Va trece multa apa pe g\u00e2rla si poate g\u00e2rla va seca p\u00e2na c\u00e2nd viata \u00een comunism, sub orice aspect, sa devina obiect de studiu nesmintit de niciun interes personal, patima politica ori culoare ideologica. E posibil, dar deloc probabil ca asta se va putea \u00eent\u00e2mpla cur\u00e2nd. Trebuie ca macar 3-4 generatii sa se scurga si sa fi pierit amintirea interesului personal mostenit din tata-n fiu, cel ce face ca \u201eobiectul de studiu\u201c sa-si tulbure apele si sa nu mai fie deloc acelasi pentru toti cei ce ne-am scaldat, totusi, \u00een apele aceluiasi timp calendaristic. Prea multi dintre noi am devenit \u201epersani\u201c: adevaratul exil pare ca \u00eencepe dupa razboi, dupa Revolutie, c\u00e2nd cei mai multi fug de umbra care au fost, \u00eenstrain\u00e2ndu-se de ei \u00eensisi, ca si cum ar veni dintr-o Persie imaginara. Rabdatoare, istoria are timp si trebuie sa mai astepte, chiar daca si istoricii mor. Deocamdata avem si vom mai avea multa vreme povesti, doar \u201estudii si istorii de caz\u201c sau, cum spun specialistii, \u201esectoriale\u201c si tematice: o istorie \u00een bucati. Istoriceste judec\u00e2nd, ne aflam abia \u00eentr-un fragment dintr-o lunga epoca de tranzitie \u00een care fiecare \u201epersan\u201c din noua si mereu surprinzatoarea Rom\u00e2nie gaseste doar ceea ce cauta: si, anticomunist ca tot persanul, se mira ori se revolta ca celalalt \u201epersan\u201c, vecin de bloc si de apartament ori de ulita sau ograda n-a gasit si el ceea ce trebuia sa caute. Sa ne stap\u00e2nim durerea ori, dupa caz si temperament, indignarea si sa admitem cu seninatate: cei ce cauta \u00een \u201eviata \u00een comunism\u201c \u2013 obiectul nostru de studiu de peste doua decenii \u2013 o \u201eSiberie\u201c nu numai a spiritului o vor gasi cu siguranta. Si au bune temeiuri sa o si gaseasca, asa cum a gasit-o si cunoscuta Comisie prezidata de dl Vladimir Tismaneanu, cel mai abilitat \u201epersan\u201c trimis sa studieze, sine ira…, viata \u00een comunism din Rom\u00e2nia. Un decupaj, o \u201efelie de viata\u201c, cum se spunea pe vremuri \u00een timpul realismului socialist, va putea oric\u00e2nd sa documenteze, stiintific si riguros, o Siberie mai mult sau mai putin particulara, o insula acoperita de gheata si plina de pustietati polare, dupa cum, invers, uit\u00e2ndu-se \u00een urma cu ochii lor sau cu ochii amintirii lasata ca o mostenire de familie, altii vor da de… Paradisul comunist. \u00centre unii si ceilalti dintre acesti cautatori ai trecutului care nu stiu ori nu pot sa gaseasca dec\u00e2t ceea ce cauta se \u00eentinde, \u00eensa, o varietate si diversitate ametitoare, bulversanta, a formelor vietii \u00een comunism, un comunism \u00een p\u00e2ntecele caruia au \u00eencaput si au coabitat resturi din feudalismul fanariot cu cioturi de capitalism de tip mafiot strecurate, toate acestea, prin sita socialismului de stat planificata sa scoata (sa strecoare!) din ea fiinta plap\u00e2nda si fragila a nou-nascutului, figura \u201eomului nou multilateral dezvoltat\u201c. Prin aceasta sita au trecut toti si toate. Prin ea a trecut si presa, prin ea s-au strecurat publicatiile si oamenii lor, editurile si scriitorii ce bateau la portile lor pazite de cenzori sau paznici atipiti macar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Tabloul nu-i \u00eentreg, e chiar schematic, sablonard, \u00eensa da o idee asupra unui haos bine organizat \u00een componentele lui disjuncte si contradictorii. O \u201efelie\u201c putin sau deloc cercetata ori luata serios \u00een seama din acest haos al \u201evietii \u00een comunism\u201c este presa si activitatea ziaristilor \u00een acea lunga perioada. Cine cauta \u00een ziarele si revistele din timpul comunismului Siberia amintita mai sus o va gasi si acolo, cititorii porniti cu tot dinadinsul sa o gaseasca nu vor ram\u00e2ne nicicum dezamagiti \u00een asteptarile lor programate genetic sau doctrinar. Prin tehnica si prin arta citatului m\u00e2nuite profesionist se poate repede decupa si construi o Siberie strasnica, incontestabila si imbatabila. \u00censa, ca printr-o minune ori mister nedezlegat, s-ar putea observa ca \u00een acea Siberie \u00eenghetata tun ziarele si revistele erau, deseori, extrem de dezghetate. Iarna era ca vara, uneori, deseori, chiar \u201ecincinale\u201c \u00eentregi sub crusta de gheata era cald si, ca-n balada frigurosilor a lui Adrian Paunescu, afara era cald si bine, pe c\u00e2nd frigurosii de porunceala se faceau ca d\u00e2rd\u00e2ie doar ca sa-i tina pe toti \u00eenghetati. \u00cen asemenea intervaluri existenta si prezenta presei se vadesc stralucite, profesional si moral. Viata presei \u00een comunism e plina de paradoxuri, iar viitorul trecutului ei poate rezerva surprize nebanuite care-si asteapta \u00eensa (\u00eenca!) cititorul adecvat, adica unul pregatit sa se lase surprins: si nu sa-si localizeze \u201eteza\u201c cu care vine de acasa ori de la sedinta \u00eentr-o depozitie, \u00eentr-un raport sau \u00eentr-o lucrare de doctorat pe tema \u201eSiberiei\u201c.
\nIata, am \u00een fata doua carti remarcabile al caror sumar spulbera ideea Siberiei din scrisul si publicistica practicate \u00een presa cotidiana, \u201ede partid\u201c, din Rom\u00e2nia socialista \u00een vremea dictatorului ucis la T\u00e2rgoviste. Un detaliu despre statutul presei de partid din acel timp da apa la moara \u201esiberienilor\u201c: \u00een deceniul satanic, numit asa de regretatul Mircea Zaciu, \u201eSc\u00e2nteia\u201c primise ordinul de \u00eenceta sa mai publice nu doar portretele scriitorilor, ci si coperta cartilor pe care cronicarii ziarelor le recenzau. Recenziile, scrise si aparute \u00een cotidianul PCR si al UTC din anii \u201edeceniului satanic\u201c dominat de cultul paranoic al personalitatii, pot fi \u00eensa, multe dintre ele, culese si publicate integral azi, fara ca actualitatea judecatii estetice si ideologice asupra cartilor recenzate sa sufere vreo prefacere. Cum se explica acest paradox? Mai \u00eent\u00e2i, n-ar trebui sa respingem de tot ideea ca, oric\u00e2t de cinic ar suna, \u00een Siberia aceea s-a scris si mult si bine, s-au scris carti si articole cu at\u00e2t mai calde si mai stralucite cu c\u00e2t m\u00e2na \u00eengheta mai tare pe condei. E un reflex conditionat al supravietuirii pe care trebuie sa-l luam \u00een seama, chiar de nu-l putem generaliza. \u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie spus ca la adapostul temenelelor de rigoare pe care le reprezentau de regula citatele din discursurile marelui conducator, se puteau spune multe, si \u00een presa de partid. Si se spuneau. \u00censa \u201etemenelele\u201c nu erau obligatorii \u00een tot cursul anului sau al, uneori, \u201ecincinalelor\u201c: vremea era schimbatoare, deseori minunea nu tinea doar trei zile si se perfectionase viclenia de a profita de seninul si relaxarea intervalului. \u00cen principal, \u00eensa, cei ce-si pot tipari astazi fara rusine textele de atunci o datoreaza nu at\u00e2t intervalului, citatului salvator, c\u00e2t rectitudinii, consecventei, demnitatii personale. Curajul e o vorba mare, \u00eel las la o parte: e vorba doar (!) despre respectul de sine si despre temerea ca la un moment dat nu te vei mai putea privi \u00een oglinda tulburata a propriei constiinte. Fr\u00e2na multora din cei ce nu si-au dat-o \u00een petic n-a fost frica ori cenzura, ci autocenzura \u201ebunului-simt ca paradox\u201c, cum spunea memorabil Alexandru Paleologu, sau, cu formula oximoronica a regretatului Mircea Iorgulescu, \u201efirescul ca exceptie\u201c. Nu fac aici o pledoarie pentru \u201ecoruperea\u201c scepticilor de serviciu: ei sunt incoruptibili si nu vor crede dec\u00e2t ceea ce au decis sa creada… Despre unul dintre autorii unor carti stralucite de azi scrise, partial, ieri, Constantin Coroiu, publicist eminent el \u00eensusi, scrie asa: \u201eE de observat ca Ioan Adam se numara printre criticii din generatia afirmata \u00een anii ’60 si ’70 ai secolului trecut care nu au nimic important de retractat. Ni se pare simptomatic din acest punct de vedere faptul ca el tipareste acum \u00eentr-o carte texte publicate cu zeci de ani \u00een urma inclusiv \u00een ziare ca \u00abSc\u00e2nteia\u00bb, oficiosul Partidului Comunist Rom\u00e2n, sau \u00abSc\u00e2nteia tineretului\u00bb, oficiosul UTC, la care a si lucrat ca redactor. Sunt texte de o tinuta profesionala si morala ireprosabila. Ele documenteaza asupra vietii literare din deceniile antedecembriste si legitimeaza o data \u00een plus un critic care si-a respectat vocatia\u201c. Criticul care si-a respectat vocatia este un istoric literar de format academic, temeinic si temerar, unul care nu crediteaza global vorba batr\u00e2nului cronicar despre \u201ebietul om sub vremi\u201c: Ioan Adam, jurnalist cu care am \u00eempartit binele si raul pre\u2013 si postrevolutionar destui ani ca sa descopar sub blocul de gheata \u201esiberiana\u201c un om cald \u00een felul sau, \u00eensa condus de o disciplina rece, de fier, \u00een cercetarile lui de istorie literara dar si \u00een comentarea literaturii la zi. \u00cen linie generala, el a ramas \u00een mai tot ce scrie credincios indicatiei de bun-simt a genialului G. Calinescu: \u201eCritica si istorie literara sunt doua momente din acelasi proces. Nu poti fi critic fara perspectiva istorica, nu poti face istorie literara fara criteriu estetic, deci fara a fi critic\u201c.<\/p>\n
Autorul unei temeinice \u201eIntroduceri \u00een opera lui Duiliu Zamfirescu\u201c (1979) trece cu usurinta de la \u201ecei vechi\u201c la \u201ecei noi\u201c. Istoricul literar dispune de un remarcabil simt critic, iar criticul actualitatii are ochi istoric si cultul organicului stabilind serii, afinitati, filiatiuni. Volumul sau recent se intituleaza \u201eAfinitati selective\u201c si confirma din plin ambele calitati. Mefient, istoricul literar nu preia fara control opiniile antecesorilor, le verifica riguros, merg\u00e2nd la izvoare si documente primare. Descopera sub haina afinului sau, scortosul \u201eboier\u201c Duiliu Zamfirescu, vibratia patriotului trimis de Averescu \u00een \u201emisiune dificila\u201c, ca \u201eguvernator\u201c \u00een Basarabia unde da peste o lume plina de contraste, \u00eentr-un \u201eechilibru instabil\u201c: \u201ePeste tot, aici, latet anguis in herba…\u201c \u00centr-adevar, \u201esarpele\u201c se ascundea \u00een iarba pretutindeni \u00eentr-o Basarabie iesita din razboi, o Republica Moldoveneasca ce \u201etraia \u00een anomie\u201c si unde \u201etrebuiau menajate, si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, susceptibilitatile localnicilor \u00een sufletul carora seculara ocupatie ruseasca, caracterizata de o intensa rusificare si de \u00eenabusirea culturii nationale, lasase urme ad\u00e2nci.\u201c Patriot, \u201enu un nationalist marginit\u201c, Duiliu Zamfirescu se achita admirabil, cu tact si inteligenta politica si diplomatica de \u201emisiunea dificila\u201c \u00een care fusese trimis. \u00cen Basarabia \u00eei asculta pe toti, pe conservatori si pe iacobini, si, el \u00eensusi conservator si \u201ejunimist\u201c, sufera o metamorfoza surprinzatoare, \u00eensa verosimila, pentru ca naturala si actualiz\u00e2nd brusc o latenta a personalitatii lui de patriot complex: \u201eCrusta ideologica a plesnit\u201c \u2013 scrie Ioan Adam \u2013 \u201eiar scriitorul care \u00een tinerete \u00eei trimitea lui Maiorescu epistole antisocialiste, antigheriste, s-a simtit atras \u00een Basarabia nu de conservatori, ci de \u00absocialistii intelectuali\u00bb care, animati de \u00abun suflu de adevarat patriotism rom\u00e2nesc subordoneaza chestiunea economica, chestiunii nationale\u00bb. Va mai adauga, deci, acestei patrunzatoare constatari o concluzie logica: \u00abPe acestia se poate pune temei\u00bb\u201c. \u00censa descoperind si document\u00e2nd cu remarcabila inteligenta critica si psihologica un \u201enou\u201c Duiliu Zamfirescu, istoricul literar nu-l transforma pe \u201enoul\u201c sau descoperit, cum se \u00eent\u00e2mpla adesea, \u00eentr-un idol si nu consimte sa se uite la el cu veneratia indusa de cultul personalitatii. \u00cei gaseste idolului \u201enoduri \u00een papura\u201c si, c\u00e2nd scrie despre \u201egaleria servitorilor natiunii\u201c din Basarabia aduce corecturi substantiale viziunii, eronate sau indulgente, sub care-i privea Duiliu Zamfirescu \u00eensusi. Astfel, privind cu maxima luciditate, arunca si c\u00e2teva \u201epete\u201c peste figura \u00eendeobste venerata a lui Ion Inculet, fostul conducator al Sfatului Tarii din Basarabia: \u201eOmul vorbea rom\u00e2neste, dar scrie ruseste. Fusese socialist rus si devenise taranist basarabean (va ajunge liberal influent). Se pronuntase initial pentru aderarea la o republica ruseasca, dar ajunsese ulterior promotorul unirii (cu conditii!) cu Rom\u00e2nia. Perfectul acrobat a protestat telegrafic \u2013 la 6 ianuarie 1918 \u2013 \u00eempotriva intrarii trupelor rom\u00e2nesti \u00een Basarabia, dar \u00eentr-un toast tinut la Iasi, la finele lunii urmatoare, invoca logica elementara care ar duce la unirea cu fratii din dreapta Prutului. Teribil amestec de contrarii\u201c \u2013 conchide criticul si istoricul literar asupra \u201esf\u00e2ntului\u201c fara pata si prihana \u2013 \u201ecare ar fi meritat mai multa atentie din partea lui Duiliu Zamfirescu. Si nu numai a lui!\u201c. Perfectul acrobat din r\u00e2ndurile de mai sus va face sub alte nume si alte \u00eentruchipari o lunga cariera \u00een nomenclatura elitei rom\u00e2nesti de ieri si p\u00e2na azi. Ioan Adam sesizeaza cu justete maxima fenomenul cu aceeasi acuitate, bun-simt si curaj critic \u00eenainte ca si dupa 1989. Iau, la \u00eent\u00e2mplare, exemplul din titlul unui articol memorabil: \u201eCronicarul \u00een travesti\u201c, scris si publicat \u00een \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c din 5 ianuarie 1981: un articol scris, ca multe altele, cu o manusa de piele fina captusita cu puf sub care se ascunde un stilet de otel ascutit ca o spada de Toledo. Antifrastic \u00een multe r\u00e2nduri, criticul Ioan Adam n-are ce retracta din judecatile lui anterioare, cum ar fi aceasta despre un jurnal: \u201e\u00abJurnal de critic\u00bb e un montaj ingenios, altern\u00e2nd capricios reflectii de moralist, parabole stravezii, glose fugitive, eseuri dense, confesiuni trucate, dar mai ales, cronici si recenzii decupate cu admirabila stap\u00e2nire de sine, verosimile \u00eenca, desi tesutul demonstratiei s\u00e2ngereaza\u201c. Prietenoase, pe alocuri chiar tusante, r\u00e2ndurile de mai sus contin cuvinte precum \u201emontaj\u201c, \u201ecapricios\u201c, \u201estravezii\u201c, \u201efugitive\u201c, \u201etrucate\u201c, \u201edecupate\u201c si, \u00een fine, \u201etesutul care s\u00e2ngereaza\u201c ce dau masura exacta, corecta si aspra a judecatilor asupra subiectului. Judecatile, ele, chiar ori mai ales \u00eenmanusate cum sunt, confirma bunul-simt critic si cultul adevarului mai presus de prietenie, pe care Ioan Adam le respecta nesmintit \u00een scrisul sau. Mai departe, descos\u00e2nd si destram\u00e2nd cu o iglita foarte fina ceea ce pare un somptuos covor persan, criticul devine si mai elocvent: \u201eO Nota preliminara avertizeaza eventualul (!) cititor ca \u00abJurnalul acesta nu este intim, ci profesional, dupa cum indica de altfel si titlul\u00bb. Iata o precizare pe care am \u00eenregistrat-o cu oarecare melancolie… nu e un critic dintre cei previzibili, vreau sa spun ca gustul lui face uimitoare robinsonade…\u201c si, cade ghilotina judecatii peste capul jurnalierului, \u201ee, negresit, un original, ale carui motivatii launtrice se cuveneau cunoscute. Precaut din experienta (calcul?), criticul se \u00eembraca azi \u00een mantia obiectivitatii sau, cum scrie el \u00eensusi \u2013 nitel pretentios \u2013, recurge la \u00absubiectivitatea unui eu categorial\u00bb. Sinceritatea deplina nu guverneaza \u00een fond dec\u00e2t amintirile din v\u00e2rsta de aur a anilor de liceu…\u201c. Aproape septuagenar, autorul respectiv a ramas definitiv la \u201ev\u00e2rsta de aur\u201c ieri ca si azi: un foarte activ foiletonist, cum scrie Ioan Adam, fara \u201efetisul criteriilor, utiliz\u00e2ndu-le ad-hoc, cu nonsalanta cu care o femeie cocheta \u00eesi asorteaza culorile toaletei\u201c. \u00cen privinta \u201eistoricului literar\u201c \u00eenchipuit de autorul \u201eJurnalului\u201c respectiv, Ioan Adam e \u00eencredintat pe drept cuv\u00e2nt ca \u201eHotar\u00e2t lucru, criticul n-are nici stofa, nici cunostinte de istoric literar!\u201c. N-are, \u00eentr-adevar, nici una, nici alta, are, \u00een schimb, vesmintele \u201eperfectului acrobat\u201c si dungile ramase \u00een piele de pe urma numeroaselor lui \u201etravesti\u201c-uri sau travestiri. Capodopera portretistica, articolul lui Ioan Adam e un model si sub raportul competentei, ingenioasei si flexibilei m\u00e2nuiri a frumoasei, bogatei si plurivalentei limbi rom\u00e2nesti! De altfel, criticul Ioan Adam e si autorul unei pasionante si exemplare \u201ePovesti a vorbelor. O istorie secreta a limbii rom\u00e2ne\u201c din 2007, \u00een urma lecturii careia poti ajunge sa crezi ca limba ce-o vorbim (scriem) nu prea mai are \u201esecrete\u201c pentru acest extrem de abil m\u00e2nuitor al ei. Un \u201em\u00e2nuitor\u201c care a folosit-o cu aceeasi abilitate si \u00eenainte si dupa 1989: curajul sau critic vine \u00een proportie cov\u00e2rsitoare din inteligenta, luciditate si din abilitatea de care vorbim. Nu si-a ascuns-o, fricos \u2013 desi prudent! \u2013 nici \u00eenainte de 1989, \u00een comunism carevasazica. Iau alt exemplu, si acesta ales (nu tocmai) la \u00eent\u00e2mplare, intitulat \u201eLirismul insurgent\u201c, \u00een care insurgentul e Mircea Dinescu din \u201eLa dispozitia dumneavoastra\u201c, articol aparut si el \u00een \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c din 14 aprilie 1979. Sa spun mai \u00eent\u00e2i ca, mare poet, Mircea Dinescu este autorul capodoperei de debut intitulate \u201eInvocatie nimanui\u201c, volum aparut, stranie coincidenta, \u00een 1971, anul \u00een care \u00eencepeau sa curga \u00een valuri dedicatiile si invocatiile adresate cui stiu bunii cititori de altadata. Viitorul \u201eProprietar de poduri\u201c (1976) si al altor proprietati postdecembriste sfida lumea \u00een anul Tezelor din iulie cu refuzul sau spectaculos de a invoca, a dedica sau a darui cuiva omagiul sau neprecupetit. \u201eLa dispozitia dumneavoastra\u201c apare \u00een 1979, aproape la un deceniu de la debutul cu \u201eInvocatie nimanui\u201c si poezia acestui mare insurgent ce-l continua \u00een felul sau pe Nicolae Labis coboara refuzul metafizic de la debut \u00een strada si acesta devine astfel un refuz civic de calibrul celui din \u201eUrcarea muntelui\u201c din 1985 a Ilenei Malancioiu. Cronica lui Ioan Adam surprinde si detaileaza \u00eentr-o analiza impecabila trecerea de la un Paradis razvratit \u00een chip metafizic la metafora \u00eencarcata cu praf de pusca, pe urmele unor insurgenti ca Tonegaru, ce dadea si el \u201e\u00een poezie cu o grenada\u201c si \u201efac\u00e2nd, ca M.R. Paraschivescu, Ion Caraion si Geo Dumitrescu profesiune de credinta antiestetista\u201c. Cronica din \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c a lui Ioan Adam \u00eencepe incendiar: \u201ePoetul cerceteaza cuvintele cu o mina suspicioasa de inchizitor t\u00e2nar, necrutator cu minciuna. Iluzia (morala, sociala, dar si artistica), este cenzurata pretutindeni: \u00abCa sa cobori cu arta \u00een strada\/ Sa nu folosesti si tu acelasi lift hodorogit\/ \u00een care s-au pus la cale at\u00e2tea afaceri cu c\u00e2ntec…\/ Renunta \u00een primul r\u00e2nd la poezie\/ si te va durea stomacul mai putin\u00bb\u201c. Cronica lui Ioan Adam continua tot asa, scot\u00e2nd \u00een evidenta instigatia, strigatul, sfidarea continute \u00eentr-o poezie \u201estrigatoare la cerul\u201c indignarii si al revoltei unui poet ce se pune \u201ela dispozitia dumneavoastra\u201c convoc\u00e2ndu-i pe cei umiliti si deziluzionati la o solidarizare exploziva: \u201e\u00abLa dispozitia dumneavoastra\u00bb este un act de insurgenta \u00een numele puritatii, al iluziei, pe care existenta banala, cr\u00e2ncena, lipsita de orizont nu le tolereaza. Indignarea naste versul…\u201c. Din nou cu o abilitate remarcabila, cronicarul recurge, spre a amplifica efectul analizei, la \u201eautoritati\u201c precedente. Recurge iarasi la Tonegaru, care, ca si Dinescu, \u201echestiona c\u00e2ndva umanitatea \u00eentr-un memorabil Document: \u00abSunt Peter Schlemihl Altfel\/ si \u00eentreb, respectuos, prescurtat, cu onor\/ pe planeta tirania mai trimite oamenii la abator?\u00bb. Aceeasi \u00eentrebare o lanseaza si Mircea Dinescu, \u00eensa pe un ton rezolut, fara reverente de circumstanta. Raspunsul vine simplu, cutremurator: \u00abcomis-voiajorii fabricilor de masti pentru gaze\/ comis-voiajorii institutiilor anti si contra\/ comis-voiajorii grijii fata de om\/ vin sur\u00e2z\u00e2nd\u2026\u00bb\u201c. Deceptionat de realitate si de moartea iluziilor, poetul scrie si criticul citeaza: \u201eDulce naivitate\/ sa crezi ca poezia poate face lumea mai buna.\/ E ca si cum azv\u00e2rlind o bucata de zahar \u00een cusca tigrului,\/ s-ar apuca sa citeasca Shakespeare…\u201c. Pe scurt, \u201eDevenit spion \u00een inima cetatii, cum ar scrie M.R. Paraschivescu, poetul incrimineaza filistinismul, optimismul gregar, semnul sigur al inconstientei: \u00ab… cum sa le spun ca m\u00e2na-mi a alintat chiar harfa\/ c\u00e2nd mi-au lasat vederii doar geamuri de pam\u00e2nt\/ si o botnita prin care nu p\u00e2lp\u00e2ie nici iarba\u00bb\u201c. \u00cen pofida \u201evacsuitorilor de vorbe, si \u00een raspar cu \u201esuavii c\u00e2ntareti cu polonic\u201c, poetul si criticul sau inflamau \u00een toiul \u201eepocii de aur\u201c pagina \u201eSc\u00e2nteii tineretului\u201c de atunci cu dezvaluirile lor care sunau ca un veritabil protest. Ce sa mai \u201erevizuiesti\u201c ori \u201eretractezi\u201c, dupa revolutie, din aceste indignari si proteste care mai rasunau puternic si \u00eenainte de revolutie?! Ioan Adam n-are, \u00eentr-adevar, mai nimic de retractat. Poate doar de adaugat: ca \u201esuavii c\u00e2ntareti cu polonic\u201c s-au \u00eenmultit. \u00cen fine, de ce \u201eafinitati selective\u201c? Uit\u00e2ndu-ma la sumarul cartii aparute la Editura Bibliotheca, banuiesc ca afinitatile pun \u00een lumina un pronuntat spirit autocritic, autorul, selectiv cu sine \u00eensusi, aleg\u00e2nd din propria-i productie c\u00e2teva din cele mai frumoase texte ce-l exprima pe el \u00eensusi, uneori, deseori, mai mult si mai bine dec\u00e2t \u201eafinitatile\u201c, destul de relative, cu unii din \u201esubiectii\u201c sai: \u201eafinitatile selective\u201c stau de aceea pe muchia subtire a unui act pur de narcisism…
\n\u00cenchei cu o reparatie, cam t\u00e2rzie, cu care am ramas dator fata de Ioan Adam. \u00cen \u201eCartea alba a Securitatii\u201c, regretatul Mihai Pelin ma face responsabil, de nu si autor al unei note polemice din \u201eSc\u00e2nteia\u201c anilor deceniului satanic. Nota \u00eel avea \u00een vedere pe autorul unui lung serial \u00eempotriva \u201eEuropei libere\u201c compus, cu documentele Securitatii \u00een fata, de Arthur Silvestri \u00een \u201eLuceafarul\u201c. \u00cen respectiva nota din \u201eSc\u00e2nteia\u201c, Arthur Silvestri era luat la vale, ce mai, ridiculizat pentru un text cam agramat, bolovanos si neadevarat. Dupa aparitia \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c a notei cu pricina, reprosul n-a \u00eent\u00e2rziat: \u201eCum \u00eendrazniti sa compromiteti un autor care \u00abse lupta\u00bb cu \u00abEuropa libera\u00bb?!\u201c. Am b\u00e2iguit ceva despre faptul ca si un \u201eluptator\u201c trebuie sa stie sa scrie bine, chiar frumos… Adresat mie, reprosul (acuzatia!) i se cuvenea lui Ioan Adam: el e autorul notei atribuita gresit de regretatul Mihai Pelin \u00een Cartea alba a Securitatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Va trece multa apa pe g\u00e2rla si poate g\u00e2rla va seca p\u00e2na c\u00e2nd viata \u00een comunism, sub orice aspect, sa devina obiect de studiu nesmintit de niciun interes personal, patima politica ori culoare ideologica. E posibil, dar deloc probabil ca asta se va putea \u00eent\u00e2mpla cur\u00e2nd. Trebuie ca macar 3-4 generatii sa se scurga si… Cite\u0219te mai mult »Criticul si \u201eafinii\u201c sai…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14840","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":896,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14840","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14840"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14840\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14840"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14840"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14840"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}