{"id":14726,"date":"2013-03-18T23:24:15","date_gmt":"2013-03-18T21:24:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14726"},"modified":"2015-01-15T16:25:57","modified_gmt":"2015-01-15T14:25:57","slug":"dificultatea-de-a-defini-esecul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dificultatea-de-a-defini-esecul\/","title":{"rendered":"Dificultatea de a defini e\u015fecul"},"content":{"rendered":"

Uniunea Europeana va avea un buget de austeritate pe urmatorii sapte ani, 2014-2020. Asa cum a vrut Berlinul doamnei Merkel. Va avea un buget diminuat. Asa cum a vrut Londra domnului Cameron. Un buget care nu se va atinge de subventiile colosale pentru agricultura de care beneficiaza de decenii Franta. Asa cum a dorit Parisul domnului Hollande. Ceilalti membri ai Uniunii Europene sunt nemultumiti, unii mai mult, altii mai putin. Doar Bucurestiul domnului Basescu este resemnat, satisfacut chiar, pentru ca, la urma urmei, nu i s-a refuzat nimic din ceea ce a cerut. Nu a cerut nimic.
\nUn compromis este posibil numai daca asigura conservarea avantajelor<\/strong>
\nDupa summit-ul ratat din noiembrie 2012, Franta si Germania ne-au spus ca trebuie evitata iritarea Marii Britanii si protejata ideea de unitate. Perfect. Premierul Cameron a profitat de \u00eentelegere pentru a lansa \u00een fata compatriotilor lui euro-sceptici proiectul unui referendum \u00een privinta ram\u00e2nerii Marii Britanii \u00een Uniunea Europeana. Voi relua c\u00e2teva r\u00e2nduri din comentariul pe marginea acelui summit ca sa se vada ca protagonistii\u00a0 ne\u00eentelegerilor nu aveau de ce sa le regrete pentru ca, de fapt, le luasera \u00een calcul. \u201eUn esec c\u00e2t o victorie. Asa trebuie \u00eenteleasa nereusita aprobarii bugetului Uniunii Europene pe perioada 2014-2020. Nu am nici cea mai mica \u00eendoiala ca la viitoarea reuniune, prevazuta pentru ianuarie-februarie 2013, Consiliul European va gasi calea de \u00eentelegere. Si chiar daca nu o va gasi, exista formula alternativa a aprobarii anuale a bugetului. Acum nu s-a dorit aprobarea. Suntem \u00een plina criza si macar un mic spectacol pentru contribuabili trebuia dat, mai ales ca \u00een unele state vor avea loc \u00een cur\u00e2nd alegeri. Respingerea bugetului nu are, \u00een aceasta etapa, mare greutate pentru viitorul Uniunii. Lipsa de convergenta politica necesara unor angajamente financiare pe termen lung se va dovedi o miscare tactica inteligenta \u00een calmarea disputelor iscate \u00eentre \u201eegoismele nationale. Pe acest fond unii cer, altii nu dau. Fiecare are dreptatea lui.\u201c (\u201eSalvatoarea tactica a esecului\u201c, \u201eCultura\u201c, 6 dec. 2012). Neputinta aprobarii unui buget multianual pe masura imperativelor de acum ale Uniunii Europene a fost escamotata si v\u00e2nduta drept compromis istoric pentru ca, desi diminuat, bugetul asigura \u00een continuare conservarea avantajelor statelor mari. La v\u00e2rf, \u00een Uniunea Europeana, devine din ce \u00een ce mai evident ca orice compromis este posibil at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu se soldeaza cu pierderea avantajelor acestor state. De aici si dificultatea de a considera bugetul pe 2014-2020 ca fundament al consolidarii constructiei europene \u00een viitor. Cu adevarat suntem \u00een fata unui esec greu de definit. Dificultatea este si mai mare c\u00e2nd constatam ca se revine la discursuri despre interesul national.
\nCe ar mai trebui sa \u00eentelegem prin federalizarea Europei<\/strong>
\nRaspunsul tuturor, exceptie face cel bine nuantat al Londrei, este favorabil unei constructii articulate solid a Uniunii Europene. Confruntati cu criza adusa de peste Ocean \u00een ultimii cinci ani, mai degraba scuturati dec\u00e2t fascinati de efectele globalizarii, de la o vreme, liderii europeni reintroduc \u00een formula federalizarii Europei dimensiunea nationala. Batalia pentru bugetul pe 2014-2020 confirma aceasta observatie. Ar fi nedrept sa se spuna ca marile puteri europene nu au facut unele sacrificii pentru prezervarea viitorului Uniunii. Unele dintre masuri au asigurat convergenta bugetara necesara pentru a se raspunde cu forte proprii atacurilor \u00eempotriva euro, altele pentru a stabiliza sistemul bancar comunitar. Dar aceasta nu ne \u00eempiedica sa observam ca structura bugetului sau precaritatea fondurilor au nemultumit statele din ceea ce se contureaza a fi categoria a doua de membri. Uniunea va merge, mai departe, cu doua viteze, cei slabi sunt condamnati sa mai astepte egalizarea sanselor. Asa st\u00e2nd lucrurile, nemultumirile sau divergentele vor apasa pe viziunea privind viitorul Uniunii Europene. Preferintele pentru reduceri, austeritate si control arata ca democratia a devenit adiacenta intereselor. Faptul ca sunt tot mai multe voci care sustin ca aceste solutii sunt panacee tulbura suplimentar conceptul integrationist european. Ce \u00eenteleg Parisul, Berlinul sau Londra prin integrare? Federalism, expresia care circula cu pretentii doctrinare tot mai insistent, nu semnifica acelasi lucru \u00een cele trei capitale. Premierul britanic duce cu sine \u2013 si cu placere \u2013, povara conditiei Marii Britanii ca membru special al Uniunii Europene. O conditie pe care economistul de reputatie mondiala Jacques Attali o definea ironic ca paradoxala: \u201eDavid Cameron aplica celebra maxima a lui Groucho Marx: \u00abNu voi fi niciodata membru al unui club care m-ar accepta ca membru\u00bb\u201c (\u201eL’Express\u201c, 30 ianuarie-5 februarie, 2013). C\u00e2nd David Cameron a anuntat ca va cere un referendum pentru a consulta pe britanici daca mai vor \u00een Uniunea Europeana, adica, mai multa Europa cum ar veni, un ziarist francez si-a titrat articolul: \u201ePe aici este iesirea!\u201c. Interesant ca la Bruxelles comisarii europeni \u00eencep sa se pronunte tot mai des \u00een privinta reformelor necesare Uniunii Europene. Astazi ma opresc la opiniile lui Michel Barnier, comisar european pentru piata interna si servicii tocmai pentru ca introduce \u00een discutie chestiunea interesului national p\u00e2na mai ieri blamat. Barnier sustine \u00eentr-un interviu dat revistei \u201eL’Express\u201c (numarul citat mai sus, n.n.): \u201eCriza a provocat \u00een r\u00e2ndul popoarelor doua reactii contradictorii. Una de repliere asupra propriilor resurse, alta de unitate pentru a rezista si a se face respectate \u00eentr-o lume care ne da sperante c\u00e2teodata, dar nu ne asteapta. Este de datoria liderilor politici sa-si convinga cetatenii ca a fi european nu este o opinie, ci o necesitate vitala, ca apararea interesului national nu mai poate fi numai national. Trebuie explicat celor nelinistiti, \u00eenca numerosi, ca avem nevoie de natiuni pentru a combate nationalismul, ca nu visam la o Europa uniforma, ci la o Europa unita\u201c. Este un indiciu ca unele state nu sunt \u00eenca dispuse sa renunte la statul national, ca entitate politica si subiect de drept international, din formula unitatii europene de m\u00e2ine. Bucurestiul avanseaza si el idei despre crearea Statelor Unite ale Europei prin cedarea de suveranitate, dar asta nu \u00eenseamna ca cel ce vorbeste stie despre ce vorbeste.
\nMai multa democratie <\/strong>
\nnu ne-ar prisosi<\/strong>
\nRecitesc afirmatiile lui Barnier si \u00eemi \u00eentaresc convingerea ca \u00een politica este greu sa definesti esecul chiar si c\u00e2nd experientele sunt evidente. Asa este, cum spune el, a fi european nu este o optiune, ci o necesitate. Dar acum, \u00een 2013, tot el propune mari dezbateri nationale pe tema viitorului Europei. C\u00e2ti ani au trecut de la adoptarea Tratatului de la Lisabona ca sa ne apucam de o noua constitutie? Desi dezbaterea nu ar fi o zadarnicie, suntem \u00eendreptatiti sa pretindem Bruxelles-ului, \u00eenainte de toate, dovada ca aplica, \u00een termenii lui de azi, Tratatul de la Lisabona. Mai pe sleau, sa ne prezinte dovezi de democratie. Felul \u00een care a fost aprobat bugetul pe 2014-2020 nu s-ar gasi, cu siguranta, printre acestea. Ce se va \u00eent\u00e2mpla daca \u00een plina criza se va recurge la o larga dezbatere nationala privind viitorul Europei? Pentru raspunsul britanicilor, cerut ipocrit de premierul Cameron, nu avem dubii: ei vor alege iesirea din Uniune. Dar care va fi raspunsul zecilor de milioane de someri, si ei votanti, din Spania, Grecia, Italia, Portugalia, chiar si din Rom\u00e2nia? \u00cen cazul unui raspuns al rom\u00e2nilor asemanator cu cel al britanicilor, nu am nici o \u00eendoiala sa cred ca presedintele de acum al Rom\u00e2niei l-ar supune Curtii Constitutionale si aceasta \u00eel va acomoda cu instructiunile Bruxelles-ului. \u00cen stilul de obedienta consacrat. Numai ca problema fracturii Uniunii Europene nu trebuie confundata cu o masluire de birou. \u00cen aceasta privinta, merita sa cunoastem ce g\u00e2ndesc expertii britanici despre iesirea tarii lor din Uniunea Europeana. \u201eAr fi o dubla tragedie, admite saptam\u00e2nalul economic liberal \u201eThe Economist\u201c, publicatie, altfel, destul de rezervata fata de politica Bruxelles-ului. Britanicii vor suferi cu mult mai mult dec\u00e2t \u00eesi imagineaza\u201c. Rezum explicatia publicatiei: \u00eentreprinderile britanice care acum au un acces nelimitat la cea mai mare piata din lume vor plati mult mai mult si \u00eesi vor vedea exporturile \u00eenjumatatite; va trebui sa re-negocieze acorduri bilaterale si o vor face de pe pozitii slabite, de partener izolat. City (cartierul bancilor din Londra, n.n.), prima piata financiara a Europei, va pierde masiv \u00een profitul Parisului si Frankfurtului\u201c.
\nDezbaterile si aprobarea bugetului Uniunii Europene pe 2014-2020 au aratat ca europenii se afla \u00een fata unui esec bine camuflat. Un esec pe care orgoliul micilor victorii si vanitatile nationale ne \u00eempiedica sa-l vedem \u00een toata amploarea lui. Daca ar fi numai at\u00e2t! Sa ne \u00eentrebam ce s-ar \u00eent\u00e2mpla daca s-ar recurge la o analiza a datoriilor statelor membre ale Uniunii Europene. Si, de ce nu, la supunerea concluziilor acesteia unei conferinte pan-europene. O astfel de conferinta ar da dimensiunea reala a democratiei cu care opereaza Bruxelles-ul. Vom constata ca ceva mai multa democratie nu ar prisosi. P\u00e2na la o astfel de conferinta ipotetica, o cale de corectare a bugetului aprobat de Consiliu se afla \u00een m\u00e2inile Parlamentului European, mai nou, for cu putere de co-decizie. At\u00e2ta numai ca o surpriza placuta din partea acestuia este putin probabila. Parlamentul European nu este institutia creata sa-i faca fericiti pe europeni.
\nNoi, cei de la marginea lumii<\/strong>
\nMa voi opri putin la felul \u00een care a fost tratat esecul negociatorilor nostri trimisi la Bruxelles. Rezultatul, \u00eel repet, a fost o uriasa paguba \u00een contul importantei contributii a statului rom\u00e2n la bugetul Uniunii si al drepturilor noastre. Esecul i-a lasat rece pe vinovati. Cum a aparut o voce care ne \u00eencredinta ca se putea altfel, cum au trecut la atac avocatii lor confection\u00e2nd un scepticism interesat: ei si, cu ce ne-am fi ales daca aveam un buget mai mare? Noi suntem la marginea lumii, corupti si balcanici. Nu am fost \u00een stare sa cheltuim bugetul de dinainte, ce pretentii avem pentru cel viitor? Cu Basescu sau fara Basescu tot acolo ajungem.
\nAdica, tradus \u00een cuvinte simple: ram\u00e2neti ce sunteti, \u00eencremeniti \u00een proiect (o sintagma care face cariera \u00een mediile dominate de judecati sententioase), pentru ca asa va este fibra voastra de natie predispusa sa fure si sa boceasca precum surdele pe morm\u00e2nt. N-ar fi o tragedie sa trecem si pe l\u00e2nga aceasta gogomanie daca reziduurile ei nu ar fi nocive. Din ea multi politicieni \u00eesi hranesc strategia revenirii dupa ce si-au vazut prabusit machiavelismul prin care si-au asigurat un loc \u00een ierarhia puterii. Noi vom reveni, ne spun ei. Voi continuati sa fiti ceea ce vi s-a mai spus c\u00e2ndva ca sunteti: popor de mamaliga, vegetal, ceata de ne-vazatori orbecaind spre undeva.
\nScriind, \u00eemi apare \u00een fata \u201eParabola orbilor\u201c, uluitorul tablou al pictorului flamand Pieter Bruegel cel Batr\u00e2n. Esecul negociatorilor rom\u00e2ni la \u00eempartirea bugetului Uniunii Europene nu este unul greu de definit, ci unul greu de acceptat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Uniunea Europeana va avea un buget de austeritate pe urmatorii sapte ani, 2014-2020. Asa cum a vrut Berlinul doamnei Merkel. Va avea un buget diminuat. Asa cum a vrut Londra domnului Cameron. Un buget care nu se va atinge de subventiile colosale pentru agricultura de care beneficiaza de decenii Franta. Asa cum a dorit Parisul… Cite\u0219te mai mult »Dificultatea de a defini e\u015fecul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14726","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1001,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14726"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14726\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}