Istoria a ajuns la periferia sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt, izgonita de pe scena principala, pentru a se aloca mai mult timp materiilor vremurilor noi si, parca, pentru a se sterge din memoria oamenilor procesele lor de devenire. Istoria a fost, timp de milenii, \u00eenvatatoarea, si iata ca acum a ajuns \u00een exil.<\/p>\n
Dar \u00een Rom\u00e2nia lucrurile au luat o \u00eentorsatura si mai curioasa. Istoria a fost declarata falsificata ideologic de regimul \u00eenlaturat dupa mai bine de patru decenii de dominatie, desi falsurile au fost partiale si la vedere, fiind usoara \u00eenlaturarea lor, mai ales ca, \u00een vremea respectiva, istoriografia noastra serioasa le-a respins. Denuntarea stap\u00e2nirii romane a Daciei si comparatiile fortate care s-au \u00eencercat a se face cu tendintele de dominatie sovietica n-au fost acceptate, si \u00een anii ’80 nu s-a realizat un nou tratat al istoriei nationale, deoarece aceia carora le revenea sa \u00eentocmeasca volumul respectiv au refuzat sa se preteze, \u00eentr-o adevarata \u201erezistenta prin cultura\u201c! Este drept, \u00een unele carti au aparut teze protocroniste si, mai ales, o prezentare \u201eumflata\u201c a istoriei partidului dominant, dar majoritatea absoluta a istoricilor a respins ceea ce nu era de acceptat. Nu \u00eent\u00e2mplator, de altfel, n-a putut aparea o istorie \u201earanjata\u201c a partidului.
\nDupa o perioada neagra stalinista, c\u00e2nd \u201elumina venea numai de la Rasarit\u201c, adevarului i s-au deschis portile, desi anumite subiecte au ramas \u201etabu\u201c. Dar, semnificativ, c\u00e2nd s-a \u00eencercat formula tratarii \u201escurte\u201c a problemelor teritoriilor rom\u00e2nesti dinspre Rasarit \u00een 1918, prima editie a tratatului \u201eIstoria Rom\u00e2niei\u201c n-a mai putut fi \u00eentregita cu volumul V, desi acesta era gata pregatit si chiar tiparit \u00een macheta. Istoricii s-au opus si \u201esus\u201c s-a \u00eenteles ca nu era posibil ca Transilvaniei sa i se consacre 40 de pagini, iar Basarabiei doar o fraza, fie chiar cu un continut faptic exact! Important a fost si faptul ca, dupa 1964, s-a putut scrie adevarat si pozitiv despre personalitatile care zidisera Rom\u00e2nia moderna si care, timp de mai bine de un deceniu, fusesera \u00eencarcate de epitete nedrepte.
\nLa reuniunile internationale nu se putea ajunge \u00eentotdeauna \u00een acei ani, pasaportul ba era, ba nu era, dar, cu toate acestea, \u00eencep\u00e2nd din 1965, de la Congresul international de stiinte istorice de la Viena, s-a \u00eengaduit participantilor rom\u00e2ni interventia spontana si necenzurata \u00een dezbateri, ceea ce ne-a conferit un mare avantaj \u00een comparatie cu colegii nostri din \u201elagarul socialist\u201c obligati doar sa intervina cu textele aduse de acasa si evident cenzurate si \u201e\u00eendrumate\u201c. Am putut chiar avea \u00een 1980, aici, la Bucuresti, un Congres international al istoricilor din lumea \u00eentreaga, de mare si real succes, ale carui efecte, din nefericire, n-au fost exploatate \u00een masura \u00een care lucrul ar fi fost posibil, \u00een perioada urmatoare reintr\u00e2ndu-se \u00eentr-o faza de \u00eenghet si obtuzitate ideologica.
\nA urmat tristul si greul deceniu care s-a \u00eencheiat prin marea rasturnare din decembrie 1989, aducatoare de libertate, dar, din pacate, nu si de echilibru. De atunci, de un sfert de veac, pasim printr-o tranzitie nesf\u00e2rsita si cu componente uneori surprinzatoare ale existentei noastre. N-am fost ajutati, cum s-ar fi cuvenit, sa reintram la locul pe care l-am ocupat \u00een interbelic printre statele europene si, trebuie sa marturisim, o parte de vina ne-a revenit noua, care n-am avut comportamentul adecvat. Este drept, putini dintre noi apucasera Rom\u00e2nia \u00een hotarele ei din 1918, putini avusesera \u201eexercitiul\u201c unui \u201ealtfel\u201c de stat si al unei \u201ealtfel\u201c de societati, si, mai ales, de la \u00eenceputurile tranzitiei s-au uitat, ba chiar s-au \u00eenlaturat simtamintele dragostei de tara si ale datoriei cetatenesti a fiecaruia de a o sluji. Taindu-si craca de sub picioare, rom\u00e2nii au devenit, dintr-un salt, \u201eeuropeni\u201c si au uitat, si \u00een parte n-au fost \u00eenvatati, ce a fost \u00een trecut, ce au facut \u00eenaintasii si, mai ales, cum ei au stiut sa zideasca o Rom\u00e2nie si s-o apere. Trecutul a fost limitat la perioada regimului \u00eenlaturat, si ceea ce a fost mai \u00eenainte… n-a mai interesat.
\nIzgonita din \u00eenvatam\u00e2nt sau redusa, \u201esociologizata\u201c, amestecata fortat si fara respectarea unei cronologii cu istoria universala, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t, dintr-o poveste \u00eendragita, istoria a devenit o materie neplacuta, neatractiva, chiar \u00eemb\u00e2csita, si, mai ales, a \u00eencetat \u201elegatura cu pam\u00e2ntul\u201c, istoria n-a mai fost prezentata \u00een legatura cu destinele unui neam, si cu \u00eentregul sau proces de devenire. Miturile, care alcatuiesc zestrea fiecarui popor, care contin si exagerari, dar izvorasc \u00eendeobste din fapte reale, au fost izgonite si urmarite necrutator, ucig\u00e2ndu-se astfel visurile unei generatii si asa supuse nor mutatii greu de suportat.
\nDar mai grav este ca a aparut, \u00een ultima vreme moda unei contra-istorii, ca am ajuns sa acceptam teze fortate si nedrepte din afara ca legi absolute. Citeam \u00eentr-un mare cotidian, cu mare rasp\u00e2ndire, prezentarea timpurilor Primului Razboi Mondial si ale constituirii Rom\u00e2niei desav\u00e2rsite pe plan national cu totala si voita ne\u00eentelegere. Intrarea \u00een Primul Razboi a Rom\u00e2niei era \u00eenfatisata ca un fenomen periferic, marginal, \u00een mentalul colectiv al epocii, uit\u00e2ndu-se sutele de mii de morti, fenomenul voluntariatului, cercetasii care au pornit \u00een refugiu spre Moldova, greutatile teribile si pagubele uriase, jertfa de sine si eroismul soldatilor, care, cu toate lipsurile, au respins propaganda bolsevica si, alaturi de polonezi, au fost barajul care a salvat Europa la Rasarit si Apus de ceea ce ar fi putut \u00eensemna \u00een acea vreme o proliferare a bolsevismului.
\nSi tot \u00een acelasi cotidian am gasit un alt articol \u00een care se \u00eenfatisa Rom\u00e2nia interbelica \u00een culorile dominarii ei de fortele de dreapta, extremiste, ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een timpul celor doua decenii ale Rom\u00e2niei Mari, c\u00e2nd aceste forte n-au atins \u00een scorurile electorale cele mai favorabile nici un sfert din optiunile alegatorilor, \u00een general sustinatori ai marilor partide democratice. \u00cen schimb, nu se scrie nimic despre reusita constructie a noii Rom\u00e2nii din provincii diverse, despre marile schimbari social-politice de dupa 1918, despre progresele economice \u00eenregistrate pornindu-se de la premisele dezastruoase de dupa Primul Razboi, despre \u00eenflorirea culturii, care nu poate fi limitata doar la Eliade, Ionescu si Cioran!
\nEste timpul unei treziri a constiintei noastre de sine, a unei readuceri a istoriei \u00een \u00eenvatam\u00e2nt la locul cuvenit si \u00een masura cuvenita, a respectarii ei si a folosirii ei pentru a trezi m\u00e2ndria noilor generatii si dorinta acestora de a-si imita si \u00eentrece \u00eenaintasii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Istoria a ajuns la periferia sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt, izgonita de pe scena principala, pentru a se aloca mai mult timp materiilor vremurilor noi si, parca, pentru a se sterge din memoria oamenilor procesele lor de devenire. Istoria a fost, timp de milenii, \u00eenvatatoarea, si iata ca acum a ajuns \u00een exil. Dar \u00een Rom\u00e2nia lucrurile… Cite\u0219te mai mult »Contra-istoria<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14769","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":898,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14769","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14769"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14769\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14769"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14769"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14769"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}