Dintre \u201enecunoscutele\u201c textului care a generat \u201ediscutiile libere\u201c din \u201eCultura\u201c (Serie noua, anul VIII, nr. 5 (409) din 14 februarie 2013, p. 29), unele si-au aflat rezolvarea \u00eentre timp,\u00a0 pe c\u00e2nd altele \u00eesi cauta \u00eenca raspunsul. Certa este \u00eensa legatura acestuia cu viata monahala, sustinuta de trimiterea la lacasuri de cult (manastire) sau de \u00eenvatam\u00e2nt clerical (chiar obscurul \u201ecoled’ie\u201c (1) ), ceea ce confirma faptul ca, \u00een structura ansamblului vietii socio-culturale a rom\u00e2nilor (si nu numai a lor), componenta religioasa ocupa un loc \u00eensemnat. Toposuri precum biserica, manastirea, schitul, chilia au o frecventa relativ mare \u00een literatura orala rom\u00e2neasca, ca si, subsecvent, referirile la cei care populeaza aceste spatii (preoti, calugari, maicute etc.). \u00cen fine, \u00een aceeasi sfera semantica intra practicile celor care slujesc aici \u2013 rugaciunea, c\u00e2ntatul, scrisul, cititul \u2013 si \u201einstrumentarul\u201c specific \u2013 clopotul, toaca, crucea, cartea etc.<\/p>\n
Probabil ca primul exemplu care ne vine \u00een minte este acela al celebrei legende a manastirii Argesului, cu sute de variante \u00een versuri si \u00een proza (cf. Ion Talos, \u201eMesterul Manole II. Corpusul variantelor rom\u00e2nesti\u201c, 1997) \u00een care, la \u00eendemnul imperios al domnului feudal, cu nume de rezonanta mitico-istorica (\u201eNegru Voda sta\/Sta si se chitea\/\u2026\/\u2013 Eu o sa pornesc\/si-o sa poruncesc\/Porunca domneasca,\/Treaba sa porneasca\u201c), orgoliosul mester Manole cauta \u201eloc de manastire\/si de pomenire\u201c si se angajeaza sa ridice \u201emanastire-nalta\/cum n-a mai fost alta\u201c.
\nDar, la nivelul imaginarului popular, aproape orice lacas de cult are propria lui legenda, \u201epovestea\u201c concur\u00e2nd, \u00een ordinea realului, cu \u00eenscrisul \u00een piatra din pisania fiecaruia din ele.
\nTot la nivelul epicii populare marcam existenta, \u00een basme, a unei serii de personaje circumscrise spatiului monahal \u2013 calugari, sihastri, batr\u00e2ne pioase, \u201esfinte\u201c \u2013 care intervin, \u00een calitate de adjuvanti ai personajului central, pe parcursul aventurii eroice a acestuia. \u00cen balade, Adrian Fochi (\u201eEstetica oralitatii\u201c, 1980) \u00eenregistreaza \u00een \u201eRepertoriul analitic al formulelor\u201c, sub numarul 90, \u201ePortretul calugaritei\u201c, \u201ecompus \u00een \u00eentregime pe contrastul coloristic dintre alb si negru\u201c (\u201e…calugarita\/ neagra la hainuta\/alba la pelita\u201c).
\nLa fel, \u00een textele lirice se poate consemna prezenta unor topoi tin\u00e2nd de spatiul monahal sau cultual, precum biserica, manastirea, altarul, ca \u201elocatie\u201c predilecta pentru \u00eenhumarea \u201elogodnicilor nefericiti\u201c sau a partenerilor despartiti de vrajmasi sau separati prin moartea unuia dintre ei (motivul Z 44 din Ispas-Truta IV 1978): \u201eSa ma-ngroape unde-oi zice:\/La poarta bisericii\/\u00cen calea ibovnicii, \/C\u00e2nd o trece sa se-nchine\/Sa se-mpiedice de mine,\/Ca sa vaza ce-a iubit \u2026\u201c
\nUn splendid madrigal folcloric, retinut de Lucian Blaga \u00een \u201eAntologie de poezie populara\u201c, editie \u00eengrijita de George Ivascu, E.P.L., 1966, p. 183, trimite tot catre spatiul monahal, mai ales ca textul a fost cules de un \u201epreparandist\u201c de la scolile din Blaj (Bozac Ieremia din clasa a VIII-a, din localitatea Velcheriu de C\u00e2mpie-Razoare, judetul Mures, la 1863) si antologat de I. U. Jarnik si Andrei B\u00e2rseanu \u00een \u201eDoine si strigaturi din Ardeal\u201c, 1885: \u201eC\u00e2nta cucu-n par de vie\/si-acolo este-o chilie\/Cu muscata si tam\u00e2ie.\/Dragu meu acolo scrie.\/Si c\u00e2nd scrie, ma m\u00e2ng\u00e2ie,\/C\u00e2nd citeste\/Ma topeste.\/Cu ceriul ma potriveste,\/Cu luna, cu stelele,\/Cu dragi r\u00e2ndunelele,\/Cu luna, cu soarele,\/Cu dragi caprioarele\u201c. Editorul de mai t\u00e2rziu al \u00eentregului corpus al productiilor poetice adunate de elevii blajeni, la \u00eendemnul dascalilor lor, cu un secol si jumatate \u00een urma, folcloristul Adrian Fochi, noteaza diferentele dintre varianta aflata \u00een manuscris si aceea publicata de \u00eenvatatii Jarnik si B\u00e2rseanu, \u00eentre care semnificative ar fi eliminarea a patru versuri care alterau unitatea evidenta a textului si \u00eenlocuirea, \u00een versul al treilea, a cuv\u00e2ntului \u201eciuperci\u201c cu \u201emuscata\u201c, deci, \u00een loc de \u201eCu ciuperci si cu tam\u00e2ie\u201c apare, \u00een versiunea tiparita, \u201eCu muscata si tam\u00e2ie\u201c, pentru ca, ni se explica \u00eentr-o nota, \u201emuscata, tam\u00e2ita, maghiranul, rosmarinul, garoafele, lemnul Domnului etc. sunt, pe l\u00e2nga busuioc, florile cele mai favorite ale rom\u00e2nilor\u201c. C\u00e2t priveste cuvantul \u201etam\u00e2ie\u201c, acesta ne-ar putea trimite la rasina aromatica, folosita, \u00een cadrul serviciului religios, pentru purificarea incintei si a credinciosilor, dar si \u00een alte momente (se tam\u00e2iaza ofrandele la parastase, pomeniri, mormintele \u00een cimitir etc.). Dar aici, cum arata si nota de mai sus a editorilor, este vorba despre o planta, \u201etam\u00e2ita\u201c, numita, pe alocuri, si \u201epelinita greceasca\u201c(2) , ale carei calitati o aseaza \u00eentr-o relatie aproape sinonimica cu muscata, \u201eplanta ornamentala din fam. Geraniaceae, originara din sudul Africii, mult cultivata prin ferestrele caselor taranesti, pe pridvoare\u201c(3)\u00a0 si versurile al patrulea si al cincilea, \u201eDragutu mnieu hal dint\u00eeie\/D-acolo sede si scrie\u201c sunt contrase \u00eentr-unul singur, mai concis, mai expresiv: \u201eDragu meu acolo scrie\u201c. Din nou, cum se vede, o chestiune de \u201etextualizare\u201c si de editologie, interventia editorilor din 1885 fac\u00e2ndu-se \u00een sensul \u201eestetizarii\u201c si \u00een consens cu traditia, desi \u2013 cum opinam \u00eentr-un mai vechi comentariu al meu pe marginea acestui text \u2013 \u201eera preferabil sa nu se faca deloc\u201c (cf. Constantinescu, \u201eC\u00e2nta cucu-n par de vie\u201c, \u00een \u201eAnalize de texte poetice\u201c, antologie, coordonator acad. I. Coteanu, E.A.R.S.R., 1986, p.37-39).<\/p>\n
Sabina Ispas si Doina Truta (\u201eLirica de dragoste. Indice motivic si tipologic\u201c, III, 1988) inventariaza c\u00e2ntecul sub J 20, \u201eAdularea partenerei, mesaje\u201c si \u201elisteaza\u201c 24 de variante, cele mai multe din Transilvania, dar si din Moldova.
\nApropiat de acesta este motivul J 22, \u201eSufla v\u00e2ntul alinat,\/ Io-l cunosc ca nu-i curat\/si stiu de unde-i m\u00e2nat \u2026\/Dintr-o gradina cu flori,\/Unde scrie-un scriitor;\/C-o m\u00e2na pe carte scrie\/si cu alta-mi face mie\/Sa merg la cantelarie,\/Sa ma-nvat si eu a scrie\u201c. Alt mediu, cum se vede; trecem de la \u201echilia\/cu muscata si tam\u00e2ie\u201c, la \u201ecantelarie\u201c, de la spatiul monahal la cel birocratic, de la elogiul rafinat (de fapt, un fel de autoelogiu) al tinerei fete asemanata cu cerul, cu luna, cu stelele, cu soarele, dar si cu caprioarele si \u201edragi r\u00e2ndunelele\u201c la elogiul scrisului, al \u00eenvataturii de carte.
\nSimpla comutare \u201echilie\u201c \u2013 \u201ecantelarie\u201c ofera suficiente argumente \u00een favoarea tezei cu privire la dubla dependenta a textului (folcloric, \u00een special) fata de context si a calitatii celui dint\u00e2i (textul folcloric) de a fi interpretantul contextului cultural (genetic), abilitatea poeziei de a \u00eencorpora informatie (istorica, sociala, culturala) despre mediul care a produs-o sau \u00een care s-a \u00eentrupat. Legatura cu spatiul monahal a \u201emadrigalului\u201c amintit mai sus este sustinuta de locul \u00een care \u201edragul\u201c fetei \u201escrie\u201c (o \u201echilie cu muscata si tam\u00e2ie\u201c), evoc\u00e2nd solitudine, claustrare, catre care trimite si cucul, pasare a singuratatii, dar care \u00eesi alege ca loc de c\u00e2ntat un \u201epar de vie\u201c, simbol (via) al vietii traite plenar. Dincolo, este vorba de un \u201escriitor\u201c, cineva care stie sa scrie, \u201escrietor\u201c (\u201esc\u00e2rta-sc\u00e2rta pe h\u00e2rtie\u201c, se va spune \u00eentr-o comedie de I.L. Caragiale despre un personaj al sau, \u201eamploaiatul\u201c, \u201ecoate-goale\u201c), functionar public, am putea zice, despre a carui prezenta \u00een structura socio-profesionala a satului traditional nu prea s-a facut vorbire p\u00e2na acum. Ca locul lui de munca (\u201ecantelarie\u201c(4)) se afla \u00eentr-o \u201egradina cu flori\u201c, asta tine de recuzita, de lexicul cultural si poetic al liricei de dragoste.
\nO varianta din Bucovina, Vicovu de Jos, culeasa de Stelian C\u00e2rstean de la sorodoc Eufrosina, de 51 de ani \u00een 1961, combina \u00eentr-un text original, dupa o alchimie numai de ea stiuta, cele doua structuri motivice: \u201eMa suiam \u00een deal, la vii,\/Vedeam casele pustii,\/Numai una nu-i pustie\/s-aceea-i cantelarie\/ sade puiul meu si scrie\/si c\u00e2nd scrie te m\u00e2ng\u00e2ie,\/C\u00e2nd ceteste te topeste\u201c ( \u201eFolclor din Moldova II\u201c, 1969, t. 282, p. 557)
\nDaca m-ar \u00eentreba cineva (dar nu-mi fac griji, ca nu ma-ntreaba nimeni!) de ce am scris acest text si l-am facut public, as spune foarte direct, cum mi-e felul, ca, \u00eent\u00e2i, am vrut sa-i fac partasi pe cititorii nostri la o degustare de poezie cu care nu au ocazia sa se \u00eent\u00e2lneasca prea frecvent, sa-i conving ca \u201evechiturile\u201c astea pastrate \u00een lada bunicii, strabunicii, stra-stra-bunicii (colectiile de folclor, in spe) merita sa (mai) fie rasfoite din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si \u00een postmodernitatea noastra cam agresiva si intoleranta etc.\u201c<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1 De exemplu pentru \u201ecoled\u2019ie\u201c, transcris fonetic astfel (d’), putem presupune ca este vorba de o forma regionala a lui \u201ecolegiu\u201c, atestat \u00eenca la sincai, \u201eHronicul\u2026II\u201c, \u201ecoleghium, coleghie\u201c, \u201einstitutie de \u00eenvatam\u00e2nt mediu sau superior\u201c, \u201eMicul Dictionar Academic\u201c (MDA), vol. I, Literele A-C, 2001, s.v., p. 602, col 1)
\n2 Cf. Valer Butura, \u201eEnciclopedie de etnobotanica rom\u00e2neasca\u201c, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1979, s.v.232: \u201eplanta ierboasa, cu un puternic si placut miros aromatic, din fam. Chenopodiaceae, originara din America, cultivata prin gradini, adesea salbaticita si pe la noi\u201c
\n3 Idem, p. 159; v. si varietatile \u201emuscata creata\u201c care \u201eare frunzele mai crestate \u2026 av\u00e2nd un miros mai puternic\u201csi \u201emuscata dulce\u201c \u201ecultivata pentru mirosul sau puternic\u201c
\n4 Varianta \u00eenvechita pentru \u201ecancelarie\u201c, cf. \u201eNoul dictionar universal\u2026\u201c, 2006: \u201e1. birou sau sectie \u00eentr-o institutie, av\u00e2nd functii administrative\u2026; 2. (spec.) \u00eencapere speciala \u00eentr-o scoala unde se aduna cadrele didactice.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Dintre \u201enecunoscutele\u201c textului care a generat \u201ediscutiile libere\u201c din \u201eCultura\u201c (Serie noua, anul VIII, nr. 5 (409) din 14 februarie 2013, p. 29), unele si-au aflat rezolvarea \u00eentre timp,\u00a0 pe c\u00e2nd altele \u00eesi cauta \u00eenca raspunsul. Certa este \u00eensa legatura acestuia cu viata monahala, sustinuta de trimiterea la lacasuri de cult (manastire) sau de \u00eenvatam\u00e2nt… Cite\u0219te mai mult »DISCUTII LIBERE (II): \u201eSi-acolo este-o chilie\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14773","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":876,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14773","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14773"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14773\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14773"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14773"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14773"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}