Rareori avem ocazia de a vedea un film american care sa ne deranjeze linistea interioara pe care ne-o adusesera cele de dinainte prin aclamatiile aproape universale ale publicului, bazate, de regula, pe niste discutii speculative cu privire la motivatiile ascunse din spatele filmului si pe asa-zisa complexitate a povestii. Ei bine, exista o mare diferenta intre aceste filme \u201eprofunde\u201c, dupa cum vom observa si daca urmarim cel mai recent lungmetraj al regizorului Paul Thomas Anderson, \u201eThe Master\u201c. La o prima \u201ecitire\u201c, este foarte greu sa spui despre ce este vorba cu adevarat in acest film, dar, pe masura ce povestea evolueaza, putem observa ca sunt puse in discutie niste probleme c\u00e2t se poate de serioase care tin de religie, de demonstratii stiintifice, de fapte mai mult sau mai putin explicite. Vom urmari, pe parcursul a peste doua ore, drama personajului principal, un fost marinar, Freddie Quell (Joaquin Phoenix), b\u00e2ntuit de sechelele celui de-al Doilea Razboi Mondial, care incearca sa-si regaseasca viata pierduta si accepta, la un moment dat, sprijinul pe care il regaseste in demonstratiile conduse de mai-marele \u201eMaestru\u201c, Lancaster Dodd (Philip Seymour Hoffman). Intr-o oarecare masura, scopul filmului este sa prezinte aceste demonstratii si sa urmareasca activitatea scolii pe care Dodd o va fonda, care va purta numele de \u201eCauza\u201c. Daca il privim ca pe un discurs, atunci filmul poate merge in ambele directii \u2013 adica pro si contra -, pentru ca dezbaterea finala dintre cele doua personaje va reflecta ambele pozitii. Astfel, \u201eThe Master\u201c reuseste sa st\u00e2rneasca anumite controverse, pornind de la aceasta intelegere ambigua a temei sale principale.
\nSi, totusi, filmele americane, mai cu seama cele care au iesit pe piata in 2012, au avut tendinta de a ne demonstra, prin intermediul sfintei tehnologii si a imaginii, ca si ele pot fi complicate. Aici nu vorbim despre complexitatea personajului, despre istoricul sau sau despre problemele pe care le pune pe tapet regizorul, ci vorbim despre falsa complexitate, un fenomen naucitor, care il lasa pe spectator fara cuvinte, coplesit de imagine, care isi atinge, in parte, adevaratul scop \u2013 acela de-a oferi iluzia unei realitati. Spre exemplu, \u201eCloud Atlas\u201c este unul dintre filmele din 2012 care a reusit sa bulverseze spectatorul, sa-l faca sa creada ca este vorba despre o poveste c\u00e2t se poate de complexa \u2013 si, intr-adevar, povestea chiar e complexa, doar ca filmul nu o ajuta. Ei bine, \u201eThe Master\u201c, oric\u00e2t de greu de acceptat ar fi acest lucru pentru unii, nu face parte din aceasta categorie a filmelor care se deschid ca niste carti de povesti in relief, si care se consuma c\u00e2t ai clipi din ochi.
\nJoaquin Phoenix face un rol de exceptie, interpret\u00e2nd un barbat care stie ca nu poate fi salvat, dar care incearca, sub protectia acestui maestru, sa vada lumea cu alti ochi. \u201eThe Master\u201c este, in fond, povestea unui barbat dominat de sentimente contrarii \u2013 sau, mai bine zis, macinat de sentimente contrarii \u2013 care sunt accentuate atunci c\u00e2nd este pus in fata institutiilor, fie ele de natura religioasa sau sociala, care ii reamintesc, secunda cu secunda, ca omul trebuie sa se supuna. Asa-zisul discurs al regizorului nu are un efect at\u00e2t de puternic \u2013 drept dovada si afirmatiile critice ca filmul n-ar explica anumite lucruri \u2013 pe c\u00e2t il are raportul dintre \u201einstitutie\u201c si reactia acestui personaj \u201ebolnav\u201c. Viata lui Freddie este captata prin cadre si planuri lucrate cu maiestrie de Mihai Malaimare Jr., prin flashback-uri care au tendinta de a rupe continuitatea povestii, dar care incearca sa rezoneze cu tehnicile \u201eCauzei\u201c \u2013 scenele ce reflecta actul \u201eprocesarii\u201c \u2013 sau prin tot felul de perspective subiective care ne introduc in lumea \u201ebolnava\u201c a personajului principal. Una dintre scenele care creeaza ambiguitate este cea in care camera capteaza trecerea de la o perspectiva la cealalta. Inconjurat de discipolii sai, la una dintre conferintele \u201eCauzei\u201c, marele Dodd sustine un mic recital muzical, in care isi pune in evidenta asa-zisa carisma, acompaniat pe voci c\u00e2t se poate de prestigioase. Cadrul este urmat de un altul, in care Dodd continua sa c\u00e2nte, doar ca, de data asta, toate femeile din jurul lui sunt goale. Este cu at\u00e2t mai ambiguu, cu c\u00e2t regizorul nu pare sa ofere o explicatie care sa marcheze ca ar fi vorba despre perspectiva deliranta a lui Freddie. Exista numeroase astfel de momente in film care intrerup brusc firul narativ, intercal\u00e2nd amintiri ale protagonistului, marcate indeosebi prin revenirea imaginii valurilor involburate ale oceanului. Un alt moment care pare halucinant si care il bulverseaza pe spectator este acela c\u00e2nd Freddie primeste un telefon in timp ce doarme in sala de cinema. La finalul conversatiei ne vom da seama ca este vorba despre un vis. Dar, in fond, nici macar de un vis nu e vorba, deoarece si imaginea va reflecta mai degraba raportul dintre personajul principal si institutia in fata careia el se va supune \u2013 acea legatura speciala pe care o are cu Dodd si care il va face sa se intoarca la el.
\n\u201eThe Master\u201c este ambiguu fiindca nu ii serveste spectatorului pe tava tabloul complet al demonstratiei. Pe de-o parte, nu lamureste chestiunile referitoare la tema pe care o prezinta, iar, pe de alta parte, nu lamureste nici raportul pe care si-l creeaza intr-un final Freddie cu institutia \u2013 adica sensul vietii protagonistului. Si, totusi, marea realizare a lui Paul Thomas Anderson este tocmai aceasta: un film care sa-l puna pe spectator in postura in care va trebui, de unul singur, sa-si dea explicatii. Reactia lui Freddie este, cu alte cuvinte, reactia oricarui om normal care, pus in fata unei anumite situatii, incearca sa-si asume responsabilitatea si sa se supuna. Etapele prin care Freddie trece sunt unele c\u00e2t se poate de normale. Vom vedea ca dragostea lui Freddie fata de Dodd va fi, intr-o prima faza, fondata pe o cunoastere deficitara. Chiar si atunci c\u00e2nd se bate cu \u201eagresorii verbali\u201c care nu cred in \u201eCauza\u201c, putem vorbi despre nesiguranta personajului si despre refuzul de a se lasa convins ca acela pe care il serveste este, de fapt, un sarlatan. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, intreaga perioada in care Freddie traieste alaturi de familia Lancaster este marcata de astfel de momente de maxima violenta. Expresia protagonistului atesta aceasta credinta oarba chiar si atunci c\u00e2nd Dodd tine un discurs despre cea de-a doua carte a sa, iar cuvintele lui sunt prea mici pentru ca Freddie sa fie satisfacut de ele. Pe de alta parte, in ciuda statutului sau, Dodd nu poate sa reziste fara Freddie. Exista c\u00e2teva momente care ne lasa impresia ca Dodd este, mai degraba, cel care are nevoie de ajutor, si ca fara Freddie nimic nu ar mai avea sens. Un lucru c\u00e2t se poate de adevarat, daca privim aceasta poveste ca fiind una desprinsa din realitate. Individul nu are nici un fel de sprijin daca nu ajunge sa slujeasca o institutie \u2013 pe asa-zisul \u201eMaestru\u201c \u2013, dar putem spune ca nici institutia nu ar da roade at\u00e2ta timp c\u00e2t nu ar exista indivizii. Pozitia lui Freddie, aceea a unui om care nu-si gaseste rostul \u2013 si care, de felul lui, nu prea arata a om sanatos \u2013 marcheaza de fapt neputinta celor doua tabere.
\nEmotia pe care o provoaca acest film, at\u00e2t prin interpretarea exceptionala a actorilor, c\u00e2t si prin povestea de viata, e superioara celei care ar fi fost provocata de o abordare ce ar fi mers pe un anumit discurs si ar fi demascat, intr-un fel sau altul, fatarnicia unui anumit cult. Omul cocosat si cu m\u00e2inile in solduri pe care il vedem in fiecare scena, cu privirile pierdute catre un stap\u00e2n care ii reaminteste in permanenta ca este singura persoana care il iubeste \u2013 ei bine, in acel om ne vom regasi noi toti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Rareori avem ocazia de a vedea un film american care sa ne deranjeze linistea interioara pe care ne-o adusesera cele de dinainte prin aclamatiile aproape universale ale publicului, bazate, de regula, pe niste discutii speculative cu privire la motivatiile ascunse din spatele filmului si pe asa-zisa complexitate a povestii. Ei bine, exista o mare diferenta… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Master\u201c \u2013 ma rog tie, viata!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8616,83],"class_list":["post-14764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-master","tag-film"],"views":956,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}