Titlul acestui al doilea foileton despre volumul \u201ePortrete fara rama\u201c al lui Nichita Danilov \u00eemi este sugerat, cum se va vedea, de o marturisire a autorului. Printre personajele, caci cei evocati si portretizati \u00een aceasta carte se transforma sub condeiul lui Danilov, care pe ce pune m\u00e2na devine literatura, \u00een personaje de roman \u2013 povestirea faptului real intr\u00e2nd \u00eentr-o organica simbioza cu ceea ce Cristian Tudor Popescu ar numi \u201efictiune speculativa\u201c \u2013 se afla si un artist al imaginii: Mircea Struteanu. Cu batr\u00e2nul aparat de fotografiat, ramas miraculos si \u00een aceasta epoca a exploziei tehnologiei imaginii \u00een miscare, el \u00eesi propune si reuseste sa surprinda ceva din istoria \u201esecreta a literaturii rom\u00e2ne\u201c. Nu am avut ocazia sa vad macar o parte din fototeca, i-as zice de aur, a acestui practicant al \u201efurtului de suflete\u201c, cum \u00eensusi se autodenunta, dar confesiunile sale consemnate de Nichita Danilov, caruia \u00eei acord tot creditul, mi se par revelatoare: \u201e\u00cen drumul meu printre scriitori, am trecut dincolo de priviri si de gesturi, am cautat punctul acela unic \u00een care o expresie a fetei sau o pozitie a trupului dezvaluie literatura\u201c. Printre cei fotografiati de Mircea Struteanu, fiecare chip imortalizat \u00eensum\u00e2nd de fapt \u201eo suma de chipuri\u201c, observa Danilov, sunt scriitori binecunoscuti ca Ana Blandiana, Claudiu Komartin, Nora Iuga, Norman Manea sau Nicolae Manolescu, asupra caruia Nichita Danilov zaboveste c\u00e2teva clipe mai mult pentru a ne transmite acest succint reportaj: \u201eCriticul Nicolae Manolescu e surprins \u00een biroul sau prezidential, cu o m\u00e2na sprijinita pe canapea si o alta pe picior. Bustul personajului e usor \u00eenclinat, iar privirea pare sa caute un interlocutor nevazut, aflat undeva dincolo de cadru. Criticul e sigur de ecoul pe care mesajul sau \u00eel va avea asupra interlocutorului si, poate, chiar si asupra lui \u00eensusi, de aici si detasarea de care da dovada. Pare un om stap\u00e2n pe sentimentele sale si chiar pe sentimentele celor inclusi \u00een \u00abIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u00bb\u2026 \u00abAcesta sunt eu, chiar daca va place sau nu!\u00bb. Dincolo de detasare, se simte \u00eensa si o angoasa, pe care ne e greu s-o decriptam. Criticul nu pare sa fie multumit cu totul de sine\u201c. Daca aici Nichita Danilov relateaza ceea ce a \u00eenregistrat artistul fotograf Struteanu, \u00eentr-un alt eseu ne \u201edezvaluie\u201c un Manolescu vazut de el sur le vif, misc\u00e2ndu-se cu gratie \u00een peisajul stimulator parizian, \u00eembracat \u00eentr-un costum de primavara si fac\u00e2nd ca autorul \u201eSufletelor la second-hand\u201c sa se trezeasca deodata \u201eb\u00e2ntuit de tot felul de imagini din tablourile lui Mark Chagall (pictor pe care \u00eel evoca si \u00een alte contexte \u2013 nota mea), \u00een centrul carora, \u00een chip de logodnic, distinsul profesor, ba levit\u00e2nd cu un pendul sub brat pe sub Turnul Eiffel, ba plan\u00e2nd deasupra scenei cu o imensa carte \u00eembracata \u00een scoarte de argint, \u201eIstoria critica a literaturii\u201c \u00een care consemna, din zbor, noi si noi impresii\u201c. Ciudat, asemenea viziuni chagalliene se derulau \u00een timp ce criticul dejuna \u00eempreuna cu c\u00e2tiva confrati scriitori, desantati \u00een Orasul Luminilor pentru a citi din operele lor. Acum, ei \u00eel ascultau aproape cu religiozitate pe amfitrion povestind cu haz si chiar cu talent actoricesc. Suntem, cum altfel?!, \u00een plina literatura: \u201eEhei, ce talent, am murmurat \u00een sinea mea. Apoi am completat: \u201eUn adevarat critic, c\u00e2nd scrie \u00abIstoria literaturii\u00bb trebuie sa intre \u00een pielea autorilor ca un adevarat actor. Trebuie sa le perceapa ticurile, gesturile, vocea, un anumit fel de-a fi, tocmai ca sa-i poata portretiza c\u00e2t mai veridic. Oare Calinescu nu facea la fel?!\u201c. Si g\u00e2ndind acestea, mi l-am \u00eenchipuit pe divinul critic interpret\u00e2nd ba rolul lui Eminescu, ba al lui Creanga sau Caragiale, pe care-i imita, baz\u00e2ndu-se mai mult pe modul cum erau articulate frazele, dec\u00e2t pe intuitie. Dar nici intuitia nu-l \u00eensela. Trec\u00e2nd de proba clasicilor, criticul \u00eesi imita contemporanii, d\u00e2nd \u00een fata colii de h\u00e2rtie un adevarat spectacol. E posibil ca si Manolescu sa fi adoptat aceeasi metoda. Oricum, \u00een materie de actorie era as\u201c.
\nDar sa ma \u00eentorc, pentru o clipa, la Mircea Struteanu, pentru a cita fraza de final a lui Danilov ce mi-a sugerat titlul \u00eensemnarilor de fata: \u201eAm scris despre domnia sa pentru ca si eu, la r\u00e2ndu-mi, cu alte mijloace, chiar \u00een aceasta carte, \u00eencerc sa surprind, \u00een fond, acelasi lucru \u2013 un scurt cr\u00e2mpei din istoria literaturii noastre\u201c. A surprins mai multe. Se \u00eentelege, abscons nu \u00eenseamna doar anecdotica, care are fireste importanta ei, ci mai ales ceea ce este semnificativ ca traire si sens. De pilda, Nichita Danilov deceleaza, dincolo de mesajul erotic al poeziei si prozei Norei Iuga \u201eo t\u00e2nguire, un strigat al unui Iov de sex opus, aflat \u00een groapa propriului sau trup, \u00eenainte de pulverizare\u201c. De altfel, profilul acestei scriitoare de o feminitate pe c\u00e2t de decomplexata, de exploziva, pe at\u00e2t de rafinata, este unul dintre cele mai memorabile dintr-o galerie de zile mari precum cea a lui Nichita Danilov. Nora Iuga, careia \u201ecurgerea timpului, \u00een mod paradoxal, pare a-i fi sporit at\u00e2t vivacitatea spiritului, c\u00e2t si vioiciunea trupului\u201c, \u00eei apare poetului si prozatorului \u201edesprinsa parca din paginile \u00abScrinului negru\u00bb al lui Calinescu sau, poate, mai degraba din lumea \u00abCrailor\u00bb lui Mateiu Caragiale\u201c.
\nMai toate eseurile, portretele si pamfletele lui Nichita Danilov au si un caracter memorialistic. Sunt proze din care nu lipsesc visul, poezia, nostalgia. Una dintre ele se intituleaza \u201eDespre o \u00eent\u00e2lnire cu Guillaume\u201c si \u00eel are ca personaj central pe Virgil Mazilescu. Regasim \u00een aceasta naratiune nonfiction si ceva din atmosfera si mitologia, caci putem vorbi de o mitologie, faimosului restaurant al Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei \u2013 cel de dinainte de 1990 \u2013 o lume dominata, strunita, pe c\u00e2t de discret si diplomatic, pe at\u00e2t de autoritar si protector, de faimoasa, unica Doamna Candrea. O figura de neuitat a acelei lumi irepetabile a fost Virgil Mazilescu, cu a sa \u201efrunte mereu \u00eencruntata\u201c si nimbata de \u201eo aura de vid\u201c, un mare poet mistuit de alcool si de o iubire ce i-a fost, se pare, \u00een cele din urma, fatala. Venit de la Iasi, pentru a-si lua exemplarele de semnal ale unei carti aparute la Cartea Rom\u00e2neasca, dar si pentru a-si \u00eencasa consistentul onorariu, lui Danilov, optzecistul \u00een plina afirmare, \u00eei este dat sa traiasca o \u00eentreaga aventura \u00een nu mai mult de 48 de ore, pe traseul Casa Scriitorilor \u2013 locuinta lui Mazilescu \u2013 cea a lui Ion Draganoiu \u2013 Gara de Nord. Or fi mai fost si alte puncte, dar ele s-au pierdut \u00een \u00eentunericul unei nopti bucurestene\u2026 Euforia, inclusiv bahica, datorata evenimentului, fiindca aparitia unei carti de poezie constituia atunci un autentic eveniment, fusese una pe masura acestuia si chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Pe scurt, \u00een acea euforie Danilov pierde cartile de semnal, banii \u00eencasati, biletul de calatorie p\u00e2na la Iasi si, cum s-ar spune \u00eentr-un act administrativ, alte bunuri nu se stie nici astazi cum si unde, poate \u00een tramvaiul ce ar fi trebuit sa-l duca la gara, dar a luat-o \u00een alta parte\u2026 Umorul \u00eesi gaseste totusi rostul \u00een aceasta poveste: biletul de tren \u00eei aminteste lui Danilov ca Tolstoi, desi era conte, calatorea numai la clasa a doua, printre mujici, pentru a cunoaste viata, Rusia profunda: \u201eCum nu eram conte, m-am multumit si cu clasa a doua. De altfel, a treia nici nu exista\u201c. De un interes mai general este \u00eensa comparatia \u00eentre Nichita Stanescu si Virgil Mazilescu: \u201eNichita Stanescu avea si el carisma sa, fiind privit de unii ca un Crist, iar de altii ca un Anticrist, ce propaga o ideologie falsa, nociva \u00een esenta ei, servind regimului comunist\u201c. Mazilescu \u00eel considera un poet \u201eumflat\u201c. Creatorul \u201eNecuvintelor\u201c \u2013 comenteaza Danilov \u2013 \u201esi-a desfacut deasupra lumii stufoasa sa coada de cometa, \u00eembibata cu particule radioactive ce ne iradiaza si acum, celalalt s-a ad\u00e2ncit \u00een el \u00eensusi, transform\u00e2ndu-se \u00een crisalida\u201c. Dupa moartea primului, \u00een 1983, Mazilescu n-a mai trait dec\u00e2t aproape un an, ram\u00e2n\u00e2nd \u00eensa \u00een acest rastimp fara obiectul rafuielii: \u201ePoetul a luptat cu Nichita viu, plin de farmec, pe c\u00e2t de sclipitor, pe at\u00e2t de lunecos, dar acum trebuia sa lupte cu un alt Nichita, trecut dincolo de Styx. Era prea mult pentru un om obosit de existenta. Nichita devenise o legenda. Ce sens mai avea sa lupti aici cu el? Virgil Mazilescu n-a cedat, a mers p\u00e2na la capat. A mutat lupta pe un alt tar\u00e2m, cel al umbrelor, devenit el \u00eensusi o legenda dupa neasteptatul sf\u00e2rsit\u2026\u201c. Un sf\u00e2rsit care s-a produs, cu toate ca poetul n-ar fi vrut sa o tulbure cu moartea sa pe femeia iubita, desi aceasta \u00eel parasise. O \u00eentrebare trista formulata morometian cade ca o cortina: \u201eA tulburat-o oare?\u201c.
\nEste unul dintre \u201ecr\u00e2mpeiele\u201c dramatice ale unei vieti literare ce avea de toate: si obsesia creatiei, si decaderea, si iubirea, \u00een acest caz devastatoare, si moartea. O lume care \u00eesi continea chiar si postumitatea. Merita sa o redescoperim si s-o retraim povestita de Nichita Danilov! (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Titlul acestui al doilea foileton despre volumul \u201ePortrete fara rama\u201c al lui Nichita Danilov \u00eemi este sugerat, cum se va vedea, de o marturisire a autorului. Printre personajele, caci cei evocati si portretizati \u00een aceasta carte se transforma sub condeiul lui Danilov, care pe ce pune m\u00e2na devine literatura, \u00een personaje de roman \u2013 povestirea… Cite\u0219te mai mult »Crampeie din istoria absconsa a literaturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14756","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":857,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14756","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14756"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14756\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14756"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14756"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14756"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}