Criza a lovit Spania cu o duritate pe care poate numai grecii o pot \u00eentelege. \u00centreaga societate spaniola a fost afectata, inclusiv muzeele. \u00cenainte de criza, \u00eensa, muzeele au profitat, din plin, de boom-ul economic, si acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat, poate, cu deosebire, tocmai \u00een cea mai bogata provincie a Spaniei, exact aceea \u00een care, acum, se agita steagul independentei: Catalonia. Nu as vrea sa dau lectii de moralitate catalanilor, pe care multi dintre conationalii lor \u00eei considera lipsiti de simtul solidaritatii, pentru ca tocmai acum, \u00een vremuri de criza, partidele independentiste \u00eencearca sa abandoneze restul Spaniei, pentru a crea un nou stat. Este foarte adevarat ca limba catalana este diferita de celelalte limbi romanice din jur si ca exista o nationalitate catalana. Asa cum Portugalia este un stat independent, la fel ar putea fi si Catalonia. La fel de adevarat este ca cea mai bogata regiune a Spaniei, dupa Madrid si Tara Bascilor, este Catalonia si ca tocmai pe bogatia acestei provincii se bizuie provinciile din sud, mai sarace, cum este, de exemplu, Andaluzia; iar bogatia Cataloniei nu poate fi despartita de cea a \u00eentregii Spanii, pentru ca multe dintre investitiile care i-au adus prosperitatea au depins de ceea ce s-a decis nu doar la Barcelona, ci si la Madrid.
\nTocmai pentru ca doresc sa \u00eesi afirme, cu m\u00e2ndrie, identitatea nationala, catalanii au investit imens \u00een cultura \u2013 cel mai de pret vector al identitatii. Nu numai statul a investit. Operatorii economici privati au fost la fel de importanti. \u00centre ei, fara \u00eendoiala, cel mai important este cea mai mare banca de economii a Europei: La Caixa (prezenta, din 2007, si \u00een Rom\u00e2nia). Banca a \u00eenfiintat cea mai bogata si activa fundatie culturala si sociala spaniola, si una dintre cele mai importante din lumea \u00eentreaga. Actiunile sale caritabile au fost de folos pentru largi categorii de cetateni ai Spaniei, de la persoane lipsite de adapost si dezavantajate social, p\u00e2na la savanti si artisti, care aveau nevoie de bani, pentru a-si concretiza proiectele. Din fericire, pentru Spania si pentru comunitatea mondiala, patrimoniul cultural si muzeele nu au fost ocolite de interesul Fundatiei La Caixa, prezidata de Lu\u00eds Monreal, cea care administreaza unul dintre cele mai frumoase monumente istorice ale lumii, Casa La Pedrera, una dintre capodoperele lui Antoni Gaud\u00ed.
\n\u00cenainte de a ajunge cu povestea \u00een prezent, este nevoie de o \u00eentoarcere \u00een trecut. Josep Dom\u00e8nech i Estap\u00e0 a fost un celebru arhitect catalan (contemporan cu Gaud\u00ed, dar fara sa fie atins de aripa geniului). Printre cladirile proiectate \u00eentr-un oras aflat \u00een plina expansiune, cum era Barcelona la sfrsitul secolului al XIX-lea, Domenech a proiectat si un azil pentru nevazatori, construit \u00eentre 1904 \u2013 1909. Azilul Amparo de Santa Luc\u00eda a fost \u00eenchis \u00een 1979, pentru a face loc unui muzeu de stiinta, administrat de Fundatia La Caixa. Cladirea, desi impresionanta (cu o suprafata marita de patru ori, fata de cea originara, pastra doar fatada fostului azil). Muzeul, deschis \u00een 1981, era, \u00eenca, la mijlocul deceniului 10 al secolului trecut, unul dintre cele mai moderne muzee de stiinta din Europa. Spania traia o epoca de glorie: dupa revenirea la democratie si intrarea \u00een Uniunea Europeana, dupa ce Madridul fusese capitala culturala a continentului, Sevilla gazduise Expozitia Universala, iar Barcelona organizase cele mai frumoase Jocuri Olimpice de p\u00e2na atunci, \u00eentreaga economie spaniola pulsa de viata, investitiile \u00een cultura atingeau cifre astronomice si totul parea permis. \u00cen 1998, Muzeul a fost \u00eenchis pentru a fi transformat total. Fundatia a deschis un concurs international pentru cinci echipe mixte \u2013 de arhitecti si muzeografi \u2013, c\u00e2stigatorii urm\u00e2nd sa inaugureze ceea ce, din 2004 \u00eencoace, este CosmoCaixa (numele actual al muzeului). C\u00e2stigatorii au fost Jorge Wagensberg Lubinski, un biofizician catalan de exceptie, si doi frati, arhitectii Robert si Esteve Terrades.
\n\u00cen demersul sau muzeologic, Wagensberg a pornit de la \u00eentrebari care pot sa para retorice, \u00een simplitatea lor: ce este stiinta? ce este un muzeu de stiinta?
\nRaspunsurile sunt interesant de semnalat (av\u00e2nd \u00een vedere ca exista sute de definitii ale stiintei, de exemplu). Asadar, dupa Wagensberg, stiinta este o forma de cunoastere care, prin metoda si disciplina, tinde sa fie obiectiva, inteligibila si dialectica, scopul fiind, concomitent, acela de a fi universala, de a anticipa incertitudinile si de a progresa prin cunoastere. Nu am sa reiau \u00eentreaga demonstratie a muzeologului catalan, care discuta despre diferentele de abordare a cunoasterii, si despre acelea dintre stiinta si arta \u2013 desi totul straluceste \u00een g\u00e2ndirea charismaticului cercetator. C\u00e2t despre muzeul de stiinta, acesta este un spatiu dedicat oferirii de stimuli, pentru oricare cetatean, \u00een favoarea cunoasterii stiintifice, a metodei stiintifice si a opiniei bazate pe stiinta, utiliz\u00e2nd, \u00een primul r\u00e2nd, obiectele si fenomenele reale, \u00een relatie cu el \u00eensusi si cu vizitatorii. Din nou, nu am sa \u00eencerc sa explic, pe larg, aceasta definitie, pentru ca ar depasi cu mult spatiul unui articol. Ceea ce conteaza, la capatul drumului, este concluzia pe care Wagensberg a pus-o la temelia muzeului pe care l-a proiectat la Barcelona \u2013 \u201emuzeul\u00a0 total” planuit, care trebuia sa se situeze \u00eentre cele doua extreme imaginabile: un –\u201emuzeu de stiinta”, pasiv, cu vitrine din sticla adapostind obiecte reale, si un \u201ecentru de stiinta”, fara obiecte de patrimoniu, dar interactiv. CosmoCaixa a fost g\u00e2ndit sa atinga proportia ideala \u00eentre cele doua concepte. Desigur, doar vizitarea muzeului poate sa convinga, fiecare vizitator \u00een parte, daca realizarea este o reusita sau nu. \u00cen orice caz, autorul conceptului tematic a tinut sa remarce faptul ca, pentru el, \u00eentreaga munca de construire a acestui muzeu, precum si muzeul \u00een sine reprezinta o conversatie: una \u00eentre muzeolog si arhitect, una \u00eentre muzeolog si cercetatorul stiintific, una \u00eentre muzeolog si artist, si una \u00eentre muzeolog si scenograf. \u00cen ultima instanta, toti acesti creatori dialogheaza cu publicul, prin intermediul operei lor de creatie intelectuala: muzeul; si, asa dupa cum spune biofizicianul catalan, scopul ultim al muzeului nu este unul legat de patrimoniul sau, ci acela de a face diferenta \u00eentre atitudinea si cunostintele vizitatorilor \u00eenainte si dupa vizita. Creatorii CosmoCaixa sunt convinsi, cu totii, ca o expozitie muzeala buna schimba vizitatorul. Faptul ca orice muzeu se poate constitui \u00eentr-un factor de schimbare sociala nu este chiar o descoperire recenta. Important este ca autorii muzeului spaniol l-au si g\u00e2ndit pentru a \u00eendeplini aceasta misiune.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Criza a lovit Spania cu o duritate pe care poate numai grecii o pot \u00eentelege. \u00centreaga societate spaniola a fost afectata, inclusiv muzeele. \u00cenainte de criza, \u00eensa, muzeele au profitat, din plin, de boom-ul economic, si acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat, poate, cu deosebire, tocmai \u00een cea mai bogata provincie a Spaniei, exact aceea \u00een care,… Cite\u0219te mai mult »Muzeul dinainte de criza (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14818","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":945,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14818","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14818"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14818\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14818"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14818"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14818"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}