{"id":1475,"date":"2010-02-11T14:03:57","date_gmt":"2010-02-11T12:03:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1475"},"modified":"2010-02-11T14:10:07","modified_gmt":"2010-02-11T12:10:07","slug":"sihastrul-salinger-si-mostenirea-sa-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sihastrul-salinger-si-mostenirea-sa-literara\/","title":{"rendered":"Sihastrul Salinger si mostenirea sa literara"},"content":{"rendered":"

Moartea prozatorului american J.D. Salinger a fost anuntata de mare parte a presei anglo-saxone cu titluri de felul: \u201eSihastrul literar J.D. Salinger moare la 91 de ani\u201c sau \u201eRomancierul-pustnic J.D. Salinger moare la v\u00e2rsta de 91 de ani\u201c sau \u201eJ.D. Salinger, autorul autoizolat al romanului \u00abDe veghe in lanul de secara\u00bb, moare la 91 de ani\u201c. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Doua lucruri l-au facut, asadar, faimos pe Salinger: publicarea, in 1951, pe c\u00e2nd avea 32 de ani, a romanului \u201eDe veghe in lanul de secara\u201c, si cei peste 50 de ani de izolare, at\u00e2t din punct de vedere al relatiei cu mass-media \u2013 ultimul sau interviu a fost acordat in 1980 \u2013 c\u00e2t si in ceea ce priveste publicarea unor noi opere literare. Ultima lucrare pe care Salinger a publicat-o a fost o nuvela aparuta in \u201eThe New Yorker\u201c in 1965, insa prozatorul a afirmat mereu ca, daca nu isi mai publica literatura, asta nu inseamna ca el a si renuntat la scris.<\/p>\n

Charles McGrath citeaza, intr-un articol din \u201eThe New York Times\u201c, una dintre putinele declaratii facute de Salinger presei in ultimii 40 de ani. Scriitorul i-a spus, in 1974, unui reporter de la \u201eThe Times\u201c: \u201eE o pace minunata in a nu publica. E pace. E liniste. A publica reprezinta o invadare ingrozitoare a intimitatii mele. Imi place sa scriu. Iubesc scrisul. Dar scriu doar pentru mine si pentru propria mea placere\u201c.<\/p>\n

\u201eFie ca e un ecran de fum ce acopera un blocaj al scrisului, fie ca e expresia ultima a alienarii ce-l defineste pe cel mai faimos protagonist al sau, Holden Caulfield, tacerea incapat\u00e2nata a lui Salinger nu a facut dec\u00e2t sa creasca numarul celor ce-l venereaza. A ramas o enigma p\u00e2na la moarte\u201c, scrie Elaine Woo, in \u201eLos Angeles Times\u201c.<\/p>\n

\u201ePoate ca nici un scriitor cu at\u00e2t de putine opere cunoscute a generat un interes in r\u00e2ndul publicului larg si al criticilor precum Salinger\u201c, adauga Woo. Tacerea sa a provocat o gama variata de reactii din partea criticilor literari, \u201eunii au caracterizat-o drept o forma de lasitate si altii drept o strategie vicleana care, in ciuda intentiilor aparente, a ajutat la conservarea statutului mitic al scriitorului in cultura americana\u201c. Totusi, altii au interpretat retragerea \u201edrept o pozitie spirituala asumata a unui om cufundat in religii orientale, in special in budismul zen si in filosofia hindusa vedantica\u201c.<\/p>\n

Tom Leonard povesteste pentru \u201eThe Telegraph\u201c cum a incercat, cu un an in urma, sa-l viziteze pe scriitor in satul New Hampshire, unde acesta s-a retras de mai bine de o jumatate de veac. Nu a reusit sa-l vada, fiind int\u00e2mpinat de cea de-a treia nevasta a lui Salinger, insa a aflat niste lucruri interesante de la sateni. Regula de aur pentru cei ce doreau sa stea de vorba cu Salinger in rarele ocazii c\u00e2nd acesta iesea in sat era sa nu dea vreun semn ca ar avea idee despre celebritatea scriitorului.<\/p>\n

Salinger nu a fugit doar de faima si de consecintele acesteia, el a facut tot posibilul ca scrierile sale sa nu fie publicate sau pastisate de nimeni. \u201eTot mai mult, imaginea sa publica a inceput sa fie formata din procese impotriva celor ce-i publicau, fara aprobare, operele timpurii si scrisorile inedite. Dupa ce dl Salinger a deschis un proces, un judecator federal i-a interzis, anul trecut, unui scriitor suedez sa publice o continuare a romanului \u00abDe veghe in lanul de secara\u00bb\u201c, scrie Stephen Miller in \u201eThe Wall Street Journal\u201c. Miller mai arata ca moartea scriitorului va st\u00e2rni, probabil, un nou interes pentru a-i aduce opera pe marele ecran, o idee careia Salinger i s-a opus de-a lungul vietii.<\/p>\n

Ziarul \u201eThe Times\u201c noteaza ca, in anii ’50, protagonistul lui Salinger, Holden Caulfield, \u201ea devenit instantaneu un simbol al alienarii adolescentine in America si influenta sa s-a rasp\u00e2ndit rapid dincolo de Atlantic\u201c. Romanul s-a v\u00e2ndut, de-a lungul timpului, cu o medie de 250 de mii de exemplare pe an doar in Statele Unite ale Americii, iar in intreaga lume v\u00e2nzarile se ridica, se pare, la 65 de milioane de exemplare pe an.<\/p>\n

In sf\u00e2rsit, scriitorul Stephen King se intreaba, intr-un articol pentru \u201eEntertainment Weekly\u201c, daca Salinger a lasat sau nu o opera nepublicata in spate. \u201eMoartea lui Salinger ar putea da raspunsul unei intrebari care de aproape jumatate de secol b\u00e2ntuie cititorii, scriitorii si criticii \u2013 ce comoara de lucrari nepublicate ar fi putut lasa acesta in urma? Multe? C\u00e2teva? Nimic? Salinger a murit, dar, daca avem noroc, el ar mai putea avea ceva de spus\u201c, scrie King.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Moartea prozatorului american J.D. Salinger a fost anuntata de mare parte a presei anglo-saxone cu titluri de felul: \u201eSihastrul literar J.D. Salinger moare la 91 de ani\u201c sau \u201eRomancierul-pustnic J.D. Salinger moare la v\u00e2rsta de 91 de ani\u201c sau \u201eJ.D. Salinger, autorul autoizolat al romanului \u00abDe veghe in lanul de secara\u00bb, moare la 91 de… Cite\u0219te mai mult »Sihastrul Salinger si mostenirea sa literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1120,1119,1123,1121,1122,1124],"class_list":["post-1475","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-de-veghe-in-lanul-de-secara","tag-j-d-salinger","tag-moartea-lui-salinger","tag-proces-salinger","tag-stephen-king","tag-stephen-miller"],"views":2688,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1475","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1475"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1475\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1475"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1475"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1475"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}