{"id":14737,"date":"2013-03-18T23:33:57","date_gmt":"2013-03-18T21:33:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14737"},"modified":"2013-03-18T23:33:57","modified_gmt":"2013-03-18T21:33:57","slug":"mentalitatile-comuniste-si-miticii-lui-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mentalitatile-comuniste-si-miticii-lui-caragiale\/","title":{"rendered":"\u201eMentalitatile comuniste\u201c si Miticii lui Caragiale"},"content":{"rendered":"

LAVINIA BETEA \u00ceN DIALOG CU TUDOR PETCU<\/strong><\/p>\n

Tudor Petrcu: Pentru \u00eenceput, v-as ruga sa prezentati \u00een linii mari semnificatia propriu-zisa a psihologiei politice, \u00eentruc\u00e2t vorbim de o paradigma de g\u00e2ndire si de perceptie \u00een egala masura sensibila si patrunzatoare. \u00cen acest sens, exista motive \u00eentemeiate pentru care ar trebui sa catalogam psihologia politica drept o disciplina autonoma, cu specificul si cu metodologiile sale de cercetare?
\nLavinia Betea: \u00cen opinia mea, expusa si cu alte prilejuri, fragmentarea stiintelor socio-umane este o trasatura a timpurilor noastre. Devin astfel importante paradigmele federatoare \u00een viziunile transversale si pluridisciplinare asupra socialului. Cetateanul planetar \u2013 folosesc sintagma aceasta prin derivatie de la \u201esatul planetar\u201c datorat tehnologiei media \u2013 este produsul diferitelor regimuri politice. Politicul si psihologicul pot fi astfel centrele de emergenta ale reflectiei asupra lumii \u00een care traim. \u201eArhipelagul\u201c disciplinei psihologie politica \u00eel configureaza temele de granita ale cercetarii clasice precum puterea, democratia si totalitarismul, crizele si revoltele, schimbarile politice, autoritatea si charisma liderilor, propaganda, comunicarea si discursul politic, razboiul psihologic si actiunea diplomatica, procesele electorale, influenta sociala si memoria colectiva, ideologia si credintele, diversele forme de rasism, impactul tehnologic si geopolitic. Spre deosebire de perspectiva istoricului, antropologului, filosofului ori politologului, \u201emicroscopul\u201c cercetatorului \u00een domeniu este focalizat pe om. Omul, \u00een calitatea lui de creatie a politicului, si totodata de creator al faptului, comportamentului si discursului politic. Mai concret \u2013 actorul politic \u00een ipostazele esentiale de lider si cetatean. Orice introducere \u00een istoria disciplinei mentioneaza numele profesorului american Ch. Merriam, care, \u00eenca din 1925 insistase asupra necesitatii stiintelor politice de a face apel la psihologie. Psihologia politica a fost introdusa \u00een r\u00e2ndul disciplinelor universitare de catre discipolul sau H.D. Laswell, la Universitatea din Chicago. Cu multa vreme \u00eenainte de institutionalizarea amintita, s-a spus adesea ca nu poate fi studiat politicul fara referire la fiinta umana din perspectiva psihologica. Cadrul acestei discutii nu ne \u00eengaduie \u00eensa dizertatii tematice si metodologice. As aminti \u00eensa ca \u00eentre cei care \u00eesi asuma misiuni de cercetare \u00een psihologia politica exista controverse pe tema daca se poate vorbi de o disciplina aparte sau avem pur si simplu de-a face cu \u201eterenuri de aplicatie\u201c si noi \u201esantiere\u201c ale psihologiei sociale. \u00cen opinia mea, situatia trimite la analogii cu statutul psihologiei artei, religiei, sportului sau psihologiei familiei. Desprinse din trunchiul psihologiei sociale cu zestrea teoretica si metodologica a \u201efamiliei\u201c, acestea au rodit fertil ca discipline de sine statatoare. Este, va fi si cazul psihologiei politice.<\/p>\n

T.P.: \u00cen general, sistemul comunist din Rom\u00e2nia, ca de altfel \u00eentregul bloc sovietizat, era caracterizat de mitul Conducatorului Absolut, de cultul personalitatii si multe alte metafore, care odata ce au ajuns sa relationeze cu realitatea, a distorsionat complet sensul unei conduceri politice corecte, adecvate si rationale. Daca am lua \u00een considerare exemple graitoare, precum asa-zisa mistificare ceausista a majoritatii sectoarelor societatii rom\u00e2nesti, \u00een special a intelectualitatii, sau, \u00eendraznesc sa spun, inchizitia cel putin psihologica ce a macinat sistemul de educatie, \u00eentelegem ca avem de-a face cu o psihologie politica barbara, fundamentata pe un sistem principial de tipul plenitude potestatis (pretentia de a domni \u00een mod absolut). Pe de alta parte, \u00een Rom\u00e2nia zilelor noastre se vorbeste parca tot mai des de capitalismul salbatic si de o pseudo-democratie, care de fapt ar fi un soi de cripto-comunism. Considerati ca o asemenea afirmatie este suficient de logica si de \u00eentemeiata si daca da, suntem \u00eendreptatiti sa vorbim de cele mai sus mentionate ca de niste barbarisme psihologice politice, capabile sa se ascunda de faldurile idealismului democratic?
\nL.B.: Pentru ca una dintre metodele consacrate ale psihologiei politice este analiza de continut a discursului politic, as face, cu \u00eengaduinta dumneavoastra, o remarca. Introducerea \u00eentrebarii ce mi-ati adresat-o e saturata de concepte politice. Pozitionarea lor accentueaza sensurile propagandistice. Ce vreau sa spun? Daca ati cere unui elev de liceu \u2013 am ales categoria aceasta pentru ca \u00een trasaturile v\u00e2rstei intra si formarea g\u00e2ndirii abstracte \u2013 sa extraga ideea principala din afirmatiile dumneavoastra, ar spune ceva de genul: comunismul a fost exceptia raului absolut \u00een ansamblul conditiei umane. Raportat \u00eensa la \u201estraturile\u201c istoriei, democratia si pattern-ul omului democrat (\u00een acceptiunile uzuale azi) se reduc la un strat subtire si foarte actual. Altfel, istoria politica a lumii este una a despotilor absoluti \u2013 de la sefii de trib din \u201etimpurile prelogice\u201c, p\u00e2na la intrarea \u00een scena a multimilor. Care se produce \u00een ceea ce istoricii numesc \u201eepoca moderna\u201c a omenirii, cu \u00eenceputuri diferite \u00eensa \u00eentr-o parte si alta a lumii. Si o a doua observatie: psihologia politica nu exista \u201e\u00een natura\u201c. Ca orice corpus de reflectii si regularitati, ea constituie o reprezentare ideatica a unor realitati mai mult sau mai putin strict delimitate. Nu putem vorbi asadar de o \u201epsihologie politica barbar-comunista\u201c sau de o \u201epsihologie politica salbatic capitalista\u201c. Cum nu putem vorbi de altfel despre o fizica africana si alta europeana, ori despre o chimie democrata, \u00een opozitie cu o chimie totalitara. Exista \u00eensa o astfel de manipulare, \u00eencercata tocmai \u00een Uniunea Sovietica, \u00een vremea lui Stalin. Atunci s-a postulat ca \u201eadevarata\u201c stiinta este \u201estiinta sovietica\u201c, ale carei \u201eadevaruri partinice\u201c se situeaza deasupra \u201eadevarului obiectiv burghez\u201c. Cine \u00eendraznea sa aiba alta opinie, se facea atunci vinovat cel putin de pacatul \u201ecosmopolitismului\u201c. Risca si \u201ereusea\u201c sa fie condamnat la \u00eenchisoare ori la \u201ereeducare prin munca\u201c \u00een lagarele sovietice. \u00cen prelungirea opiniilor dvs. s-ar putea remarca \u00eensa ca pattern-ul liderului comunist se identifica \u00eentr-o semnificativa masura cu cel al conducatorului ce dispune de puteri nelimitate asupra \u201esupusilor\u201c. Specifica puterii comuniste este mimarea institutiilor si comportamentelor democratiei. Regimurile comuniste au functionat prin forme definite de liderii lor ca \u201eregim de democratie populara\u201c si \u201eregim de democratie socialista\u201c. Tehnicile de manipulare, relatiile si structura nucleelor de decizie, efectele \u00een planul psihologiei multimii, caracteristicile discursului public si altele ca acestea devin \u201esantiere\u201c ale investigatiei din perspectivele psihologiei politice asupra comunismului. Rezultatele \u00eentregesc si clarifica, \u00een primul r\u00e2nd, demersul clasic al istoricului. Termeni precum \u201epseudo-democratie\u201c, \u201ecripto-comunism\u201c si altii de aceeasi factura nu au cum deveni termeni operationali \u00eentr-o investigatie de psihologie politica bazata pe instrumentarul clasic al chestionarelor, scalelor de atitudini, tehnicii diferentiatorului semantic etc. Ei ram\u00e2n termeni uzuali din vocabularul activ al jurnalistului sau omului politic, indic\u00e2nd un anume sens al opiniilor acestora, nicidecum asertiuni derivate dintr-o anume cercetare stiintifica.<\/p>\n

T.P.: Implicatiile si semnificatia regimului ceausist sunt realitati crunte mult prea bine cunoscute ca sa le mai dezbatem \u00een cadrul discutiei de fata. Cert este ca lunga perioada de dominatie a lui Nicolae Ceausescu ar putea fi identificata cu ceea ce unii teoreticieni numesc morala stap\u00e2nilor, pe baza careia suntem tentati sa dezbatem asupra unui alt concept clasic ce a facut cariera \u00een preocuparile legate de studiul totalitarismului, viclenia ratiunii. Considerati ca tocmai aceasta viclenie a ratiunii este fundamentul comunist sau sa-i spunem totalitar, impregnat \u00een psihologia politic\u00e3 rom\u00e2neasca postdecembrista, caracterizata parca de o anumita stagnare \u00een plan ideatic?
\nL.B.: \u00cenca o data, nu putem stabili existenta unei psihologii politice nici rom\u00e2nesti, nici ante sau post-decembriste. De altfel, stiti care este caracteristica fundamentala a democratului, stabilita printr-o ancheta comparativa? Toleranta. \u00cen ceea ce priveste prototipul uman promovat de ideologia comunista, aceasta a fost exprimat prin conceptul de \u201eom nou\u201c. Preluat din scrierile Apostolului Pavel. \u201eOmul nou\u201c visat de Lenin se aseamana \u201eomului nou\u201c din dogma crestina. Sunt \u00eensa note \u00een ambele acceptiuni care contravin naturii umane. Pentru ca \u00eentotdeauna si pretutindeni actiunile oamenilor sunt determinate de interese: \u00eent\u00e2i satisfacerea trebuintelor de baza, apoi a celor legate de stima de sine, relatiile cu ceilalti si \u00een sf\u00e2rsit, trebuinta de dezvoltare, cum o numeste economistul Maslow. A-ti iubi aproapele mai mult dec\u00e2t pe tine \u00eensuti, a iubi saracia si fratia cu toti ceilalti semeni sunt porunci ale dogmei crestine tot at\u00e2t de dificil, daca nu imposibil de \u00eemplinit de catre marea majoritate a oamenilor, ca si egalitatea si tovarasia comunista. Sau \u00eemplinirea idealul comunist unde toti vor munci la capacitate maxima si \u00eesi vor limita consumul la trebuintele minimale. Este aceasta o \u201eviclenie a ratiunii\u201c? Nu. Avem pur si simplu doua programe idealiste \u2013 unul religios, \u00eempartasit de \u00eentreaga lume crestina, si altul specific ideologiei comuniste. Sa nu uitam ca regimul comunist a dorit impunerea ideologiei sale ca o noua religie. Sa nu uitam nici ca \u201eimperiul comunist\u201c a fost cel mai mare din istorie omenirii: \u00een anii 80 o treime din populatia planetei traia sub semnul steagului rosu, cu secera si ciocan.<\/p>\n

T.P.: Momentul decembrie 1989 a reprezentat si reprezinta pentru societatea rom\u00e2neasca un moment de cotitura, aflat din pacate sub spectrul dilemei, nedeslusita \u00eentru totul nici \u00een zilele noastre, din diferite motive. Totusi, o asemenea revolutie a \u00eensemnat, daca \u00eemi permiteti sa ma exprim \u00een acesti termeni, o desacralizare a miturilor fondatoare ale ceausismului. Pe de alta parte, exista anumite \u00eengrijorari cu privire la psihologia politica rom\u00e2neasca contemporana \u00een sensul \u00een care tensiunile si inechitatile sociale, transformarea capitalismului \u00eentr-un alt tip de totalitarism prin impunerea unei birocratii, care \u00een tarile cu adevarat capitaliste aproape ca nici nu exista, si nu numai a acesteia, afecteaza constiinta colectiva. Date fiind realitatile amintite, \u00een ce masura putem sesiza persistenta c\u00e2torva dintre acele mituri ceausiste \u00een mecanismele psihice ale sistemului politic rom\u00e2nesc al zilelor noastre?
\nL.B.: Dilemele \u201eomului actual\u201c, ca sa-i spunem asa, pornesc tocmai din neputinta definirii lor \u00een raport cu niste repere clare \u2013 morale, religioase, politice, cetatenesti. Mai pot fi adaugate \u00eenca alte cuvinte care largesc cadrul si accentueaza nesiguranta orientarii. Dar realitatea aceasta este efectul \u201edemocratiei planetare\u201c, exprimata clar prin comunicarea media. Ce va face sa credeti \u00eensa ca rom\u00e2nii sunt mai \u201edezorientati\u201c ori mai afectati \u00een \u201econstiinta colectiva\u201c dec\u00e2t americanii? Sau indonezienii?! Sau ce ne \u00eendreptateste sa vorbim despre \u201emiturile fondatoare ale ceausismului\u201c? Sunt doar c\u00e2teva \u201emituri fondatoare\u201c ale omenirii, iar printre ele \u201emitul ceausismului\u201c n-are loc. Nu reprezinta nimic plasat \u00een apropierea lor. De altfel, la scara istoriei, regimul comunist se \u00eencadreaza \u00een ceea ce Braudel numea durata \u201eistoriei conjuncturale\u201c. Spre deosebire de \u201eduratele lungi\u201c ale istoriei care, prin forme de putere, institutii si practici specifice forjeaza o anume civilizatie \u00een decursul unor secole, aceste \u201edurate conjuncturale\u201c produc schimbari ale mentalului colectiv de mai mica amploare si persistenta. \u00cen pofida eforturilor institutiilor si propagandei comuniste, \u201eomul nou\u201c n-a aparut la scara sociala. Am dedicat (\u00eemi vine sa zic \u201echeltuit\u201c) sase ani din viata citind, scriind si aplic\u00e2nd metodologia tezei mele de doctorat ce-si propunea investigarea reprezentarilor sociale datorate ideologiei si institutiilor comuniste din Rom\u00e2nia. Ca sa ajung \u00eentr-un final la concluzia ca numitele remanente si \u201ementalitati comuniste\u201c sunt identice manifestarilor Miticilor lui Caragiale. Psihosociologul francez de origine rom\u00e2na Serge Moscovici \u00eemi spunea \u00eentr-un interviu ca scriitorul Ion Luca Caragiale este cel mai bun psihosociolog al rom\u00e2nilor.<\/p>\n

T.P.: Putem spune ca principala carenta a psihologiei politice postdecembriste, referindu-ne strict la regimurile ce s-au succedat mai ales \u00eencep\u00e2nd cu anii 2000, este patologia unei ratiuni politice elementare de unde rezulta automat si o falsa judecata de constiinta politica?
\nL.B.: Din perspectiva strict psihologica n-as putea vorbi despre o \u201econstiinta politica\u201c. \u00cemi pare, de altfel, un lest al ideologiei leniniste ratacit \u00een memoria noastra colectiva. Lenin emitea teoria, devenita dogma a zisului \u201esocialism stiintific\u201c, dupa care exista o anumita constiinta politica \u201ede clasa\u201c care trebuie indusa multimii de catre \u201erevolutionarii de profesie\u201c \u00een scopul declansarii unor comportamente politice. \u00cen zona de interes indicata de dumneavoastra, operational \u00een psihologia politica poate fi conceptul de cetatean sub raportul status-urilor si rolurilor sale sociale. Acestea conduc la reprezentari, atitudini si comportamente care pot sau nu individualiza post-comunismul rom\u00e2nesc \u00een raport cu, sa zicem, \u201eepoca Ceausescu\u201c. Eu, de exemplu, nu vad nicio \u201epatologie\u201c la liderii post-comunisti, nici mai deosebite \u00eenclinatii ale multimii rom\u00e2nilor spre \u201ejudecati false\u201c. Exista \u00eensa relatii aparte \u00eentre cetatean si institutiile statului, exista efecte directe sau \u201eperverse\u201c ale comunicarii mediatice, exista tehnici si campanii de imagine ale politicienilor si partidelor, exista diverse aspiratii, atitudini si expectante. Si mai ales degradarea, daca nu distrugerea unui mod de viata cu aparenta unei anume stabilitati si coerente, fara ca \u00een locul lui sa fi aparut altul cu astfel de \u00eensusiri. Or, nevoia de siguranta este o trebuinta fundamentala si constanta a omului. A Omului de oriunde si de oric\u00e2nd.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LAVINIA BETEA \u00ceN DIALOG CU TUDOR PETCU Tudor Petrcu: Pentru \u00eenceput, v-as ruga sa prezentati \u00een linii mari semnificatia propriu-zisa a psihologiei politice, \u00eentruc\u00e2t vorbim de o paradigma de g\u00e2ndire si de perceptie \u00een egala masura sensibila si patrunzatoare. \u00cen acest sens, exista motive \u00eentemeiate pentru care ar trebui sa catalogam psihologia politica drept o… Cite\u0219te mai mult »\u201eMentalitatile comuniste\u201c si Miticii lui Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14737","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1336,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14737","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14737"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14737\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14737"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14737"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14737"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}