{"id":14767,"date":"2013-03-19T00:00:30","date_gmt":"2013-03-18T22:00:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14767"},"modified":"2013-03-19T00:00:30","modified_gmt":"2013-03-18T22:00:30","slug":"fara-furie-vindicativa-fara-ura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fara-furie-vindicativa-fara-ura\/","title":{"rendered":"Fara furie vindicativa, fara ura"},"content":{"rendered":"<p>\u00cenca unul dintre putinii oameni veritabili sau exemplari, pe care am avut imensul noroc de a-i cunoaste vreodata, este Laurent Sorell.<\/p>\n<p>De frica bine justificata a \u201ebratului lung al Revolutiei\u201c, mai exact al Securitatii criminale, a fugit din Rom\u00e2nia la \u00eenceputul anilor 60. \u00cen Franta si-a schimbat radical apelativele, asadar numele acesta stendhalian constituie propria reinventie. Oficializat-legala, iata de ce identificarea a ramas ca atare si dupa ce a plecat \u00een Statele Unite. Iar asta tot fiindca era \u00een continuare v\u00e2nat de Securitate.<br \/>\nL-am cunoscut \u00een 1992, \u00een Los Angeles, la un congres al Academiei Rom\u00e2no-Americane, unde Laurent mi s-a adeverit a fi un om de cultura chiar daca nu scria carti, nici articole destepte prin reviste si jurnale, nici nu tinea cursuri universitare nicaieri. stia multe, \u00eensa nu poza, nu perora enciclopedist, nu demonstra cu orice prilej, nu \u201eomora\u201c pe nimeni cu logoree sau autoritarism de savant. Era un om \u00een care cultura se distingea prin sau \u00een omenia si umanitatea lui, nu \u00een sporovaiala, publicatii, titluri, functii. \u00cen SUA, p\u00e2na la pensionare, a lucrat pe la diverse firme comerciale drept inginer chimist.<br \/>\nLa ARA din Los Angeles, \u00een 1992, cineva foarte superficial ar fi fost tentat sa creada ca Sorell reprezenta ochii si urechile Masoneriei si ca venise acolo doar ca sa pazeasca prestigiul Organizatiei cu ocazia unei prezentari a lui Aristide Buhoiu (despre rolul masoneriei \u00een istoria Rom\u00e2niei). Dar nu era deloc asa. Sorell asista la toate prezentarile la care se putea, fiindca voia sincer sa vada cum evolueaza inteligenta rom\u00e2neasca (din diaspora si, pentru prima oara atunci \u00een SUA, inclusiv din tara natala). El era nu doar un mason serios, autentic, dar \u00eenainte de orice era un Om (cu majuscula)! Dincolo de orice apartenenta, cinstea, sinceritatea, caracterul si generozitatea sa erau incomensurabile.<br \/>\nMason se facuse deja devreme, la Paris, iar calitatea de Mare Maestru i-a fost confirmata \u00een SUA mai putin conventional, prin telefon. Fiindca Laurent convingea de regalitatea sa de spirit nu prin peroratii sau speculatii, ci printr-o energie de puritate angelica ce trecea dincolo de orice vorba ori gest. La \u00eenceputul anilor 2000 a fost numit un fel de raportor sau ambasador al Masoneriei americane pentru Rom\u00e2nia, ca si, prin reciprocitate, un fel de reprezentant sau raportor onorific al masoneriilor rom\u00e2ne peste ocean. Mi se lauda cu asemenea distinctii, arat\u00e2ndu-mi zapisuri specifice, medaliute, un sort ceremonial ori alte flecustete simbolice, ca un copil. Ceea ce ma facea sa-l \u00eendragesc si mai tare, fiindca nu-mi demonstra dec\u00e2t curatenie sufleteasca.<br \/>\nTatal lui Laurent Sorell fusese unul dintre primii ministri tehnocrati ai guvernelor staliniste din Rom\u00e2nia. Asadar, un evreu rom\u00e2nizat politic, unul dintre cei repede cazuti \u00een dizgratii dejiste. Ceea ce explica si de ce t\u00e2narul Laurent a fost informat devreme ca trebuie sa fuga din tara. Oricum, parintii sai au ramas \u00eentr-unul din apartamentele cochete ale nomenclaturii de pe Bulevardul Kiseleff. Pentru ca spre finele anilor 1990, cei doi batr\u00e2ni, \u00een v\u00e2rsta de 90 de ani, sa fie atacati, sechestrati, jefuiti si omor\u00e2ti \u00een bataie de hoti rromi. Laurent m-a informat t\u00e2rziu de tot despre aceasta tragedie, dupa mai multe \u00eent\u00e2lniri. Si asta numai fiindca eu insistam \u00een pledoarii \u00eempotriva rasismului antirrom care domina excesiv constiinta populara, ca si intelectuala, din tara. Eu peroram, iar el tacea. Abia \u00eentr-un t\u00e2rziu si-a nuantat tacerea cu o fraza scurta si simpla, cutremurator de decenta: \u201estii&#8230; eu n-am cum sa nu fiu un pic retinut \u00een problema asta\u201c. \u201eDe ce?\u201c &#8211; \u00eentrebasem, deoarece mi se parea firesc ca el, dreptul si aparatorul celor stigmatizati si amenintati, sa arate compasiune fata de orice nenorociti. Iar dupa o scurta pauza sau ezitare mi-a rezumat ce patisera chiar parintii sai. Simplu, scurt, si fara absolut nicio deversare de resentiment, de furie vindicativa, de ura.<br \/>\nLaurent Sorell este diasporic nu doar din punct de vedere social, politic si geografic (ca atare fiind vreun sfert, daca nu mai mult, din populatia planetei). El ilustreaza si o diaspora mult mai rarefiata si pretioasa, anume etica, de calitate umana (absenta \u00een mult prea multe teritorii sau patrii).<br \/>\nEuropa, sa fim onesti, este patria vanitatilor si competitiilor neobrazate, a resentimentelor, clevetirilor si calomniilor. Si nu cred &#8211; ori cel putin nu-mi amintesc tocmai acum &#8211; sa mai fi \u00eent\u00e2lnit pe aici vreun ins mai apropiat de dictonul \u201enu vede, n-aude, nu spune nimic rau\u201c dec\u00e2t Laurent Sorell.<br \/>\nLaurent Sorell este un bonom, un bon viveur (ceea ce se vede si din poza pe care i-am facut-o c\u00e2ndva prin 2003 sau 2005, undeva-n Bucuresti). Un coseur plin de sarm si umor, care trece cu stil si eleganta peste orice aspect critic, rasp\u00e2ndind bunatate si buna-dispozitie peste toate cele-ale vietii. Ins bun de pus pe rana si la suflet, oric\u00e2nd. Daca \u00een 1992 era \u00eenca suplu, brunet si chipes ca un Don Juan din filme (totusi de o decenta, sobrietate si gentilete matrimoniala admirabile), cu timpul a \u00eembatr\u00e2nit frumos. Albit, rotunjit-\u00eengrasat&#8230; totusi demn de luat ca exemplu de catre orice senior.<br \/>\nNu mai putem avea niciunul o viata ca a lui. Dar o batr\u00e2nete sau un crepuscul ca al sau&#8230; multi ne-am putea dori, unii \u00eenca ne-am putea fauri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cenca unul dintre putinii oameni veritabili sau exemplari, pe care am avut imensul noroc de a-i cunoaste vreodata, este Laurent Sorell. De frica bine justificata a \u201ebratului lung al Revolutiei\u201c, mai exact al Securitatii criminale, a fugit din Rom\u00e2nia la \u00eenceputul anilor 60. \u00cen Franta si-a schimbat radical apelativele, asadar numele acesta stendhalian constituie propria&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fara-furie-vindicativa-fara-ura\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fara furie vindicativa, fara ura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8617],"class_list":["post-14767","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-laurent-sorell"],"views":916,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14767"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14767\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}