{"id":14747,"date":"2013-03-18T23:42:36","date_gmt":"2013-03-18T21:42:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14747"},"modified":"2013-03-18T23:42:56","modified_gmt":"2013-03-18T21:42:56","slug":"se-desparte-nora","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/se-desparte-nora\/","title":{"rendered":"Se desparte Nora"},"content":{"rendered":"

Georgiana Sarbu, Despartiri,<\/em> Bucuresti, casa de pariuri literare, 2012, 228 p. <\/strong><\/p>\n

Cei care sufera de insomnii pot \u00eenlocui numaratul oilor sau plimbarile pat-frigider si retur cu o alta activitate: scrierea de romane. Solutia e propusa si experimentata de Nora Stanescu, eroina-povestitoare a primului roman al Georgianei S\u00e2rbu, \u201eDespartiri\u201c. Procedeul nu asigura remedierea disfunctiei. Prozatoarea \u00eei \u00eemprumuta personajului sau central multe elemente din biografia proprie, suficiente pentru ca romanul sa poata fi plasat \u00een r\u00e2ndul autofictiunilor. Desi \u00eei lipseste identitatea nominala \u00eentre cele trei instante (autor-narator-personaj), care constituia trasatura standard a genului, \u201eDespartiri\u201c se \u00eencadreaza, prin tematica, organizare epica si constructie de personaje, \u00een stilul \u00eentemeiat demonstrativ de Serge Doubrovsky.
\nFragment. Maniera
\n\u00cen roman exista \u00eencercari vizibile de a se sustrage acestei alunecari tipologice, distantarea de misery literature si de tendintele glossy fiind realizata prin pasaje descriptiv-realiste (Bucurestiul periferic al Soselei Giurgiului si ritmurile lui muzicale nu difera foarte mult de imaginile alese de Radu Aldulescu \u00een cartile de \u00eenceput), prin introspectii neobisnuite (ale fratelui mort, duc\u00e2nd spre tehnica lui Orhan Pamuk din \u201eMa numesc Rosu\u201c) sau prin trimiteri intertextuale (relatia lui Iorga cu avangardistii, acuzatiile de pornografie aduse lui Blecher sau lui Eliade, parafraza \u00eentr-un capitol a titlului unui roman al lui Lucian Dan Teodorovici \u2013 \u201eAtunci i-am ars doua palme\u201c). Dar putine sunt asimilate \u00een \u00eentregul romanului, conduc\u00e2nd, inevitabil, catre o compozitie neproductiv eclectica.
\nFragmentarismul este o trasatura a literaturii rom\u00e2ne post-2000, pe care Georgiana S\u00e2rbu o exploateaza din abundenta. Doar ca ceea ce se justifica \u00een termeni de fronda si diferentiere \u00een primii ani ai mileniului al treilea (sustinute \u00eendeosebi de campania initiata de colectia \u201eEgo.Proza\u201c a Editurii Polirom) astazi devine maniera. Combinarea confesiunilor autodenigratoare cu fictiunea senzationalista apareau \u00een anul 2004 ca o revigorare a literaturii rom\u00e2ne, o dinamitare a tabuurilor si o recuperare a libertatilor ultime de expresie. Venea ca o consecinta a cenzurarilor predecembriste si \u00eempotriva conformistelor, \u00eenca, texte nouazeciste. Ionut Chiva, scriind un volum care \u201esa-i razbune adolescenta bolnava, cu noptile disperate \u00een care \u00eemi pierdeam minut cu minut viata si credintele si curiozitatile\u201c (Mircea Martin, \u00een prefata romanului \u201e69\u201c, 2004, p. 9), sau pansexualismul Ioanei Baetica au destabilizat unele conceptii si au creat o literatura alternativa. Desi mizeaza pe fragment si contrapunct, povestea Norei, femeie \u00een pragul v\u00e2rstei de treizeci de ani, multiplu-parasita si vis\u00e2nd la o viata conjugala obisnuita, cu monotonii si miros de ceapa prajita, jucata \u00eentre marturisiri tensionate, episoade anamnetice din copilaria la tara si scene de thriller, nu mai are acelasi impact. Si pentru ca, la fel ca \u00een experimentul pavlovian, caile nervoase ale cititorului au fost deja batatorite si instinctul, format.
\nLipsa de coerenta poate fi cauzata de impresia de \u201eroman total\u201c. Dupa un incipit puternic, menit sa socheze (\u00een traditia la care se afiliaza \u00eensusi editorul Georgianei S\u00e2rbu prin romanul-invectiva \u201eMortii ma-tii\u201c) \u2013 \u201eProasta te-a mai facut ma-ta\u201c, replica apartin\u00e2nd chiar mamei protagonistei \u2013 se intra \u00eentr-o zona cu modulatii suprarealiste, fac\u00e2nd trecerea (brusca) dinspre un cristian spre fictiunea de tip Cocteau sau Boris Vian: \u201eCamera \u00eencepuse sa ma str\u00e2nga. Niste paturi scheletice cu grilaje jupuite de vopsele suprapuse. \u00cen alb si verde. (…) Milioane de particule de praf se roteau \u00een lumina, pluteau cu \u00eencetinitorul ca niste fulgi de zapada \u00eentr-o ninsoare linistita care de-abia a \u00eenceput\u201c (p. 7).
\nCeea ce se anunta o proza de sanatoriu, completata cu elemente gotice (\u00een camera \u201ese leganau ritmic corpuri de mumii \u00eenfasurate \u00een f\u00e2sii albe\u201c (p. 8), \u00een vis \u00eei apar imagini ale mortii, cu sicrie si viermi colcaind prin cadavre si, mai apoi, vizita la Bellu si cimitirul sefard), se transforma \u00een confesiune minimalista de tip autofictional (\u201eM-am saturat de Soseaua Giurgiului, intersectia cu Toporasi\u201c, p.10), ce va degenera \u00een despartiri. Aglomerarea de teme, registre, povestiri-enclave (cum sunt cea cu prietena Roxana si manastirea-bordel a lui Radu din Giurgiu sau cu profesoara-prostituata Vera) denota lecturi vaste si solide ale autoarei, care se poate cu usurinta misca de la cronicari la Irvine Welsh, dar care \u00eei poate deveni si o piedica atunci c\u00e2nd scrisul nu-si gaseste propria tonalitate.
\nDe toate pentru toti
\nIdeea este sustinuta prin punerea \u00een paralel a trei dintre modalitatile de narare. Prima, cea care poate functiona ca liant al romanului, se constituie ca o confesiune-lamentare a unei femei parasite, careia \u00eei este frica de batr\u00e2netea petrecuta \u00een singuratate (nici perspectiva unui animal de companie nu e o alinare) si care \u00eencearca sa gaseasca un barbat spre a se marita. T\u00e2nguirile Norei si hranirea narcisismului prin autocompatimire nu rezoneaza neaparat cu literatura autofictionarelor rom\u00e2nce (care mizeaza fie pe alteritatea \u00een care se reflecta sinele \u2013 cazul Ceciliei Stefanescu din \u201eLegaturi bolnavicioase\u201c, fie pe construirea unei femei-machiste, care prizeaza si bea cot la cot cu barbatii din viata ei, cazul Claudiei Golea din \u201eVara \u00een Siam\u201c), c\u00e2t cu cea a scriitoarelor frantuzoaice. Drama si umilirea \u00een fata lui Bogdan, iubitul care o paraseste dupa patru ani, seamana destul de bine cu nefericirea protagonistei abandonate de amantul est-european din \u201ePasiune simpla\u201c (1991) de Annie Ernaux. Descrierea starilor traumatice ale Norei (\u201ePenibil sau josnic e ca nu faceam nimic sa ma vindec de el. Nu puteam respira daca nu \u00eemi alimentam obsesia pentru el\u201c, p. 71) se apropie timid de inventarul mult mai \u00eencr\u00e2ncenat al problemelor personale pe care Christine Angot \u00eel face \u00een \u201eIncest\u201c.
\nA doua modalitate priveste \u00eencercarile de vindecare de fostul iubit. Astfel, Nora Stanescu participa la experiente foarte picante. Una dintre acestea este aventura ei si a prietenei sale, Roxana, cu t\u00e2narul licean av\u00e2nd casa \u00een cartierul Aviatorilor, cu piscina \u00een curte si gradinar. Ceea ce promitea a fi un m\u00e9nage \u00e0 trois ram\u00e2ne o simpla acuplare la care Nora asista destul de timorata. Constructia acestui episod, dar si a urmatorului, mai lung, din casa-manastire a fostului vames devenit un Hugh Hefner de Giurgiu, joaca pe cartea contrastului dintre imaginea-standard a profesoarei \u00een taior si camasa \u00eenchisa p\u00e2na la ultimul nasture si destrabalarea la care profesoara din \u201eDespartiri\u201c participa. Intentia demitizarii este \u00een mare parte reusita, \u00een prim-plan apar\u00e2nd o \u201eprofa\u201c dezinhibata \u00een comportament si limbaj, dar inovatia este iarasi diminuata de comparatia cu romanele lui Marie Darrieussecq, autofictiuni declarate ale unei universitare franceze.
\nCea de-a treia filiera se detaseaza de celelalte, constituindu-se din pasaje anamnetice despre copilaria petrecuta \u00eentr-un sat din Giurgiu. Pagini din jurnalul tinut la doisprezece ani, rememorari ale activitatilor casnice si agricole, colportajul propriei nasteri idilice \u00eentr-o caruta creeaza disonante notabile \u00een raport cu celelalte paliere narative, misc\u00e2nd romanul catre o atmosfera de tip \u201eLa Lilieci\u201c, lipsita, \u00eensa, de ironia si doar simulata implicare a poemelor soresciene.
\n\u00cen acest conglomerat de tehnici si stiluri narative, romanul nu duce lipsa de nuclee de tensiune bine construite. Chiar daca izolate si cu un coeficient mare de autonomie la nivelul \u00eentregului (se observa \u00eencrederea cu care autoarea \u00eensasi le \u00eenvesteste), ele au suficienta forta de iradiere \u00eenc\u00e2t sa nu permita coruperea totala a romanului prin locuri literare comune si discursuri \u00eemprumutate. Unul dintre ele este imaginea suprarealista de la \u00eenceput, reluata catre finalul romanului si elucidata prin explicitarea contextului. La fel de bine scrisa este criza prin care trece din cauza avortului esuat. Un altul este episodul vizitei facute la morga pentru a vedea trupul fratelui mort. Cititorul este anuntat printr-un rapid metatext ca acesta este \u201elucrul pe care nu credeam sa-l povestesc vreodata cuiva\u201c (p. 63).
\nPunctele care dezavantajeaza romanul alterneaza cu structuri bine strunite si proportionate. Din categoria celor dint\u00e2i, ies \u00een evidenta nereusite figuri de stil ce contrasteaza cu \u00eencercarile (multe, reusite) de discurs frust, la limita literarului cu oralitatea periferiei; tramvaiele care \u201e\u00eesi t\u00e2r\u00e2iau pe sine trupul lor greoi ca niste omizi obosite\u201c (p. 9) sau propria persoana vazuta \u201eca un Sisif care a renuntat sa \u00eesi mai puna \u00eentrebari si sa se razvrateasca\u201c (p. 55) nu \u00eesi au locul \u00een discursul unei femei (chiar profesoare fiind) capabile sa redea cu maxima credibilitate, \u00een alte locuri, imaginile Bucurestiului marginal sau dialogul nepretentios al proxenetului Radu. De cealalta parte, stau fragmentele de dialog (din episodul cu \u201emanastirea\u201c) sau de monolog bine integrate \u00een epic si echilibrate stilistic, unele cu un umor negru surprinzator: \u201eAm aflat ca de trei ori pe eternitate, Dumnezeu te cheama la el\u201c (p. 187), informeaza Cristi, fratele mort. Tot el, catre finalul interventiei: \u201eBy the way, e adevarata chestia cu Iuda, sta si acum agatat d-un plop, undeva \u00een apropierea raiului. Eu l-as fi iertat, pe bune, chiar i-a parut rau…\u201c (p. 190).
\nFiind vorba despre rupturi, dupa cum indica titlul, inconsecventele formale si de continut nu ar fi astfel dec\u00e2t o \u00eencadrare supratextuala \u00een tema anuntata. Numai ca, cele trei despartiri clare (de copilarie, de Bogdan si de fratele sau), cea incerta (de Victor, fostul elev devenit iubit) si cea esuata (de copilul ei) nu sunt coeziv integrate \u00een roman, astfel \u00eenc\u00e2t sa permita \u00eencadrarea elementelor de compozitie \u00eentr-o lectura simbolica.
\nScrierea \u00een etape distincte si existenta secventelor care se sustin estetic sunt totusi promisiunea \u00eendreptarii autoarei catre individualizarea unei voci, pe care posibilele romane viitoare ar putea-o demonstra, astfel ca pariul casei editoriale este unul c\u00e2stigat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Georgiana Sarbu, Despartiri, Bucuresti, casa de pariuri literare, 2012, 228 p. Cei care sufera de insomnii pot \u00eenlocui numaratul oilor sau plimbarile pat-frigider si retur cu o alta activitate: scrierea de romane. Solutia e propusa si experimentata de Nora Stanescu, eroina-povestitoare a primului roman al Georgianei S\u00e2rbu, \u201eDespartiri\u201c. Procedeul nu asigura remedierea disfunctiei. Prozatoarea \u00eei… Cite\u0219te mai mult »Se desparte Nora<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8613,8612],"class_list":["post-14747","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-despartiri","tag-georgiana-sarbu"],"views":2066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14747","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14747"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14747\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}