{"id":14733,"date":"2013-03-18T23:29:25","date_gmt":"2013-03-18T21:29:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14733"},"modified":"2013-03-18T23:32:03","modified_gmt":"2013-03-18T21:32:03","slug":"monica-lovinescu-luptatoarea-zilelor-fara-dimineti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/monica-lovinescu-luptatoarea-zilelor-fara-dimineti\/","title":{"rendered":"Monica Lovinescu, luptatoarea zilelor fara dimineti"},"content":{"rendered":"

Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu \u00een documentele Securitatii,<\/em> 1949-1989, Editura Humanitas, Bucuresti<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Prima impresie la vederea cartii este de subtirime. Statura Monicai Lovinescu, nediscutabila, nu poate iesi at\u00e2t de subtiata, fie si din arhivele Securitatii. Daca dosarul informativ deschis pe numele Monicai Lovinescu are un volum redus de file, cu certitudine, ceva nu este \u00een regula. Nu ne putem face \u00eensa o parere asupra dimensiunii deoarece autoarea cartii nu ne furnizeaza atare date. Stiind destule despre tema urmaririi informative, ma tem ca titlul \u201eMonica Lovinescu \u00een documentele Securitatii, 1949-1989\u201c este precar pentru continutul ce ni se \u00eenfatiseaza spre lectura. Autoarea \u00eensasi se explica la p. 11: \u201eVolumul de fata nu urmareste o abordare exhaustiva a subiectului, ci marcarea unor aspecte relevante; nu tintim sa devoalam, cu prioritate, identitatea informatorilor si nici sa-i judecam pe cei care au ales varianta compromisului. Sunt \u00eensa cazuri \u00een care detaliile prezente \u00een documente conduc, destul de transparent, catre anumite persoane, sau situatii c\u00e2nd identitatea surselor este dezvaluita \u00een rapoartele interne ale Securitatii.\u201c
\n\u201eAspectele relevante\u201c sunt deja stiute de noi toti: Monica Lovinescu a plecat \u00een 1947 cu o bursa la Paris si nu s-a mai \u00eentors. Motiv pentru care vor fi urmarite informativ, at\u00e2t ea, c\u00e2t si mama ei, ramasa la Bucuresti \u2013 Ecaterina Balacioiu. Planurile de influentare ale Securitatii dau gres, Monica Lovinescu refuz\u00e2nd colaborarea cu regimul comunist. Mama ei refuza, de asemenea, este arestata, condamnata si moare \u00een 1960, la Vacaresti. Moartea mamei \u2013 o trauma ce a urmarit-o p\u00e2na la propria expiere \u2013, o determina pe Monica Lovinescu sa \u00eenfrunte public Securitatea si regimul totalitar de la Bucuresti, prin implicarea \u00een emisiunile postului de radio \u201eEuropa Libera\u201c si \u00een multe actiuni publicistice ori de strada pentru sustinerea unor rom\u00e2ni (dar nu numai) chinuiti de regimul comunist, ale caror drame ajungeau sa fie cunoscute prin intermediul \u201eEuropei Libere\u201c, prin intermediari directi, rom\u00e2ni sau diplomati straini ajunsi la Paris. Am scris aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri din memorie, as putea sa mai scriu c\u00e2teva pagini. Deci, noutatea volumului \u00een ce consta? \u00cen primul r\u00e2nd, autoarea cartii nu vorbeste deloc despre manifestatiile de protest din Paris, la care sotii Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au participat alaturi de alti rom\u00e2ni din exilul parizian (c\u00e2teva nume: Mihnea Berindei, Ioana si Maria Bratianu, Sanda Stolojan, Paul Goma si altii), ce au avut loc \u00een deceniul 7 si mai ales dupa 1977, c\u00e2nd s-a \u00eenfiintat \u201eLiga pentru apararea drepturilor omului \u00een Rom\u00e2nia\u201c, al carei lider a fost Mihnea Berindei. La aceste manifestatii participau destui rom\u00e2ni, este imposibil ca agentii Securitatii sa nu fi lasat urme, de cele mai multe ori fiind vizata Ambasada rom\u00e2na de la Paris. Singura mentiune, ce o pune \u00een centru pe Monica Lovinescu, fara a tine cont de faptul ca pentru o manifestatie publica este nevoie de cel putin doi oameni, este la pp. 22-23: \u201eUlterior lansarii Tezelor, devine proeminent sprijinul Monicai Lovinescu pentru opozantii regimului de la Bucuresti. Paul Goma, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Vasile Paraschiv, Doina Cornea sau Dorin Tudoran sunt doar c\u00e2tiva dintre disidentii rom\u00e2ni pe care i-a sprijinit neconditionat \u00een calitate de redactor al Europei Libere. At\u00e2t \u00abJurnalele\u00bb, c\u00e2t si emisiunile sale constituie o marturie a nenumaratelor campanii de presa \u00een sprijinul victimelor, a dezinformarii propagate de Securitate sau a protestelor vehemente organizate \u00een fata Ambasadei R.S.R. de la Paris\u201c. Trebuie sa \u00eentelegem ca urmarirea informativa a celui vizat de Securitate implica \u00een timp verificarea, daca nu chiar urmarirea si \u00eencercarea de \u201einfluentare pozitiva\u201c\/ \u201enegativa\u201c ori de \u201eracolare\u201c a celor cu care acesta venea \u00een contact. Informatorii, la r\u00e2ndul lor, erau urmariti de alti informatori, din acelasi serviciu al Securitatii sau din altul\/ altele (observa chiar autoarea cartii la un moment dat ca: \u201ese face verificarea Securitatii de catre Securitate\u201c, p. 121). Urmarirea este un puzzle ce porneste dintr-un punct si nu se stie unde ajunge. Nu este un drum gata strabatut, ci devine o retea de puzzle-uri. Or, \u201epatruzeci de ani de urmarire informativa\u201c, dupa expresia Iuliei Vladimirov, si o carte at\u00e2t de grabita si selectiva despre acesti patruzeci de ani \u00een arhivele Securitatii… Cit\u00e2nd o nota informativa din 1971, scrisa la persoana I de catre \u201eEugen\u201c, autoarea nu observa greseala repetata: \u201eFaptul ca dvs. ssursa se adreseaza Monicai Lovinescu, n.n. \/Iulia V.\/t ati veni \u2013 i-am spus \u2013 m-am g\u00e2ndit, v-ar face placere ca oameni, ca rom\u00e2nca si am adaugat eu, cred ca v-ar interesa si ca gazetar care vorbeste despre Rom\u00e2nia dupa o lipsa de 18 ani. Este cam greu sa faci gazetarie despre o tara pe care n-ai mai vazut-o de 18 ani\u201c. (p. 114) Scaz\u00e2nd 18 din 1971 (data documentului, reprodus \u00een Anexa 14) rezulta: 24 de ani. Sau, adun\u00e2nd 1947 (anul plecarii) cu 18, rezulta anul: 1965, cam departe de momentul informarii. Alte neajunsuri sunt perpetuate de lipsa oricarei intentii a autoarei de a clarifica datele la care au fost deschise-\u00eenchise-redeschise actiunile informative pe numele Monicai Lovinescu, urmarind o ordonare cronologica nu doar binevenita, ci obligatorie pentru un demers stiintific. Stim ca la 5 martie 1955, s-a hotar\u00e2t deschiderea unui dosar individual pe numele Monica Lovinescu \u2013 nume conspirativ \u201eStela\u201c (pp. 39-40), care a fost propus pentru \u00eenchidere la 25 iunie 1959, \u201edeoarece am gasit ca susnumita nu prezinta interes pentru munca noastra, neav\u00e2nd posibilitati informative\u201c. Tot din aceasta fila de dosar din Fondul S.I.E., aflam ca numarul actiunii informative este 349. Nu stim daca s-a mai deschis o alta. Cartea nu ne spune. Autoarea semnaleaza \u00eensa la p. 136 ca \u201e\u00cen prima parte a anului 1980 este emisa o Hotar\u00e2re de deschidere-\u00eenchidere a dosarului Monicai Lovinescu…\u201c. Fila este reprodusa drept Anexa 15. H\u00e2rtia ridica niste \u00eentrebari, daca tinem cont de cele trei date diferite \u00eenscrise pe ea. Din pacate, este precar tiparita. Asadar, pe Hotar\u00e2rea de \u201edeschidere-\u00eenchidere\u201c scrie: \u201eDosar nr. 41 633, deschis la 08. 01 (04?).1980\u201c, \u201eactiune informativa sub numele conspirativ \u00abCOBRA\u00bb. Data 25.12.1979 semnat Mr. smaiort s.s. indescifrabil\u201c si, pe aceeasi fila, dedesubt: \u201eAstazi 07.05.1980 surmeaza cuvinte de tipar, cu litere marunte, \u00eemposibil de descifratt NU MAI PREZINTA INTERES\u201c, urmeaza alte doua semnaturi indescifrabile. \u00cen Anexa 17, \u00eensa, descifram un raport scris de m\u00e2na, fara data, reprodus din acelasi dosar Fond S.I.E. (nr. 252), dar la o distanta de 114 file (f. 365 fata de f. 251) de h\u00e2rtia citata anterior:
\n\u201eRAPORT privind propunerea de \u00eenchidere si clasare a actiunii informative nr. 349 privind pe MONICA LOVINESCU, conspirativ \u00abSCORPIA\u00bb.
\n\u00abSCORPIA\u00bb a fost luata \u00een lucru prin actiune informativa la data de 25.12.1979, \u00eentruc\u00e2t era sefa subredactiei \u00abEuropa libera\u00bb de la Paris.
\n\u00centruc\u00e2t \u00een conditiile actuale cazul nu mai prezinta interes:
\nPROPUNEM:
\nSa se aprobe \u00eenchiderea si clasarea actiunii informative nr. 349, privind pe MONICA LOVINESCU, conspirativ \u00abSCORPIA\u00bb.\u201c Raportul este semnat de un capitan \u2013 sef de serviciu, de un lt-col. si de un colonel.
\nData de 25.12.1979, c\u00e2nd s-a propus \u00eenchiderea actiunii informative \u201eCobra\u201c, este aceeasi data la care s-a propus deschiderea unei alte actiuni informative, cu un nume conspirativ diferit: \u201eScorpia\u201c. Expedierea actiunilor informative deschise pe numele Monicai Lovinescu \u00eentr-o fraza fara date, fara nume de obiectiv etc. este nefericita. Autoarea lasa pe seama cititorului descifrarea unei selectii de documente facute de ea \u00eensasi, fara nicio \u00eendrumare metodologica. Pe de alta parte, selectia de documente este extrem de \u201eselectiva\u201c, daca tinem cont de cei \u201epatruzeci de ani\u201c de urmarire informativa, de dosare aflate at\u00e2t \u00een Fondul Informativ, c\u00e2t si la S.I.E. Un detaliu obligatoriu, pe care orice lector avizat si-l doreste, este identificarea personajului supus atentiei dupa numarul de dosar. Or, nu stim ale cui sunt dosarele citate \u00een note de subsol si \u00een bibliografie, sub cotele ACNSAS, Fond Informativ, dosar nr. 6376 si dosar nr. 105863. Sunt am\u00e2ndoua pe numele Monicai Lovinescu, este unul dintre ele pe numele Ecaterinei Balacioiu? Cititorul trebuie sa navigheze cu multa precautie prin hatisul cartii. Daca nr. 6376 pare o cota data de CNSAS, nu sunt la fel de sigura de nr. 105863, care pare sa fie cota MAI, cea trecuta de obicei pe centrul copertei dosarului. Noua cota, data de CNSAS la preluarea arhivei, se inscriptioneaza pe coltul din dreapta jos al dosarului si are un numar din mai putine cifre. \u201eNr. 105863\u201c este mai degraba o cota a MAI si nu a CNSAS. Este numai o parere conjuncturala, extrasa din propria experienta, coroborata cu neclaritatile din cartea de fata.
\n\u00centr-una din emisiunile \u201eOmul care aduce cartea\u201c de la ProTv, din iulie 2012, Dan C. Mihailescu afirma ca \u00een carte nu sunt \u201edocumente extraordinare\u201c, ceea ce este adevarat. Autoarea a urmarit-o pe Monica Lovinescu prin arhive dupa un plan facut de-acasa, las\u00e2nd \u00een umbra tocmai ratiunea studierii arhivelor. Mai spune autorul emisiunii citate ca e \u201esuparat\u201c pe autoare deoarece nu da numele colaboratorilor. Si \u00eel alege ca exemplu pe informatorul \u201ePopescu\u201c, despre care Iulia Vladimirov lasa nota ofiterului sa vorbeasca, devoal\u00e2ndu-l pe omul real, fara a-i scrie numele: a participat la cenaclul \u201eSburatorul\u201c, a editat revista \u201eDemocratia\u201c, a scris \u201eParadoxele matematice\u201c, cer\u00e2ndu-i ajutor Monicai Lovinescu pentru publicare. Numele este clar \u201ecitibil\u201c: Anton Dumitriu. Ca si \u00een cazul cartii Clarei Mares, \u201eZidul de sticla. Ion D. S\u00eerbu \u00een arhivele Securitatii\u201c (care, prin comparatie, este o carte consistenta, scrisa \u00een urma unui efort de documentare amplu si profesionist), autoarea foloseste drept acoperire un fals principiu etic, citat la \u00eenceputul acestui text. Dimpotriva, numele reale ale colaboratorilor trebuie facute publice, altfel, nu facem dec\u00e2t sa ne jucam precum soarecele cu pisica. Este nefiresc sa \u00eempingem pe altii sa traga concluziile pe seama cercetarilor noastre nesigure si incomplete. Este ca si cum i-am conspira \u00een continuare pe colaboratori, desi ei se cer scosi la lumina. Nu din alt motiv dec\u00e2t al eliminarii treptate a confuziilor. Statutul intelectual, cultural si social al unui colaborator (informator, agent de sprijin, agent de influenta \u2013 deci, cu sau fara angajament scris) da seama de nivelul p\u00e2na la care a cobor\u00e2t din punct de vedere moral societatea rom\u00e2neasca \u00een comunism. Evident, nu este vorba de a-i \u201ejudeca\u201c (unele sunt cazuri tragice), \u00eensa nu putem produce la nesf\u00e2rsit discursuri similisecuriste, codificate adica, dintr-un motiv foarte simplu: c\u00e2nd producea h\u00e2rtii semnate de informatori cu cod sau redactate de ofiteri \u00een urma discutiei cu informatorii, aparatul represiv stia cine se afla \u00een spatele numelor de cod. Noi nu stiam ca prietenii, vecinii, familia noastra (de multe ori) colaborau cu Securitatea, duc\u00e2nd o viata dubla. Acest complex de (re)conspirari postdecembriste, de priviri cu sub\u00eenteles, ridicari timide de voal si confuzii \u00eentretinute perpetueaza \u00een mare parte ne\u00eentelegerile din societatea rom\u00e2neasca, alaturi de nelustrarea si netrimiterea \u00een judecata a responsabililor si vinovatilor autentici ai aparatului represiv al regimului comunist. Un alt exemplu este al informatorului \u201eLaurentiu\u201c, din a carui nota informativa autoarea citeaza generos, \u00eensa nu-l numeste. Se stie de multa vreme ca \u201eLaurentiu\u201c este numele de cod al lui Constantin Balaceanu-Stolnici. Totusi, Monica Lovinescu a stat de vorba cu Balaceanu-Stolnici, nu cu \u201eLaurentiu\u201c, prima fiind de buna-credinta, al doilea \u00eensel\u00e2nd-o cu buna-stiinta. Poate ca nota din care Iulia Vladimirov citeaza cel mai mult este una nesemnata, deci \u201eanonima\u201c, din septembrie 1982. Autoarea \u00eel lasa pe informator sa-si etaleze opiniile, pe cea privitoare la Paul Goma gir\u00e2nd-o nepermis \u00een numele Monicai Lovinescu. Informatorul \u201eanonim\u201c vorbeste mult despre sotii Lovinescu-Ierunca si la un moment dat \u00eei \u201eciteaza\u201c: \u201eDupa parerea lor, o atitudine morala o dovedesc scriitorii contestatari din Polonia si Cehoslovacia: \u00abscriitorul rom\u00e2n e las, gata de orice fel de compromisuri, nu are \u00eendrazneala si morala. Ce scriitor rom\u00e2n a luat cuv\u00e2ntul c\u00e2nd a fost greva minerilor? A fost vreunul care sa protesteze? \u00cen Polonia ar fi trecut imediat de partea muncitorilor. \u00cen Rom\u00e2nia nimeni. Nici un scriitor rom\u00e2n, \u00een afara de Paul Goma, care desi nu este un talent \u00een literatura, nu slogica asertiunii nu cere negatie aici! \u2013 nota mea, F.B.t a avut curajul sa \u00eenfrunte direct regimul de la Bucuresti. Scriitorii din tara nu-l pretuiesc pe Paul Goma, sigur ca nu e un mare scriitor, dar nu se poate sa nu apreciati ca a avut curajul moral si a luat atitudine, periclit\u00e2ndu-si viata\u201c. (subl. \u00eemi apartin, F.B.) (pp. 141-142) Comentariul Iuliei Vladimirov: \u201ePrin urmare, dincolo de talent, a carui apreciere este mai mult sau mai putin subiectiva, se pune cu acuitate problema morala a compromisului politic, a pactizarii cu sistemul\u201c (ibidem). Autoarea cartii \u00eel cautioneaza pe informatorul anonim, curea de transmisie a Securitatii, instruit de ofiterii de caz, conform planurilor de masuri pentru compromiterea scriitorului Paul Goma. Daca autoarea ar fi citit textele dedicate de Monica Lovinescu cartilor lui Paul Goma, ar fi avut macar \u00eendoieli \u00een legatura cu continutul unei note informative nesemnate, \u00een care se \u00eempletesc lucruri credibile cu \u201evariante de lucru\u201c folosite \u00een instruirea informatorilor.
\nDin pacate, textul de pe coperta a IV-a, care ne avertizeaza ca avem de a face cu \u201eo paleta larga de documente de arhiva\u201c ce ne vor deslusi \u201elupta dusa de Monica Lovinescu \u00eempotriva totalitarismului\u201c nu e sustinut de cuprinsul cartii. Este o spicuire de note informative sau de lucru, redactate de ofiteri pe baza discutiei cu sursele, care se refera \u00een buna parte la Ecaterina Balacioiu (se confirma ce stiam \u2013 colege de detentie ale acesteia au fost informatoare), se fac trimiteri si la Ion Caraion \u00een ipostaza (falsa) de autor moral al mortii mamei Monicai Lovinescu, \u00een schimb nu este citata nicio nota a acestuia; o nota informativa vorbeste despre atentatul din noiembrie 1977 asupra \u201evocii\u201c de la Europa Libera, cele mai multe se \u00eenv\u00e2rt steril \u00een jurul ideii ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca critica prea acid statul comunist; \u201enota\u201c lui \u201eBratescu\u201c (Andrian Marino) \u2013 povestita la persoana a III-a de ofiter, dupa o banda magnetica, este lipsita de greutate si, pe alocuri, de credibilitate, fiind aruncata si ea la gramada. A doua parte a cartii este dedicata \u00een graba operatiunilor \u00eempotriva postului de radio Europa Libera: \u201eMelita\u201c si \u201eEterul\u201c (pp. 149-169).
\nSelectia documentelor ridica \u00eentrebari chiar \u00een legatura cu lupta Monicai Lovinescu. Documentele citate de autoare nu fac trimiteri la multele \u00eent\u00e2lniri ale familiei Lovinescu-Ierunca, din casa lor de la Paris si din emisiunile de la Europa Libera, cu o multime de scriitori, literati, filosofi, oameni de cultura rom\u00e2ni, \u00een general, bine cunoscuti, trimiteri pe care le gasim \u00een cartile dedicate altor personalitati sau scrise de ei \u00eensisi. Este de mirare si ca din volum lipsesc referintele despre informatori recunoscuti \u00een raport cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Daca autoarea a dorit sa sublinieze relatia str\u00e2nsa de iubire dintre Ecaterina Balacioiu si fiica ei, nu mai era nevoie, a facut-o foarte bine Doina Jela \u00een volumul \u201eAceasta dragoste care ne leaga\u201c. Monica Lovinescu merita o analiza mai atenta a dosarelor de la Securitate, fie si numai pentru ca \u2013 sau tocmai pentru ca \u2013 si-a sacrificat zeci de ani zilele si noptile pentru rom\u00e2nii ramasi acasa, \u00een marea \u00eenchisoare comunista, motiv pentru care zilele ei obosite \u201eau fost totdeauna fara dimineti\u201c. At\u00e2t mama, c\u00e2t si fiica sunt doua exemple de eroism feminin. Ecaterina Balacioiu a refuzat sa faca troc cu constiinta ei, din dragoste materna, din demnitate omeneasca si intelectuala, pun\u00e2nd mai presus de viata ei demnitatea propriului copil, care alesese la r\u00e2ndul sau sa nu-si negocieze demnitatea. Drama mamei care moare \u00een \u00eenchisoarea politica, fiind constienta ca n-o sa-si mai vada fiica niciodata, este completata de drama fiicei, care se simte vinovata de moartea mamei, acolo, \u00een lumea libera unde a decis sa traiasca fara sa-si v\u00e2nda constiinta regimului comunist de la Bucuresti. Din pacate, autoarea preia teza ce-l arata pe Ion Caraion vinovat de tragedia familiei Lovinescu-Ierunca si citeaza din Monica Lovinescu, un \u201ecopil\u201c ranit, chiar daca ajuns la o v\u00e2rsta venerabila, \u00eenca suferind de complexul propriei vinovatii, regret\u00e2nd ca si-a pus mama \u201e\u00een contact cu Caraion\u201c. Sugestia este incorecta si malitioasa. Nu Caraion este vinovat de arestarea si moartea Ecaterinei Balacioiu, oric\u00e2t de asiduu colaborator al Securitatii s-ar fi dovedit, dar abia din 1964, \u00eenainte de a se elibera din a doua detentie. Stabilind premise false, Iulia Vladimirov a operat si o selectie neadecvata a documentelor.
\nTitlul cartii promitea date noi, poate chiar \u201escandaloase\u201c, o abordare complexa si completa, pe c\u00e2t permit dosarele, despre Monica Lovinescu, pe masura staturii sale, tin\u00e2nd cont ca p\u00e2na acum s-a scris destul de mult despre ea. N-a reusit, \u00een schimb, dec\u00e2t montarea unei selectii ce hraneste confuzii si frustrari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu \u00een documentele Securitatii, 1949-1989, Editura Humanitas, Bucuresti Prima impresie la vederea cartii este de subtirime. Statura Monicai Lovinescu, nediscutabila, nu poate iesi at\u00e2t de subtiata, fie si din arhivele Securitatii. Daca dosarul informativ deschis pe numele Monicai Lovinescu are un volum redus de file, cu certitudine, ceva nu este \u00een regula.… Cite\u0219te mai mult »Monica Lovinescu, luptatoarea zilelor fara dimineti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8157,8609],"class_list":["post-14733","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-iulia-vladimirov","tag-monica-lovinescu-in-documentele-securitatii"],"views":3012,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14733","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14733"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14733\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14733"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14733"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14733"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}