{"id":14787,"date":"2013-03-19T00:16:59","date_gmt":"2013-03-18T22:16:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14787"},"modified":"2014-09-18T14:14:57","modified_gmt":"2014-09-18T12:14:57","slug":"ipoteza-inselandu-se-kant-avea-dreptate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ipoteza-inselandu-se-kant-avea-dreptate\/","title":{"rendered":"Ipoteza: inselandu-se, Kant avea dreptate"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Un model horticol asupra gnoseologiei<\/strong><\/p>\n<p>Modelul \u00een orice cunoastere \u00eenseamna aplicarea a ceva ce are propria structura si substanta pe ceva ce are propria substanta. Daca cele doua sunt compatibile, modelul este capabil de a genera structura hibridului teoretic, dar \u00eei confera si trasaturi. Aplicarea unui model nu este neutra, ci invaziva. Dar identificarea unui model potrivit poate genera logica acolo unde cunoasterea nu este suficienta. Modelul religios asupra lumii, de exemplu, a generat un layer de dumnezeire care a adaugat logica si coerenta antropica unor sisteme gnoseologice haotice din punctul de vedere al informatiei statistice. Modelul \u00eensusi al dumnezeirii a fost extras din organizarea tribala a v\u00e2natorilor-culegatori \u00een prima faza, cea a animismului. S\u00e2mbure al dihotomiei ulterioare (htonian\/uranic), primele transcendente practicate reflecta fidel trecerea la agricultura si la metal. \u00cen faza ulterioara, a religiilor cu panteon, modelul este al unui mic oras sal cetatilor-statt, iar monoteismul aduce o etapa imperiala, cu dumnezei care-si eclipseaza propria curte, atotputernici si atotcreatori. Capabili sa actioneze de la distanta, invizibili practic, \u00een vederea unor planuri mult prea mari pentru a li se vedea sensul si scara. Dumnezeul crestin este o teorie imperiala asupra cunoasterii.<br \/>\nSpre deosebire de cunoasterea \u201eluciferica\u201c, axata pe model si comparatie, cunoasterea \u201eparadisiaca\u201c, aduce o mult mai mare substanta statistica si consistenta \u201emarginala\u201c \u00een layerul de baza. Dar ipoteza originala, construita pe un model chiar si aleator, pe o comparatie generica, ram\u00e2ne cu gust si miros, sensibila, \u00een masa mixului, \u00een ciuda vestimentatiei si decorului empiric. \u00cen religie, Pozitivismul si Luminile aduc modelul unui \u00eemparat constitutional, extras din masina pe care a pornit-o si pe care \u00eenca o guverneaza. Un asemenea model social-politic pare a fi perfect sincron cu cel stiintific-religios nu doar \u00een cazul epocilor vechi, ci si c\u00e2nd e vorba de Lumini si Parlament, sau de monoteismul cristic, sau cel musulman.<br \/>\nPatternul, paradigma locala, confera textura sistemului gnostic asupra caruia se aplica si functioneaza p\u00e2na c\u00e2nd sistemul acumuleaza suficienta \u201ecunoastere\u201c, suficienta rezolutie, suficienta informatie statistica, \u00eenc\u00e2t \u00eesi poate constitui propria textura. Caz \u00een care modelul vechi este considerat falsificat.<br \/>\nUn corelat al acestei teoreme este ca \u00eentreaga cunoastere se reduce la acumulari statistice, \u00een timp ce modelul, schema logica, inteligibila, este un algoritm exterior, cu propriile legitati. El este aprioric \u00een masura \u00een care reflecta o g\u00e2ndire metaforica, apta de a face salturi prin asemanari si echivalari. \u00cen fundatia oricarui adevar se afla o simpla comparatie.<br \/>\nStiinta este un act de creatie.<br \/>\nChiar si sistemele de cunoastere rezultate din acumularea statistica (si care sunt considerate \u201estiintifice\u201c, \u201eparadisiace\u201c) beneficiaza tot de modele ordonatoare exterioare. Clasele (cum ar fi clasele triunghiului \u2013 isoscel, drept, echilateral, neregulat) sunt modalitati prin care sunt evaluate diferitele aspecte ale triunghiularitatii, dar ele nu sunt \u00een natura, ci \u00een capacitatea umana de a le compara si \u00eentelege. Nici macar dreapta sau unghiul drept nu exista ca existent, identificabile \u00een obiecte naturale, ci doar ca niste concepte de ordonare statistica si ca metafore. (Unghiul drept este dedus din pendul si gravitatie \u2013 care sunt principii din geofizica si energetica \u2013, \u00eensa el este aplicat \u00een geografie, topometrie, optica, mecanica si alte domenii \u00een care incidenta naturala a unghiului de 90 de grade poate fi considerata zero).<br \/>\nCuvintele \u00eensele ofera asemenea texturi teorice si servesc ca o prima grila de aproximare. Polisemia pe care o dob\u00e2ndesc \u00een timp si \u00een uz, cogeneza cu alte cuvinte, le transforma \u00een \u201e\u00eentelesuri\u201c (sau \u201ene\u00eentelesuri\u201c), aplic\u00e2nd realitatii propria arhitectura simbolica. Comportamentul lor, atunci c\u00e2nd sunt rafinate ideatic-formal p\u00e2na la statusul de semn sau la cel de concept, este o ilustrare neta a capacitatii modelului de a provoca el \u00eensusi cunoastere, prin simpla manifestare. \u00censa cuvintele, chiar si \u00een denotatul lor absolut, chiar si \u00een stadiul logico-matematic, influenteaza lumea pe care o exprima. Ele sunt, metaforic vorbind, unghiuri, drepte, linii si planuri care instituie realitatea cel putin \u00een aceeasi masura \u00een care o si descriu. \u00censasi existenta cuvintelor, cum ar fi \u201ecer\u201c sau \u201efoc\u201c sau \u201estea\u201c, creeaza clase logice care presupun subsumarea multor manifestari ontologice distincte. Cuv\u00e2ntul \u201estea\u201c, aplicat si planetelor vizibile, este un exemplu. Aprofundarea statistica a cunoasterii aduce subclase si clase sui generis. Exemplu: \u201efocul\u201c e distins \u00een \u201eplasma\u201c,\u00a0 \u201eelectromagnetism\u201c, \u201efoton\u201c, \u201edeflagratie\u201c \u201efotochimie\u201c, \u201efoc de lemne\u201c, \u201efoc de paie\u201c, \u201efurnal\u201c, \u201etermica\u201c, \u201epirotehnica\u201c, \u201efoc grecesc\u201c. Cuvintele au propriul program pe care \u00eel aplica oricarei cunoasteri sau relatari.<br \/>\nSunt cuvintele harti ale lumii? Daca sunt, ele sunt \u00een acelasi timp h\u00e2rtia hartii.<br \/>\nDificultatile explicative ale mutarii gnoseologiei \u00een lingvistica sunt date de atomizarea modelului p\u00e2na la cuv\u00e2nt si morfem. Daca logosul are capacitatea de a genera mundalitate prin premisa claselor si a operatorilor pe care \u00eei propune, lumea este, totusi, dincolo de acesta, \u00een agregari. Punctul de vedere fizicist, al universului mic, are o aplicabilitate redusa \u00een teoriile holiste, cum este si filosofia cunoasterii, iar elucidarea oric\u00e2tor fatete ale cuv\u00e2ntului ca model, ca plan si caramida a lumii, nu va duce dec\u00e2t la separate fatete. Agregarea acestora nu se va face automat si de la sine.<br \/>\nEste necesar un studiu dedicat asupra g\u00e2ndirii metaforice, comparatiste. \u00cencep\u00e2nd cu Platon, un asemenea discurs a tentat permanent si a constituit faima multor filosofi vechi. \u00cen timp, Platon \u00eensusi, mai t\u00e2rziu Kant, au oferit structuri intelectuale viabile asupra g\u00e2ndirii metaforice. Modelele propuse si, mai ales, utilajul lingvistic folosit pentru a le exprima au fost provocate si invalidate statistic de catre toate gnozele sectoriale, fie ca vorbim de fizica, psihologie, doctrine sociale sau abordari naturaliste. Transcendenta lui Kant (ca expresie a saltului de cunoastere pe care o metafora \u00eel poate face, iar statistica nu), are o sonoritate mult prea legata de religii pentru a mai fi privit azi fara prejudecati. (Din pacate, \u00eentreaga filosofie kantiana, ca si idealismul fenomenologic ce i-a urmat, ram\u00e2ne mult prea vecina cu religia, astfel \u00eenc\u00e2t simpla ocultare sau \u00eenlocuire a unor termeni sau concepte nu ar servi la nimic). Din mitul pesterii lui Platon a rezultat un model explicativ care a durat (si dureaza) mii de ani, dar scena este, dupa criteriile de azi, naiva si (oarecum) ridicola. Termenii \u00eensisi folositi de Platon au devenit concepte autonome, cu o existenta vie, greu de redus la acceptiunile lor simple, istorice, din epoca Academiei.<br \/>\nExperienta pe care o avem astazi, c\u00e2nd am trecut deja prin invalidari succesive ale unor teorii majore, \u00eei face pe cei doi greu prizabili at\u00e2t timp c\u00e2t ei nu \u00eesi \u00eencep sistemul, \u00een maniera moderna, cu perspectiva propriei falsificari. Mutarea Pam\u00e2ntului din centrul universului \u00eentr-un marginal al acestuia este o experienta umana mult prea profunda pentru ca o gnoseologie care nu tine cont de asta sa poata supravietui.<br \/>\nModelul, similaritatea, care aduce propria textura si propria arhitectura \u00een cunoastere, care se autoinstituie instituind-o, ram\u00e2ne, ca si acum doua mii de ani, piatra de \u00eencercare a g\u00e2ndirii umane. Sufocat de metafizica sau tras la sorti din palarie, un pattern bine nimerit inventeaza noi stiinte, iar unul prost le tine \u00een nedezvoltare. Cautarea sa ca simbol, categorie, concept, structura, fenomen, intuitie, revelatie, minune, este blocata de institutiile pozitiviste care, osificate astazi ca si biserica \u00een timpul Luminilor, control\u00e2nd astazi politica si economia, ca odinioara Roma, refuza sa accepte ca stiinta nu vine niciodata din laborator*, ci din \u00eensasi stiinta, si ca laboratorul e un simplu crematoriu pentru stiintele false.<\/p>\n<blockquote><p><strong>Nota:<\/strong><br \/>\n*) Aceeasi atitudine pozitivista exhiba \u00eensa cu m\u00e2ndrie numeroasele cazuri de descoperiri stiintifice (\u00eencep\u00e2nd cu principiul lui Arhimede, continu\u00e2nd cu America si cu plasticul) facute \u201edin \u00eent\u00e2mplare\u201c sau \u00een virtutea unor intentii spontane sau urmarind ipoteze gresite.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un model horticol asupra gnoseologiei Modelul \u00een orice cunoastere \u00eenseamna aplicarea a ceva ce are propria structura si substanta pe ceva ce are propria substanta. Daca cele doua sunt compatibile, modelul este capabil de a genera structura hibridului teoretic, dar \u00eei confera si trasaturi. Aplicarea unui model nu este neutra, ci invaziva. Dar identificarea unui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ipoteza-inselandu-se-kant-avea-dreptate\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ipoteza: inselandu-se, Kant avea dreptate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-14787","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14787","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14787"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14787\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14787"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14787"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14787"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}