{"id":14785,"date":"2013-03-19T00:15:11","date_gmt":"2013-03-18T22:15:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14785"},"modified":"2013-03-19T00:15:11","modified_gmt":"2013-03-18T22:15:11","slug":"communism-dreamin-endless","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/communism-dreamin-endless\/","title":{"rendered":"Communism dreamin\u2019. Endless"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gabriel Andreescu, <em>Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii,<\/em> Polirom, 2013, 300 p.<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>O carte despre le bon usage al arhivelor securitatii, populata cu eroi ai vietii culturale rom\u00e2nesti din ultimii 40 de ani, se poate adresa mai multor interese. Poate fi citita de catre cercetatorii care se pregatesc sa intre \u00een arhivele CNSAS, ca un ghid de \u00eentrebuintare \u2013 \u00een masura \u00een care \u00eencearca, mai ales \u00een ultimul capitol, sa clarifice notiunea at\u00e2t de vaga a colaborationismului si sa faca putina ordine \u00een ceea ce \u00eenseamna \u201evinovat\u201c versus \u201enevinovat\u201c, sau mai degraba a gradelor de vinovatie. Acesta ar fi cititorul ideal, unul indiferent la numele prin care Gabriel Andreescu \u00eesi exemplifica demersul, sensibil la demers si la argumentele deontologice puse \u00een valoare. Dar, o data ce numele fac atractia acestui volum \u2013 \u00eentr-o ordine a notorietatii: Constantin Noica, Nicolae Breban, Adrian Marino, Alexandru Paleologu, Nicolae Balota, Mihai Botez si Mihnea Berindei \u2013 cititorul ideal va fi greu de gasit. Pentru ca cercetarile facute de autor asupra dosarelor de urmarire ale acestor personalitati nu corecteaza numai greseli de interpretare, ci trag o oarecare linie de demarcatie \u00eentre \u201eboierii\u201c si \u201eoierii\u201c mintii, care se afla \u00een gherila de mai bine de 10 ani \u00een Rom\u00e2nia. Gabriel Andreescu intervine, prin cercetarea sa, \u00een c\u00e2teva \u201escandaluri\u201c din ultimii ani pe marginea colaborationismului, situ\u00e2ndu-se, de cele mai multe ori, pe buna dreptate, \u00eempotriva interpretarilor autoritare ale \u201epaltinisenilor\u201c.<br \/>\nMizele pot cobor\u00ee \u00eensa si mai mult. La o adica, cartea ar da apa la moara celor care, porniti pe (de pilda) Aspazia Cojocaru, vor constata ca numele ei figureaza \u00een lista \u201ejudecatorilor constitutionali pentru care membrii Securitatii se bucura de prezumtia de onestitate\u201c din Curtea Constitutionala, a caror decizie a dus la schimbarea legii 187 din 1999 \u00een legea 293 din 2008 (\u00een ceea ce priveste deconspirarea securitatii ca politie politica). Aceasta din urma va \u00eenteti v\u00e2natoarea \u201ecolaboratorilor\u201c \u00een dauna functionarilor \u00eensisi ai Securitatii si va permite aparitia scandalurilor legate de colaborationisme, favoriz\u00e2nd interpretari tendentioase.<br \/>\nCitita mai de sus, aceasta carte vadeste nu doar ca dreptatea si adevarul nu se confunda, dar si ca istoria este o suma de povesti care refac trasee pe baza unor selectii imputabile de urme. Gabriel Andreescu \u00eencearca sa ierarhizeze aceste urme, sa separe de pilda declaratiile \u201esurselor\u201c de cele ale ofiterilor de Securitate, sa discearna \u00eentre activitati daunatoare si alte gesturi, mai mult sau mai putin conivente cu politia politica, dar superficiale, fara urmari, facute doar de forma.<br \/>\nCred totusi ca miza cea mai evidenta a cartii este reabilitarea unor figuri intelectuale maculate pe nedrept cu diferite ocazii \u2013 si cu concursul colegiilor CNSAS uneori, care au dovedit proasta inspiratie sau rea-vointa \u00een interpretarile pe care le-au dat documentelor la care aveau acces. Prima reabilitare este cea a lui Adrian Marino. \u00cen cazul sau, Gabriel Andreescu scrie: \u201eAmestecul dintre vorbele spuse de autorii declaratiilor si cuvintele ofiterilor ce redactau note, prin care ultimii sustineau activitatea securistica, reprezinta o procedura tipica. Cele doua straturi de discurs pot fi separate destul de usor atunci c\u00e2nd avem la dispozitie contextul si, \u00een mod particular, c\u00e2nd autorii au o marca stilistica identificabila.\u201c Aplic\u00e2nd aceasta lectura discriminanta, autorul separa ceea ce ar fi facut \u201eBratosin\u201c sau \u201eBratescu\u201c (Marino) de ceea ce i se pune \u00een c\u00e2rca. Marino va fi discreditat \u00een 2004, c\u00e2nd exprimase rezerve la acordarea premiului ASPRO lui Andrei Plesu \u2013 ceea ce avea sa declaseze ira grupului de la Humanitas (Liiceanu si Patapievici mai ales). Preval\u00e2ndu-se de c\u00e2teva dedicatii facute de clujean lui Dumitru Popescu, de pilda, Gabriel Liiceanu va sugera vinovatii pe care Marino nu le probeaza. La r\u00e2ndul sau, \u00eensa, cred ca Gabriel Andreescu greseste \u00eentr-un punct: cel \u00een care, sustin\u00e2nd ca \u201escrisorile si dedicatiile\u201c \u201eprietenilor\u201c lui Liiceanu, \u201eprin comparatie cu r\u00e2ndurile reprosate lui Marino, ultragiaza sentimentul de decenta al unui om onest\u201c, nu ofera citate. Era dator sa o faca, chiar \u00een spiritul si litera \u00een care denunta abuzurile de interpretare si judecata ale altora.<br \/>\nCel mai spectaculos capitol al cartii ram\u00e2ne \u00eensa acela dedicat lui Constantin Noica, datorita influentei imense pe care g\u00e2nditorul de la Paltinis a avut-o asupra c\u00e2torva generatii de intelectuali, printre care si generatia mea, iesita din comunism \u00een timpul liceului. Capitolul e interesant nu at\u00e2t pentru ca aduce argumente \u00een favoarea statutului de \u201eagent de influenta\u201c pe care Noica \u00eel dob\u00e2ndeste \u00een anii 1970 \u2013 fapt deja documentat, de pilda de Mircea Martin \u2013 ci pentru ca avanseaza o ipoteza de interpretare psihologica verificabila adesea (inspirata \u00eensa din cartea Martei Petreu \u2013 \u201eDe la Junimea la Noica. Studii de cultura rom\u00e2neasca\u201c, 2011). \u201eParadoxul Noica\u201c seamana deci cu \u201esindromul Stockholm\u201c, pe care \u00eel expliciteaza o nota de subsol: \u201e\u00centre 23 si 27 august 1973, angajatii Kreditbanken din Stockholm au fost capturati de un grup de teroristi si folositi \u00een santajarea autoritatilor. \u00cen timpul negocierilor, circa 28% dintre ostatici au aratat empatie fata de cei care-i tineau \u00een captivitate. Unii au luat apararea teroristilor dupa ce au fost eliberati\u201c. Relevarea acestui fenomen mi se pare de altfel detaliul cel mai interesant din \u00eentregul volum. Este cred o observatie cognitiva care explica, cel putin dupa 1965, ascensiunea lui Ceausescu, \u00een contextul afirmarii de catre el a unei forte de organizare politica fara precedent, nu doar prin deschiderea dinainte de 1971, dar chiar si prin tezele din iulie 1971. Si aici nu e vorba numai de puncte de contact \u00eentre nationalismul lui Noica si cel al lui Ceausescu \u2013 care la un moment dat se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-un patriotism autentic, cu mobile diferite, cu gesturi diferite, dar uneori \u00eentr-unul si acelasi discurs \u2013 ci de raporturile dubioase pe care toti eroii volumului lui Andreescu le-au avut cu puterea comunista. \u00cen cazul lui Noica, cred ca \u00eenclinatia lui anti-occidentala a fost poate prea usor trecuta cu vederea de discipoli, dar n-as face din aceasta tendinta un cap de acuzare. Noica, aidoma multor intelectuali, majoritatea din Vest \u00eensa, refuza \u201eamericanizarea\u201c Europei, printr-o repliere conservatoare care nu e fara legatura cu replierea culturala a Rom\u00e2niei lui Ceausescu, dar nici cu o g\u00e2ndire cum e aceea a Scolii de la Frankfurt (aflam din volum ca Noica citeste Marx si marxism \u00eencep\u00e2nd din 1962, \u00een \u00eenchisoare). De-a lungul deceniului opt, Noica crede, uneori sincer, ca \u201eraul\u201c culturii occidentale nu este mai mic, ba dimpotriva, dec\u00e2t cel al ceausismului. \u201eSa \u00eencercam sa planetizam putin si noi si \u00een cultura\u201c, scrie Noica prin 1974, aduc\u00e2nd un elogiu presedintelui tarii care deja \u201eplanetizase\u201c \u00een politica. Or, trebuie spus aici ca, desi din pacate prea putin deranjat de cultul personalitatii care lua deja amploare (dar poate ca Noica nu-l considera exagerat, la experienta istorica pe care o avea!), filozoful exprima un punct de vedere rasp\u00e2ndit \u00een epoca, care reia foarte de aproape opiniile antebelice ale lui Cioran, \u00eentre timp dezvrajit.<br \/>\nDaca tot am ajuns la perspectiva lui Noica asupra puterii politice, sa vedem ce declara Nicolae Breban \u00een 1969, la Congresul al X-lea, cu doi ani \u00eenainte de a lua pozitie \u00een \u201eLe Monde\u201c \u00eempotriva tezelor din iulie: \u201eNiciodata puterea si prestigiul partidului n-au fost mai mari, autoritatea lui mai completa, geniul mai \u00eenfloritor. Si c\u00e2nd spunem partid, spunem tara, caci la noi, \u00een acesti ultimi ani mai ales, tara si partidul au devenit unul si acelasi lucru\u201c. Sigur ca asta nu \u00eenseamna ca Breban ar fi fost turnator sau colaborator al politiei politice. Oferim acest citat, pe care Gabriel Andreescu nu ni-l da, doar pentru a vadi \u00een ce masura personalitatea lui Nicolae Ceausescu \u00eei impresiona pe intelectualii rom\u00e2ni macar \u00een anii de consolidare a puterii \u2013 si c\u00e2t de tentati de cultul personalitatii sunt ei, \u00een fibra lor \u201eparadoxala\u201c, atinsa poate \u00een proportie mai mare dec\u00e2t cea a intelectualilor occidentali de \u201esindromul Stockholm\u201c. Capitolul despre Breban demonstreaza \u00eensa c\u00e2t de eficienta era munca de intoxicare a Securitatii mai ales \u00een lumea plina de b\u00e2rfe si zvonuri a artistilor, o lume de orgolii marunte, \u00een care polii de putere politica sunt cautati de acestia mai dihai dec\u00e2t cauta insectele nictalope felinarele aprinse de pe faleza de la Neptun-Olimp. Tot Gabriel Andreescu ne spune \u00een ultimul capitol, \u201eLumea informatorilor\u201c: \u201eExistenta unui angajament scris sau a unor \u00eentelegeri cu Securitatea conteaza putin \u00een raport cu numeroase variante ale Raului facut de sustinatorii si de beneficiarii regimului comunist\u201c, si apoi arata c\u00e2t de importanta era legatura cu partidul, la comanda caruia actiona Securitatea. Pledoaria este binevenita, repet, dar concluziile trebuie poate relativizate putin, prin ridicarea unor probleme care trec dincolo de bunul uzaj al arhivelor si de reabilitarea unor oameni m\u00e2njiti pe nedrept.<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, eroii lui Gabriel Andreescu au gresit cu totii \u2013 dintr-o perspectiva absoluta! Nu a existat personalitate culturala de marca \u00een perioada comunista care sa nu fi facut compromisuri cu puterea, pentru ca altfel ar fi fost izolata. Nu trebuie \u00eensa condamnate aceste compromisuri cu tot dinadinsul, iar ceea ce sta sub aceasta eticheta, compromis, e departe de a fi inteligibil pentru toata lumea. Oamenii gresesc fara sa fie neaparat vinovati \u2013 aceasta e una din \u00eenvataturile de desprins din lectura volumului lui Gabriel Andreescu.<br \/>\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, volumul da seama de c\u00e2t de mult conteaza personalitatea sociala, figura publica a unui carturar \u00eentr-o lume mai degraba orala cum este cea literara rom\u00e2neasca: antipaticii, secii, harnicii, analiticii au avut parte de destine diferite de cele ale simpaticilor, carismaticilor (Liiceanu nu e simpatic, dar e carismatic), bon-viveurilor, sapientialilor. Astfel de carti pot corecta memorii culturale, dar nu pot schimba cursul destinelor \u00een functie de personalitatile posesorilor. Sceptic cum sunt, cred ca lucrurile vor sta mereu la fel: \u201evina\u201c unui antipatic e mereu mai mare dec\u00e2t cea a unui simpatic.<br \/>\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, fascinatia puterii este prea mare pentru a fi explicata, rationalizata, sau chiar eliminata din discutie. Vor exista mereu oameni \u2013 fie dictatura, fie democratie \u2013 care sunt facuti sa slujeasca si sa conduca, altii facuti numai sa conduca, altii sa slujeasca. Exista aici o caracterologie universala, cu accente diferite puse \u00een versiunea ei rom\u00e2neasca, pe care comunismul a facut-o poate mai vizibila, dar care nu \u00eei este specifica. De aceea, asa cum pare sa recunoasca si Gabriel Andreescu, documentarea comunismului e o operatiune fara sf\u00e2rsit. Deci, va urma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gabriel Andreescu, Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii, Polirom, 2013, 300 p. &nbsp; O carte despre le bon usage al arhivelor securitatii, populata cu eroi ai vietii culturale rom\u00e2nesti din ultimii 40 de ani, se poate adresa mai multor interese. Poate fi citita de catre cercetatorii care se pregatesc sa intre \u00een arhivele CNSAS,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/communism-dreamin-endless\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Communism dreamin\u2019. Endless<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8620,8619,8621],"class_list":["post-14785","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carturari","tag-gabriel-andreescu","tag-opozanti-si-documente-manipularea-arhivei-securitatii"],"views":968,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14785","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14785"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14785\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14785"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14785"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14785"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}