Dupa cum cred ca mai stiu cititorii care au frecventat c\u00e2ndva minunatele noastre sedinte de partid foarte agitate de spiritul critic si autocritic al acelei vremi furtunoase, sarcina unei dari de seama nu e de a epuiza subiectul, ci doar sa incite la discutii: asa si cu darea de seama de saptam\u00e2na trecuta asupra revistei \u201ePro Saeculum\u201c al carei numar dublu de la sf\u00e2rsitul anului 2012 merita citit din scoarta in scoarta. Am ales pentru atingerea acestui tel utopic sa incerc a-i seduce pe bunii cititori scot\u00e2nd mai int\u00e2i in fata, si din ratiuni publicitare, textele c\u00e2torva scriitori de mare notorietate, pe \u201espinarea\u201c carora sa poata fi descoperiti si cititi ceilalti colaboratori, multi talentati diferiti si foarte valorosi, care fac din revista din Focsani una dintre cele mai substantiale si atragatoare publicatii culturale din tara. Sumarul numarului respectiv e doldora de subiecte, idei si judecati valide ce infloresc sub semnaturi relativ cunoscute dar si, cel putin pentru mine total necunoscute, desi de o valoare indiscutabila. Asa mi s-a parut, bunaoara, un patrunzator eseu critic intitulat \u201eAventura constiintei lucide\u201c, semnat de Sorin Marian Iagaru Dina. E un cititor remarcabil, un spirit critic cumpanit si cu inteligenta analitica. Il recomand cu caldura criticilor, unii notorii, care s-au apucat dupa ’90 sa-l \u201erevizuiasca\u201c fara sa-l reciteasca cu atentie pe Marin Preda, si de a introduce cu de-a sila in capul autorului si ale eroilor sai rudimente de mentalitate totalitara fac\u00e2nd p\u00e2na la urma din parintele \u201eMorometilor\u201c un \u201est\u00e2lp al realismului socialist\u201c din Silistea Gumesti, alaturi de Zaharia Stancu de pe lunga ingusta si saraca vale a Calmatuiului. Sorin Marian Iagaru Dina din Pitesti, care a c\u00e2stigat un concurs de cititor al int\u00e2mplarilor de la Silistea Gumesti povestite de Marin Preda, il scoate pe autor din lagarul \u201erealist-socialist\u201c in care l-au v\u00e2r\u00e2t criticii postdecembristi, fac\u00e2nd din el un Candid al gratuitatii istorice trezit din inocenta si devenind paradoxal un \u201evizionar cu constiinta lucida\u201c. Vizionarul intrupat in vechiul contemplativ visator devine in aceasta lectura un contestatar ce avertizeaza asupra \u201enecunoscutilor care se ivisera in sat ca dintr-o groapa fara fund\u201c. Inteligenta si pertinenta, lectura critica a premiantului de la Silistea Gumesti merita toata atentia si pretuirea. In plus, noul analist readuce in discutie carti si idei importante despre opera in cauza datorate, intre altii, unui critic si istoric literar proeminent ca Mihai Ungheanu, victima si el \u2013 ca si marele scriitor de care s-a ocupat si a scris indelung (intre altele, \u201eVocatie si aspiratie\u201c, 1973, prima monografie dedicata lui Marin Preda) \u2013 a febrei \u201erevizuirilor\u201c opace si obtuze de dupa ’89. E prea lung sirul colaborarilor valoroase din \u201ePro Saeculum\u201c care merita toata atentia si pretuirea cititorilor dispusi sa descopere in publicatia din epicentrul seismic al Rom\u00e2niei o revista profunda, calma si linistita, \u201einsensibila\u201c la cutremurele literare artificiale provocate pucist si fara \u201etemei legal\u201c in aceste vremuri si ele putin ori deloc intemeiate.
\nAcestea fiind zise, imi permit sa tulbur putin apele prea linistite si sa semnalez cu neplacere si c\u00e2teva mici (!) deraieri seismice de ordin critic si publicistic ale unui eminent eminescolog al nostru, dl Theodor Codreanu, in ale sale in genere interesante \u201eNumere in labirint. V. februarie-decembrie 1989\u201c, extrase din volumul IV al evocarii cu acelasi titlu, \u201ein pregatire\u201c. Las la o parte cunoscuta sa asociere, cel putin incomoda, cu falanga \u201econspirationista\u201c ce a lansat la bursa zvonurilor complotul pus la cale de Titu Maiorescu impotriva lui M. Eminescu… In notele sale, dl Codreanu ajunge la un moment dat la Praga si scrie un admirabil omagiu dedicat respectului pentru traditie int\u00e2lnit acolo si religiozitatii cu care praghezii isi conserva trecutul, inclusiv \u201eghetoul evreiesc\u201c. Iata acest omagiu strabatut de o unda de melancolie si de invidie inevitabila prin comparatie cu neputintele noastre traditionale: \u201eDe ce linistea praghezilor explica nereusita noastra in pofida faptului ca si ei zac in comunism?\u201c \u2013 se intreaba excursionistul rom\u00e2n picat in Praga ramasa de aur si in timpul comunismului. Dupa care trece la explicatii, in genere plauzibile si pertinente. Scrie mai departe eminescologul rom\u00e2n: \u201ePraga este simbolul respectului pentru traditie. Blocurile fade, in stil modern si postmodern, nu-si au locul dec\u00e2t la periferia orasului. Sunt conservate peste 3.000 de cladiri vechi, lucru de neimaginat la Bucuresti. (Eram la Praga, in timpul comunismului, si muream de invidie si admiratie pentru praghezii care, exact in acel timp, desfasurau o ampla si costisitoare actiune de restaurare a partilor vechi ale orasului, Mala Strana, \u00abghetoul\u00bb evreiesc si altele, toate proiectate, urmarite si desfasurate cu grija maxima de \u00abcomunisti\u00bb, de arhitecti, proiectanti, specialisti, echipe de lucratori pe santiere: mi se parea ca visez si de atunci incoace visul praghez s-a transformat in cosmar bucurestean vaz\u00e2nd ce se petrece pe malul D\u00e2mbovitei \u2013 n.n., C.S.) Praga detine, in atare privinta, prioritatea in r\u00e2ndul marilor orase europene. Nimic nu se dar\u00e2ma din ceea ce e vrednic sa ram\u00e2na. Mala Strana, ghetoul evreiesc, vechea cetate sunt doar c\u00e2teva dintre locurile cu rezonanta istorice. Batr\u00e2nul cartier pastreaza si azi poezia din Povestirile din Mala Strana ale lui Jan Neruda. Seninatatea praghezilor e de-nteles in ispravile bravului soldat Svejk, ca si-n umorul sau ironia muscatoare ale lui Karel Capek. In schimb, lumea lui Franz Kafka inca vine din ghetoul evreiesc. Rationalitatea si ordinea isi au cosmarul lor pe care un evreu de geniu l-a smuls chiar din inima \u00abparadisului\u00bb\u201c. Iata r\u00e2nduri vibrante, care ni-l arata pe eminescolog drept un senzor remarcabil si atasant al unui impunator simbol de civilizatie in plan social, national, rational si sufletesc. \u201eSenzorul\u201c nostru isi schimba insa brusc reactiile si atitudinea c\u00e2nd vine vorba de… Eminescu, Zigu Ornea si Ion Ianosi: oric\u00e2t de bine si de frumos ar scrie unii ca acestia despre poetul national sau alte culmi ale scrisului rom\u00e2nesc, \u201esenzorul\u201c ii suspecteaza in chip jignitor de perfidie ori, cum il acuza pe Z. Ornea, de \u201eparsivenie\u201c, desi acela scria elogios despre volumul XIV de Opere eminesciene! \u201eSenzorului\u201c i se pare a descoperi in miezul elogiului nu stiu ce \u201epicatura de acid\u201c la adresa idolatrilor si scrie aceasta absurditate, ca sa nu-i spun ineptie: \u201ePentru a-l tine pe Eminescu departe de poporul rom\u00e2n s-a inventat, in ultima vreme, o pretinsa \u00abidolatrie\u00bb inexistenta, in realitate\u201c. Las la o parte ca, existenta, idolatria este o forma de pretuire \u2013 excesiva!, dar pretuire, respect etc. \u2013 a poetului. Nu, \u201esenzorul\u201c nu-i multumit ca eminentul istoric literar Z. Ornea scrie elogios, cum insusi recunoaste: el crede ca elogiul e prefacut, viclean, perfid facut spre a strecura indoiala si pentru a-l tine pe poetul national \u201edeparte de poporul roman.
\nCe prostie, iesita dintr-o minte inteligenta, c\u00e2t fanatism din partea unui \u201eeminescofil\u201c…
\nDupa ce intervenise, alaturi de Pompiliu Marcea, in diferendul iscat de Moses Rosen pe marginea volumului de publicistica a lui Eminescu pe care seful cultului mozaic il recomanda retragerii din circulatie \u2013 l-am auzit, intr-o alta ocazie, pe Z. Ornea, intr-o conferinta omagiala in Sala Radio, spre sf\u00e2rsitul anilor ’80 acredit\u00e2nd cu emotie \u2013 si chiar cu patos, neobisnuit in comparatie cu raceala analistului sobru care era \u2013 formula, devenita cliseu, sub care a ramas marele istoric in mintea multor rom\u00e2ni, \u201eApostolul neamului\u201c: Nicolae Iorga, spunea evreul Zigu Ornea, isi merita cu prisosinta acest nume de amplitudine populara sub care a ramas in constiinta neamului sau. Nu-i vorba ca uriasul istoric a trecut si printr-un virulent derapaj antisemit, ci de aceea ca opera sa, mai presus de conjuncturi in care omul a putut sa cada si \u201esub vremi\u201c, este o fereastra enorma deschisa catre lume si spre istoria poporului sau. Prin opera si prin prezenta europeana, \u201eApostolul neamului\u201c a fost, nu incape vorba, si o punte catre alte neamuri. Z. Ornea stia acest lucru, pretuia enorm aceasta punte.
\nNu ascundea nicio \u201epicatura de acid\u201c in omagiul sau, era sincer, inflacarat si coplesit de amploarea unei minti geniale deschise catre lume, a unei opere impunatoare si prin rascolirea arhivelor unei omeniri intregi din care nu lipseau evreii, armenii si alte neamuri. In fata unor asemenea figuri, cum ii percepea el pe Iorga si pe Eminescu, dar si pe Gherea ori Stere nu incapeau perfidia si prefacatoria. A-l suspecta de rele intentii, de malversatiuni perfide, a-i intuneca elogiul adus lui Eminescu prin suspiciunea unei negatiuni subintelese este o reactie ofensatoare, in orice caz, opusa ratiunii lucide, calme si masurate in judecatile ei. Nu mai spun ca, inconjurati de efectele nocive ale acestei mentalitati hranite obsesiv cu banuieli si naluciri de tot felul, ajungem sa ne fie si frica sa mai cutezam a lauda pe cineva, sa ne exprimam deschis admiratia sincera si fara \u201ededesubturi\u201c de o subtilitate intunecoasa pentru o fapta intr-adevar admirabila, pentru un gest nobil, fata de o carte cinstita sau pentru un \u201eom intreg\u201c: ce se \u201eascunde\u201c in dosul laudei, ce \u201econspiratie\u201c ne vesteste elogiul \u201eprefacut\u201c?! Se ascunde in asemenea rele suspiciuni propriul nostru complex: un complex de inferioritate intors si rascumparat prin umflarea nemasurata a complexului de superioritate. \u201eMonstruoasa coalitie\u201c in contra lui Eminescu nu-i dec\u00e2t efectul dezastruos al acestui complex. Sunt si alte efecte asemanatoare cu acela ilustrat de elogiul \u201eperfid\u201c adus de Z. Ornea lui Eminescu. O perfidie ce nu scapa, cum vedem, ochiului vigilent al eminescologului de la Husi. E o suspiciune jignitoare la adresa unui mare intelectual cu contributii remarcabile in studierea istoriei culturii si literaturii rom\u00e2ne. La fel de jignitoare imi pare si suspiciunea aruncata asupra altui intelectual de mare talie, Ion Ianosi, de catre acelasi eminescolog pentru care \u201esi nimica misca\u201c… Asa, el scrie fara sa clipeasca, incredintat inainte de a citi cum se cuvine ceea ce citeste: \u201eIon Ianosi se lauda ca si-a schimbat de c\u00e2teva ori nationalitatea: evreu, maghiar, german, rus si, in fine, rom\u00e2n! Nu e de acord cu cei care au emigrat in Israel si in alte locuri. Il onoreaza fidelitatea pentru cultura adoptiva. Minunat, dar de ce n-are organul de traire a culturii rom\u00e2nesti asa cum o au Edgar Papu si N. Steinhardt?\u201c. Nu stii ce sa \u201eadmiri\u201c mai int\u00e2i din laudele aduse carturarului care a ales, \u201ein fine!\u201c, sa fie si rom\u00e2n! As observa int\u00e2i ca filologul si eminescologul care simte cu mult inainte de a citi nu-i in spiritul limbii c\u00e2nd scrie \u201efidelitatea pentru cultura adoptiva\u201c: aceasta fidelitate ar trebui sa fie \u201efata de\u201c, spre a suna cu adevarat si corect in limba ce-o vorbim. Dar, ma rog, e vorba de un fleac de zg\u00e2rietura lingvistica insesizabila la o lectura grabita. Mai grav, cu adevarat grava si jignitoare, este afirmatia ca Ion Ianosi \u201ese lauda ca…\u201c. Cu nimic nu \u201ese lauda\u201c Ion Ianosi, ci, privind in urma, spre radacinile sale descopera si descrie, parca el insusi surprins, un \u201earbore genealogic\u201c pe crengile caruia stau bunicii, strabunicii, inaintasii carora le datoreaza existenta sa pam\u00e2nteana si istorica, traseele si avatarurile vietii sale inainte si dupa \u201ecucerirea\u201c limbii si culturii in care a ales sa vietuiasca si pe care le-a slujit si atunci c\u00e2nd invata limba rusa la Sankt Petersburg si in toti anii si in deceniile ce au urmat: unde-i \u201elauda\u201c de sine a lui Ion Ianosi, un mare carturar rom\u00e2n care niciodata nu s-a \u201elaudat\u201c cu ceea ce stiinta si harul sau ne-au daruit? Ii recomand spre documentare mult mai riguroasa eminescologului de la Husi scrierea monumentala a lui Ion Ianosi, \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c (Polirom, 2012, 857 pag.). O istorie asa cum a fost. Carturarul a scris, ca si Iorga \u201eal nostru\u201c, istoria lui si a oamenilor care au fost asa cum au fost. Istoricul nu lauda si nu arunca blesteme in urma si nici valuri de speranta in viitor: descrie ce-a facut, ce a scris, ce a vazut, isi retraieste cu seninatate si sobrietate epoca, urmarind din coltul sau o Rom\u00e2nie intinsa intre cel de-al doilea razboi si p\u00e2na in zilele noastre. Alta afirmatie nedumeritoare este aceea in care constata absenta nu stiu carui \u201eorgan de traire a culturii rom\u00e2nesti\u201c. Care ori ce ar fi acest misterios \u201eorgan de traire\u201c autorul nu ne spune, il pastreaza sub un mister impenetrabil. Cum sa-l descifram, in ce cheie sa-l traducem? Ce-am putea spune despre acest handicap \u201etrairist\u201c al lui Ion Ianosi, acuzat de incapacitate \u201etrairista\u201c de catre un eminescolog rom\u00e2n si filorom\u00e2n?! Capabil impreuna cu camarazii sai de studii de mari vibratii trairiste, dlui Th. Codreanu i s-ar putea raspunde, daca n-ar fi degeaba, cu intrebarea lui Marin Preda pusa in gura lui Ilie Moromete: \u201ePe ce te bazezi dumneata, domnule?!\u201c. Ar trebuie poate sa-i atragem respectuos atentia dlui Codreanu ca asupra absentei, reale, a respectivului \u201eorgan de traire\u201c a atras atentia insusi dl Ion Ianosi scriind in acest sens o carte eminenta si mult comprehensiva despre filozofia unui \u201etrairist\u201c incidental si temporar, autorul volumelor \u201eRostirea filozofica rom\u00e2neasca\u201c si \u201eSentimentul rom\u00e2nesc al fiintei\u201c: asadar, carti \u201ecu organ\u201c despre care a scris cineva, complet lipsit de acel \u201eorgan\u201c! Cartea lui Ion Ianosi despre Constantin Noica, mare intelectual si filozof rom\u00e2n, este, si sub acest aspect al int\u00e2lnirii paradoxale a contrariilor, o carte exemplara, una pe care doar el o putea, intr-adevar, scrie. Mare intelectual rom\u00e2n, dialectician stralucit si spirit filozofic profund, Ion Ianosi nu concepe sa transforme, cum se petrece de regula in istoria polemicilor rom\u00e2nesti, un dezacord salubru in intoleranta fanatica: el cauta mai int\u00e2i a intelege temeinic, cu amplitudine contextuala, ceea ce in ultima instanta ar fi teoretic intolerabil. Studiul sau descopera miezul nociv dar si circumstante atenuante. Este tolerant, fara a umili, pentru ca mai int\u00e2i a inteles: nu poti fi intolerant dec\u00e2t atunci c\u00e2nd si at\u00e2ta vreme c\u00e2t n-ai inteles ori nu vrei sa intelegi complexitatea si amplitudinea unui fapt, a unei vieti, a unui om, a unei filozofii. Cazul sau, daca de un \u201ecaz\u201c e vorba, este unul oarecum insolit si cu siguranta paradigmatic: un intelectual de st\u00e2nga, prieten si in dezacord cu unul de dreapta, capabil de o larga desi neatasata comprehensiune constituie un exemplu rar si greu de urmat. Iar un marxist ce-si cauta originile si afinitatea in\/cu \u201ecrestinismul originar, care fusese de \u201est\u00e2nga\u201c e si mai rar: \u201eUn \u00abcrestin de st\u00e2nga\u00bb\u201c \u2013\u00a0 scrie Ion Ianosi spre sf\u00e2rsitul impresionantei lui carti \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c \u2013 \u201ea fost, dintre cunoscutii mei dragi, Valeriu Cristea; a si platit pentru acest lucru cu v\u00e2rf si indesat\u201c. Cu dragostea lui pentru Dostoievski si radacinile biblice ale acesteia, intr-adevar, Valeriu Cristea a platit cu v\u00e2rf si indesat. Si inainte, c\u00e2nd era acuzat ca neglijeaza cultura rom\u00e2na de dragul rusului Dostoievski, dupa cum a platit si dupa caderea comunismului, precum se int\u00e2mpla si cu Ion Ianosi, savantul fara \u201eorgan de traire a culturii rom\u00e2nesti\u201c!. In fine, dar nu in ultimul r\u00e2nd, eminescologul din Husi se mai revolta pentru ca undeva Ion Ianosi nutreste convingerea ca \u201enationalismul e cancerul civilizatiei moderne\u201c si isi exprima dezacordul cu acest \u201eism\u201c. Este de ordinul evidentei ca \u201enationalismul\u201c nu mai e azi ce insemna el la 1848, la 1859 sau la 1916: a derapat ca o masina pe o sosea plina de polei provoc\u00e2nd accidente in lant, devenind adesea opusul lui si sf\u00e2rsind prin a afecta grav insasi notiunea, salubra si luminoasa, de patriotism precum si comportamentul public si privat al eventualilor patrioti, at\u00e2tia c\u00e2ti si unde se mai gasesc. Devenit un nationalism care exclude, nationalismul nu mai are nimic in comun cu patriotismul. Vorbind in termenii modernitatii despre incluziunea \u201enuantelor prismatice ale omenirii\u201c, Eminescu al nostru (!) intelegea altfel patriotismul dec\u00e2t ca pe un nationalism exclusivist si separatist. Nimic nu separa mai mult dec\u00e2t fanatismul indus de \u201ecancerul civilizatiei moderne\u201c. In planul comportamentului privat, intre cei patru pereti \u2013 unde, vorba dlui H.-R. Patapievici, nu esti dec\u00e2t tu singur cu Dumnezeu! \u2013 poti desigur iubi c\u00e2t poftesti, poti chiar dispretui c\u00e2t vrei si chiar uri daca ai inima neagra; c\u00e2nd ai iesit pe usa si ai trecut pragul celor patru pereti e cu totul altceva, intri in alt spatiu, spatiul public, o strada, o piata, o publicatie sau un tramvai, totuna: acolo, peste tot, ipocrizia, daca bunul simt lipseste, e de rigoare, ca o forma obligatorie de civilitate. Altfel cazi din casa direct in pestera, cu \u201eorganul de traire\u201ccu tot… Cazul \u201etradarii\u201c la care patriotul autentic e condamnat de absenta acestui misterios instrument aperceptiv nu-i tocmai nou nici inedit. In 1931 un mare creator european din Ungaria s-a exclus singur din etnie c\u00e2nd, in numele unui arianism feroce, evreii incepusera sa fie exclusi urm\u00e2nd a fi exterminati. Marele patriot \u201etradator\u201c se numeste B\u00e9la Bart\u00f3k, cel care, in ochii unora, a \u201ep\u00e2ngarit\u201c si pocit curatul folclor rom\u00e2nesc inspir\u00e2ndu-se copios din el in lucrarile lui muzicale. Bart\u00f3k a avut de suferit si oprobiul conationalilor sai, declas\u00e2ndu-se in ochii lor c\u00e2nd s-a declarat \u201eevreu voluntar\u201c impotriva celui de-al treilea Reich. Intr-un volum extraordinar de \u201eConfidente. 42 de convorbiri cu Angela Martin\u201c (Curtea Veche, 2011), scriitorul suedez Kjell Espmark \u2013 membru al Academiei Suedeze si al Comitetului Nobel pentru Literatura, presedintele Comitetului Nobel intre 1998 si 2005 \u2013 spune: \u201eBart\u00f3k a depasit granitele nationale intr-o maniera care i-a scandalizat pe nationalistii din diverse tari. C\u00e2t despre omagiul adus muzicii folclorice rom\u00e2nesti, acesta a trezit furia conationalilor sai, care l-au acuzat pe fata de tradare nationala. Angajamentul sau umanist, si indemnul la infratirea popoarelor, care reies de aici, si-au gasit expresia in propria muzica si au actionat prin ea. Din muzica lui transpare un raspicat \u201enon serviam\u201c: \u201enu voi sluji!\u201c (…) dupa interventia sa la Conferinta de Pace din 1931 a Ligii Natiunilor, scrisoarea de protest in care cerea sa fie admis la Expozitia de la D\u00fcsseldorf despre entartete Musik (muzica decadenta), prezent\u00e2ndu-se ca \u201eevreu voluntar\u201c, si pozitia pe care a luat-o vizavi de formularul de puritate ariana \u2013 s-a conturat imaginea umanistului luptator pe care am incercat s-o redau in romanul meu, povestea unui om cu un exceptional curaj civic, care a sfidat, prin muzica folclorica, cea mai insemnata putere militara din istoria de p\u00e2na atunci\u201c. Cu convingerea sa potrivit careia \u201enationalismul e cancerul omenirii moderne\u201c, intelectualul rom\u00e2n Ion Ianosi face parte din aceasta familie umanista europeana, delegat prin hazard sau alegere, sa ne reprezinte ca rom\u00e2ni. Poate ca e o familie \u201einvechita\u201c, trecuta prin multe, dar c\u00e2t de unita si de necesara. O \u201eruda\u201c a sa indepartata am gasit-o in figura nemuritoare a batr\u00e2nului Ghidale, tadicul cu ochelari fumurii din \u201eArmata de cavalerie\u201c a genialului Isaac Babel, cu a lui Internationala a oamenilor buni, o Internationala \u201eirealizabila\u201c cum recunoaste el singur, dar una la care merita sa visam in continuare. Nu face niciun rau… C\u00e2t despre eminentul eminescolog Theodor Codreanu, de la vorbele caruia am plecat, ar mai fi de spus ca descoperim in ale sale \u201eNumere in labirint\u201c semnele unui anumit complex: complexul plagiatului. Domnia sa aduna dintr-o parte si din alta observatii si dovezi ce-l conduc la concluzia ca i se fura ideile sub diverse nume. Gaseste forme de \u201eplagiat parafrazic\u201c, intr-o \u201emultime de articole si studii\u201c descopera idei ce-i apartin dar \u201epreluate tacit\u201c, cineva \u201epreia idei si ma ignora total\u201c intr-o carte intitulata \u201ePoetica eminesciana\u201c, altul il lauda in presa si il ignora intr-o carte etc. Pe cine si ce plagiaza acesti numerosi plagiatori? E limpede: ei fura fara rusine din \u201eEminescu. Dialectica stilului\u201c de Theodor Codreanu (Bucuresti, 1984). A mai scris, intre altele, \u201eDubla sacrificare a lui Eminescu\u201c (T\u00e2rgoviste, 1997), \u201eComplexul bacovian\u201c (Iasi, 2002), \u201eCaragiale \u2013 abisal\u201c (Timisoara, 2003). Oculti sau dovediti, plagiatorii continua sa fure populariz\u00e2ndu-i in felul lor, ca agenti de publicitate, opera…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa cum cred ca mai stiu cititorii care au frecventat c\u00e2ndva minunatele noastre sedinte de partid foarte agitate de spiritul critic si autocritic al acelei vremi furtunoase, sarcina unei dari de seama nu e de a epuiza subiectul, ci doar sa incite la discutii: asa si cu darea de seama de saptam\u00e2na trecuta asupra revistei… Cite\u0219te mai mult »Misterioasa disparitie a unui \u201eorgan de traire\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14791","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":880,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14791","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14791"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14791\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14791"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14791"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14791"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}