata tulburata. Se si spune, bunaoara, despre ambitie ca este prosteasca. Sau ca este ca furia, oarba, \u00eeti \u00eentuneca mintile. Sau, mai rau, ca este nebunie curata. Fiindca, orice s-ar \u00eent\u00e2mpla si oricine s-ar gasi sa li se puna \u00een cale, ambitiosii nu dau \u00eenapoi: le-ar fi peste poate devreme ce asa i-a croit pe ei firea.
\nAsa st\u00e2nd lucrurile, c\u00e2nd esti ambitios trebuie sa ai forta si diplomatie si tact ca sa-ti strunesti propriul spirit \u2013 altfel cum l-ai putea domina pe al altora? Iar, pe deasupra, sa fii prevazator ca Napoleon: sa-ti masori orice miscare \u201ecu compasul ratiunii\u201c. Depinde, ce-i drept, cum si \u00een interesul cui o masori. Pentru ca, desi ratiunea compasului este una \u2013 si \u00eentotdeauna aceeasi \u2013 , ratiunile m\u00e2nuitorului au fost dintotdeauna mai multe; dintre care unele, josnice:\u00a0 minciuna, \u00eenselaciunea, lacomia de bani, dorinta de parvenire, carierismul, setea de putere etc. Dar astfel de ratiuni perfide stau mai \u00eent\u00e2i ascunse dupa aparente si dupa cuvinte. P\u00e2na c\u00e2nd lumea descopera ca interesul unora dauneaza prea mult altora si \u00eencepe sa se revolte.
\nFapt este ca, o ambitie egoista, oric\u00e2t ar fi de bine calculata si disimulata,\u00a0 rareori reuseste sa-si pastreze intacte aerul benign si aura glorioasa fiindca lasa \u00een jurul ei victime: \u00een toate \u00eemprejurarile si pe toate fronturile, de la cel mai ferit, al literaturii si al artelor, p\u00e2na la cel exploziv si ofensiv al politicii si jurnalismului. Dar daca un scriitor sau un artist, sa spunem, se poate rata \u00een liniste, fara a le tulbura semenilor sai viata,\u00a0 cu\u00a0 politicienii vom\u00a0 muri de g\u00e2t pentru ca ei gestioneaza astazi destinul nostru de cetateni deficitari. Deficitari, mai nou, \u00een toate sensurile posibile: economic si financiar, moral, cultural, democratic etc. Si asta, ca sa nu mai vorbim de finantisti, care opereaza direct si efectiv \u00een contul si \u00een conturile noastre taindu-ne, fiecaruia, veniturile \u2013 prezente si viitoare \u2013, cu seninatatea cu care ne-ar taia greata: sub cuv\u00e2nt ca le-am dat si continuam sa le dam chiar noi cecuri \u00een alb pe garantia politicienilor.
\n\u00centre timp, opinia publica parca se resoarbe ori se rarefiaza, iar ici, colo, dincolo, cultura mai pierde c\u00e2te un scut. Asa a pierdut si presa. Mai precis, mitul libertatii ei si cel al vocatiei de contra-putere s-au naruit. Presa a depus armele. S-a dat de partea lumii afacerilor veroase, las\u00e2ndu-se \u201emanageriata\u201c, jucata politic si antrenata \u00een\u00a0 diversiuni aranjate \u00een culise. A devenit ea \u00eensasi o prospera fabricanta de scenarii av\u00e2nd ambitia sa tina sub control orice perspectiva capabila sa produca o alternativa plauzibila.
\nDar cum s-ar putea ivi o asemenea alternativa, c\u00e2ta vreme, r\u00e2nd pe r\u00e2nd,\u00a0 publicatiile\u00a0 \u00eenchina steagurile, asaltate de mercenari? Fireste, asemenea asalturi s-au dat mai \u00een toate timpurile. Sa ne amintim, bunaoara \u2013\u00a0 daca tot l-am pomenit \u2013 ca Napoleon \u00eensusi\u00a0 a \u00eenteles, la vremea sa, sa \u00eentretina astfel de trupe de comando. \u201eReprimati putin ziarele\u201c, spunea \u00eentr-o \u201eScrisoare catre Fouch\u00e9\u201c. Nu voi suporta niciodata ca ziarele sa spuna ori sa faca ceva \u00eempotriva intereselor mele\u201c.\u00a0 Si ziaristii, obedienti, i-au \u00eenteles aceasta ambitie. S-au grabit, asadar, sa-l glorifice\u00a0 si sa-i consolideze puterea\u00a0 d\u00e2nd uitarii pretul istoricelor sale\u00a0 victorii: milioane de vieti omenesti.
\n\u00cen zilele noastre, asemenea practici autoritariste, retrograde au erodat\u00a0 nu doar constiinta profesionala a jurnalistilor, ci si temeiurile solidaritatii lor de breasla. Altfel cum ar fi putut o curie de mercenari sa disloce gazetari profesionisti, ocup\u00e2nd liniile de bataie ale mediei patronate de\u00a0 trusturi? Conduse adesea de afaceristi cu uriase ambitii politice si cu legaturi \u00een sfera bancara locala si\/sau mondiala, trusturile au, la r\u00e2ndul lor, o tinta concreta: sa scoata profit.\u00a0 Unul c\u00e2t mai mare si indiferent cu ce sacrificii. Ingineriile lor sunt arhicunoscute. Si nu toti ziaristii sunt dispusi sa treaca peste subiect la nesf\u00e2rsit.
\n\u201eEl Pa\u00eds, \u2013 victima a ambitiei managerilor\u201c \u2013 titra Presseurop\u00a0 \u00een decembrie trecut. Victima fiind principalul cotidian national si global de centru st\u00e2nga din Spania, care,\u00a0 nu mai departe de 2011, obtinea invidiabilul profit de 12 milioane de euro. Dupa un an, \u00eensa, o \u201e proasta gestiune\u201c\u00a0 l-a adus la\u00a0 pierderi, si tot el a fost \u201esanctionat\u201c: i s-au amputat 4 editii locale; mai mult de un sfert\u00a0 din cei 466 de angajati, adica 129 de jurnalisti, au fost concediati;\u00a0 s-au redus salariile\u00a0 cu 15% .
\nDe altfel,\u00a0 un\u00a0 raport al Asociatiei madrilene de presa (APM), dat publicitatii chiar de El Pa\u00eds, ne arata ca, \u00een Spania, reducerile \u00een sectorul media au \u00eenceput din 2008. De atunci p\u00e2na \u00een 2012 s-au desfiintat 6400 de locuri de munca si 200 de instrumente\u00a0 de comunicare:\u00a0 132 de publicatii, 22 de ziare cu distributie contra-cost si 10 gratuite.
\n\u00cen 2009, Washington Post si Baltimore Sun, ambele detinute de Washington Post Company, \u00eencercau peste Ocean o strategie de salvare convenind sa utilizeze \u00een comun informatii sportive sau locale si articole nationale si internationale.
\n\u00cen 2010, Compania \u00eensa a fost nevoita sa v\u00e2nda Newsweek, publicatia cea mai populara pe care o avea \u00een proprietate de peste 50 de ani. Desi cumparata \u2013 cu pretul simbolic de 1$ \u2013 de miliardarul Sidney Harman, publicatia avea sa\u00a0 se izbeasca de o data funesta. La 31 decembrie 2012, la numai doi ani de la tranzactie si la 80 de ani de la aparitie, Newsweek, ocupanta locului doi \u00een SUA, ca audienta, \u00eesi publica ultima editie tiparita. Actuala versiune digitala, Newsweek Global, care \u00eei perpetueaza numele si gestioneaza mai multe versiuni internationale, are \u00eensa, fel ca predecesoarea ei de h\u00e2rtie, milioane de cititori.
\nDar sa ne oprim\u00a0 la 2012 care a fost un an dificil pentru media americana si europeana, deopotriva. Analistii vorbesc despre o criza\u00a0 care a avut efecte dramatice \u00een planul credibilitatii produselor ei, al calitatii lor si al resurselor financiare. Generala sau specifica, aceasta criza a generat mai multe episoade critice. Printre acestea, de pilda,\u00a0 scandalul si\u00a0 demisiile de la BBC. \u00cen noiembrie, Frankfurter Rundschau intra \u00een insolventa; \u00een decembrie, Financial Times Deutschland \u00eesi \u00eenceta aparitia. Mai multe ziare parasisera piata, dintre care unele aveau sa-si continue aparitia numai online.
\n\u00centr-o situatie incomparabil mai buna se afla cotidianul Svenska Dagbladet. El marca o simpla schimbare de viziune editoriala ced\u00e2nd pagini de literatura \u00een favoarea altora de lifestyle. Dar simpla, cum era, schimbarea avea sa fie urmata de o stafeta semnificativa: plecau colaboratorii literari si veneau noii experti \u2013 \u00een \u201ecultura usoara\u201c.
\nFireste, nu vorbim aici despre un fenomen suedez, ci despre consecinta unuia de amploare, generat de industria mare a presei care a dezvoltat si impus specialitatea Lifestyle. \u00cen ideea, fireste, de a da mai multa lejeritate producatorilor si editorilor \u00een abordarea subiectelor si o proaspata satisfactie consumatorilor. O noua hrana \u201espirituala\u201c\u00a0 p\u00e2na la urma \u2013 fast culture \u2013 care\u00a0 se infuleca rapid si se vinde\u00a0 mai bine.
\n\u00cen schimb, libertatea presei se dovedeste ca s-a \u00eengustat. \u00cen aceeasi perioada, \u00een The Observer, bunaoara, un\u00a0 articol \u2013 \u201eGrecia: mai multa austeritate, mai putina libertate\u201c \u2013\u00a0 ne sugera \u00eenca din titlu c\u00e2t de discreta poate fi astazi o presa locala atunci c\u00e2nd i-o cer interesele. Autorul se \u00eentreba de ce cazurile de coruptie sunt insuficient comentate de jurnalistii greci. Pentru ca \u2013 ne dadea tot el explicatia\u00a0 \u2013 \u00een Grecia, statul si plutocratii care detin majoritatea ziarelor si canalelor de televiziune prefera sa mentina discretia \u00eentr-o chestiune nationala foarte… personala.
\nSpre deosebire de Grecia, \u00een Rom\u00e2nia avem cazuri de coruptie care ajung aproape zilnic pe micul ecran. Cu prioritate fata de altele si \u00eentr-o chinuita transparenta. Dar dosarul, ancheta, dezvaluirile sunt menite sa impresioneze parca mai mult privirile diplomatilor acreditati la Bucuresti\u00a0 dec\u00e2t constiinta telespectatorilor rom\u00e2ni. \u00cen timp ce vocile executorilor au un ecou puternic, fireste, p\u00e2na la Bruxelles. Acolo, unde, \u00een fine, presa noastra ar fi demna de toata lauda. Macar pentru libertatea ei de manipulare \u2013 o marturie, p\u00e2na una-alta,\u00a0 a deplinei libertati de exprimare.
\nDar chiar si asa, trebuie sa recunoastem ca presa, inclusiv cea rom\u00e2neasca, \u00een ciuda manifestarilor\u00a0 ei vindicative si a tendintelor de tabloidizare, a senzationalismului care sufoca deseori obiectivitatea si umple realitatea de fals, are, \u00een cotidian, un rol fundamental: ne confrunta, cum-necum, cu lumea \u00een care traim. Sa ne amintim, asadar, \u00eenainte de a o condamna, macar c\u00e2teva dintre\u00a0 temele care figureaza pe agenda ei aproape obsesiv: coruptia, particulara si generala, politicianismul, mediocritatea si adversitatile liderilor nationali si mondiali, intrigile, conflictele si atentatele, disfunctiile guvernamentale si parlamentare, proiectele educationale, diferentele de viteza \u2013 si de sanse \u2013 \u00een UE, viciile globalizarii, sistemul \u00eendatorarii si executarea datornicilor, democratizarea prin forta, fraudele bancare,\u00a0 tripla alianta si mezalianta \u2013 politica-afaceri-presa, tehnologia propulsarii la putere a cuplurilor electorale, evaziunea fiscala si afacerismul, extremismul, talibanismul, comunismul, anticomunismul si liberalismul, exploatarea resurselor vitale, comertul cu organe,\u00a0 cu oameni, cu arme, cu droguri, cu ostatici, discriminarile, interventiile militare, abuzurile asupra naturii si asupra memoriei si asupra culturii, si crimele de razboi, si fundamentalismul, si colonialismul, si terorismul…
\nO suma de ambitii reprezinta toate acestea.\u00a0 Iar Huxley avea dreptate sa spuna ca \u201e\u00een societatea \u00een care traim, oamenii sunt paranoic de ambitiosi, pentru ca ambitia paranoica este admirata ca o virtute, iar cei care se catara si ajung la succes sunt adorati ca niste zei\u201c. Tot el observa ca \u201es-au scris mai multe carti despre Napoleon dec\u00e2t despre oricare alta faptura omeneasca. Un fapt pe care \u00eel considera semnificativ \u2013 \u201ealarmant de semnificativ\u201c.
\nSi, totusi, cum ne-am putea apara societatea \u2013 si pe noi \u00eensine \u2013 de dominatia ambitiosilor care adeseori ne conduc gresit sub impulsurile irepresibile ale pasiunii?\u00a0 Si apoi, cum ne-am putea apara de proliferarea \u00eenfocatilor discipoli si adoratori ai acestora ?\u00a0 Solutia este, dupa parerea scriitorului american, educatia. Dar p\u00e2na c\u00e2nd va da ea roade \u201evom fi nevoiti pur si simplu sa ne multumim cu a pune obstacole legale si administrative \u00een calea ambitiilor lor. Este mult mai bine dec\u00e2t sa nu facem nimic, chiar daca acestea nu vor putea fi niciodata total eficiente.\u201c
\nEste cu siguranta mult mai bine. Dar c\u00e2te astfel de obstacole vom fi nevoiti sa punem, oare? Cam c\u00e2ti ambitiosi vom fi av\u00e2nd de \u00eenfruntat, mai mari si mai mici, cunoscuti si necunoscuti, care p\u00e2ndesc momentul sa-si exercite, \u00een vreun fel, asupra noastra puterea? \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eAmbitia de a domina spiritele este cea mai puternica dintre pasiuni.\u201c\u00a0 Aceasta viziune belicoasa asupra unei \u00eenclinatii omenesti, inspirata fara doar si poate si de o anume predispozitie temperamentala, apartine unui \u00eenvingator: Napoleon Bonaparte.\u00a0 Daca n-ar fi fost \u00eenarmat cu ea, probabil ca generalul\u00a0 nu ajungea \u00eemparat, \u00een ciuda cuceririlor sale militare. Caci ce\u00a0 putea… Cite\u0219te mai mult »Orizontul presei \u015fi \u201ecultura u\u015foar\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14844","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":979,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14844"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14844\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}