{"id":14724,"date":"2013-03-18T23:22:21","date_gmt":"2013-03-18T21:22:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14724"},"modified":"2013-03-18T23:22:21","modified_gmt":"2013-03-18T21:22:21","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xvi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xvi\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XVI)"},"content":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

KRCSMAR IANOS<\/strong>
\n\u00cen luna februarie, 1945, la \u00eenceputul lunii, dar nu mai stiu ziua, au venit la mine acasa. Au batut la usa, eram acasa. Un domn de la primarie a spus: \u201eBuna ziua, buna ziua, domnul Krcsmar am venit ca sunteti pe lista sa mergeti \u00een URSS la reconstructie\u201c. A mai spus sa \u00eemi pregatesc haine groase pentru doua-trei zile, pentru drum, sa-mi iau de m\u00e2ncare ceva si sa ma pregatesc ca ei o sa revina sa ma ia, ca deocamdata merg sa \u00eenstiinteze si pe altii sa se pregateasca. Pe urma ei au plecat. Atunci m-am \u00eentrebat: \u201eAcum eu ce sa fac?\u201c Ce sa faci? Nimic. Facem noi un pachet, de m\u00e2ncare. Cei care ne-au luat sigur nu stiau unde o sa ne duca pe noi. Nici cei care ne-au anuntat, nici cei din tren. Cei din tren au primit destinatia, probabil, c\u00e2nd am trecut de granita, atunci cred ca au primit \u00eenstiintarea \u00eencotro se \u00eendreapta trenul, directia unde se merge. Daca ei nu stiau mai nimic, va dati seama ca noi cu at\u00e2t mai putin. Totul s-a petrecut foarte-foarte repede. Sotia era gravida \u00een luna a sasea, asa ca a scapat de deportare, a ramas acasa. Pe mine m-a ridicat din casa socrilor, acolo locuiam \u00eempreuna cu sotia. Fratele mai mic al sotiei a fost singurul care a scapat. A mai fost deportata sora sotiei, si fratele mijlociu. Ei au fost ridicati mai devreme, eu a, plecat cu ultimul transport. Asa mi-au spus atunci, ca ultimii au fost deportati cei mai \u00een v\u00e2rsta, oameni mai \u00een v\u00e2rsta. Asta am si observat acolo, ca \u00een general eram oameni nu tineri. Si femeile din grupul nostru erau \u00een v\u00e2rsta. C\u00e2nd m-a luat, eu aveam 36 de ani, eram deci mai \u00een v\u00e2rsta dec\u00e2t majoritatea deportatilor.
\nCetatean model<\/strong>
\nNu-mi explic de ce m-au luat si pe mine, nu am facut nimic rau, nici \u00een timpul razboiului, nici mai \u00eenainte. Am fost angajat la Fabrica de Locomotive, ca lacatus, din 1923 p\u00e2na \u00een 1927. Acolo am fost si ucenic. Am fost lacatus p\u00e2na \u00een 1945. Dupa ce am revenit din URSS, tot acolo am lucrat. M-am transferat \u00een mai multe sectii \u2013 la Control si receptie, Laminare, la Serviciul Tehnic, la Tehnologic, p\u00e2na \u00een 1970, c\u00e2nd m-am pensionat. \u00cen timpul razboiului nu am mers pe front, am fost concentrat la locul de munca, faceam armament. Permanent am lucrat \u00een fabrica, care era militarizata, lucra pentru front. Eu mi-am facut treaba acolo, am fost apreciat de toti. Era un capitan Zaharescu, ala era cu noi, ne cunostea cu numele pe-ntreg, Johann, Rudi, stia cum ne-a chemat pe fiecare. E drept ca nu ne-am \u00eenteles asa bine cu toti ofiterii. Dar eu mi-am vazut de treaba.
\nNu am simpatizat partidul german. \u00cen 1927 m-am \u00eenscris la social-democrati. Asta a fost atunci, tot orasul simpatiza cu social-democratii. Vreo doi ani am platit cotizatia, dar dupa aceea nu, nu mi-a placut deloc politica si lumea aia, asa ca am abandonat tot ce tinea de politica. Cu partidul nazist nu am avut nici o legatura. As vrea sa stiu si eu de ce m-au luat!
\nLungul drum spre nicaieri<\/strong>
\nC\u00e2nd au venit acasa la mine sa-mi spuna sa ma pregatesc de plecare, m-am conformat. Nu m-am g\u00e2ndit sa fug, sa ma ascund\u2026 Daca bate la usa si spune \u00een doua ore vin sa te ia si rusul sta cu arma, cum sunt armele rusesti\u2026 Am fost, cum sa spun, ca trasnit. Am stiut ca se iau oamenii la lucru pentru URSS, dar sincer, nu am crezut ca ma vor lua si pe mine. Asa ca totul s-a petrecut foarte brusc, odata m-am trezit ca niste oameni stau \u00een fata mea si \u00eemi spun: \u201eMai, fa bagajul, esti pe lista, uite, de la Primarie, la ora 14 venim sa te luam!\u201c. Dupa cum au spus, la ora 14, c\u00e2nd au terminat cu \u00eenstiintarea, au venit \u00eenapoi si m-au luat. M-au dus \u00een scoal\u00e3, la biserica catolica, e scoala mare, acolo a fost punctul de adunare. Sala era plina. Aduceau oameni din \u00eemprejurimi. C\u00e2nd am ajuns acolo, clasa plina cu oameni, toti cu bagaj, toti cu\u2026 Pe unii \u00eei cunosteam, am vazut un vecin mai t\u00e2nar, care statea pe strada cu mine. Am stat acolo c\u00e2teva ore. La un moment dat au venit o femeie \u00een civil si un ofiter rus, ne-au spus numele lor si ne-au spus sa ne \u00eembarcam \u00een niste camioane. Am urcat, claie peste gramada, oameni, bagaje, fara nici o ordine, cum s-a nimerit. Ne-au dus la gara si acolo ne-au \u00eembarcat \u00een vagoane, c\u00e2te 30-40 de oameni. Eram ca \u00eentr-o cutie. Ne-au bagat acolo, au \u00eenchis usile, si asta a fost. Fara adio, fara la nimic, au fluierat si trenul a plecat. Nu ramas bun, nu nimic. Asta era. Stiu ca mi-a venit sotia si mi-a adus oala cu m\u00e2ncare pentru drum si nu mai stiu ce. Bine. Am plecat. Acum va spun cum a fost. Pleci undeva cu femei, batr\u00e2ni, fetele care nu sunt \u00eenca casatorite si nu stiu ce\u2026 Pentru ele era umilitor. Toaleta nu era, iar vagonul avea o sc\u00e2ndura groasa, n-aveau cu ce sa faci gaura. Atunci asta a fost prima problema. Din fericire, unul a avut un topor. Asa am reusit sa facem o gaura, au pus o patura acolo si haide. Cu noi \u00een vagon erau mai mult femei, dar erau si barbati. Trebuia sa mearga la toaleta\u2026 Eram asa de multi, ca nu aveai nici un pic de loc, cum te suceai, cum loveai pe cineva. Vagonul era prevazut cu doua r\u00e2nduri de priciuri, unul sus si unul la etaj. De mai multe ori am \u00eentrebat pe femeia aia care era ca conducatoarea noastra, ca sefa noastra, unde mergem. Niznaiu, asa a spus tot timpul. Ca nu stie. Cred ca ea chiar nu a stiut. Sau poate ca nu avea voie sa spuna, dar eu asa am ramas cu impresia, ca nu stia. Cert este ca noi nu am stiut unde ne duc. Am trecut pe la Iasi, la gara, nici n-am stiut bine ce gara este. P\u00e2na acolo trenul nu a oprit deloc. Sefa trenului a venit iar, noi iar am \u00eentrebat unde mergem, am primit acelasi raspuns. Trenul a trecut de Iasi, am trecut granita si am intrat pe teritoriul rusesc. A mers trenul toata noaptea, p\u00e2na dimineata. Vagonul \u00eenchis. O cusca mica, ca la c\u00e2ini, cu gratii. Si n-ai putut sa te uiti afara. C\u00e2nd s-a facut zi, am fost deja la Odessa. S-a facut zi si am \u00eentrebat din nou unde ne duc. A venit atunci soldatul la noi si ne-a spus sa fim cuminti, sa nu fugim ca ei tot ne prind si atunci trebuie sa muncim mai mult. Nimic. Noi tot mai mergem, tot mai mergem. \u201eUnde ne duceti? Niznaiu\u201c. Acelasi raspuns. Nu stim. Deodata am vazut asa ca era iarna, si niste piramide. Atunci am stiut ca suntem \u00een Donbass, \u00een regiunea unde se scoate carbune. P\u00e2na seara tot am mers, tot am mers. Dar nici n-a avut un nume locul ala. Douazeci de zile a durat drumul.
\nSalvat de conditia fizica<\/strong>
\nAsta a fost un loc asa cum sa spun, numai mine au fost acolo, stiti. Mai multe mine, nu numai a noastra. A noastra a fost totusi cea mai mare. De la gara p\u00e2na \u00een lagar a fost circa un kilometru de mers, si era iarna. N-am stiut. Ne-am dus \u00een lagar, \u00eenauntru am fost \u00eempartiti. Eu am fost \u00eenregistrat cu numarul 397. Eram \u00een total 400, a fost plin lagarul. Eu am cazut cu doi de la Bocsa, trei din Resita, si \u00eenca unul de pe la noi, cu care fusesem coleg de scoala. Sapte am fost \u00een camera si toti am lucrat nu la scos carbune, ci ca meseriasi la mina. Eu am fost lacatus, unul a fost electrician. Lucrul meu a fost lacatusarie, de aia trebuie eu sa merg. Electricianul, la fel. C\u00e2nd a fost ceva, el de reparat la partea electrica, el a trebuit sa mearga. Dar el nu avea voie sa mearga singur, nici eu n-aveam voie. El n-a fost \u00een viata lui \u00eentr-o mina, eu iar n-am fost. Asta a fost ceva nou si n-am stiut pericolele ce sunt acolo. Am fost gazduiti acolo. Am primit haine, m\u00e2ncare\u2026
\nEu nu am fost platit pentru ce am lucrat, nu am luat nimic, un ban nu am avut. Dar adevarul este ca nici nu aveai ce face cu banii acolo. Tramvai nu era, ca sa cumperi un bilet, magazine nu, era unul singur, un fel de chiosc, cu de toate. Am primit de dormit, am primit de m\u00e2ncare, am fost \u00eembracat din cap p\u00e2na-n picioare de la ei, am primit de toate, numai ca trebuia sa lucrezi si sa nu parasesti lagarul. Si daca am fi putut iesi ar fi fost tot degeaba. De la gara p\u00e2na la lagar era circa un kilometru, iar pe drum nu cred ca am vazut mai mult de cinci-sase case\u2026 Eram \u00een pustiu. Asa ca ce sa fi facut cu banii?
\nM\u00e2ncare ne dadeau de acolo, din lagar. Dimineata un ceai si o p\u00e2ine asa o bucata, asta a fost dimineata. Si c\u00e2nd am venit \u00een casa, de la lucru, am primit varza, varza la pr\u00e2nz, varza seara, varza luni, varza marti\u2026 si tot asa p\u00e2na duminica. Tot a mers cu varza. Si am lucrat 14 luni, c\u00e2t am stat acolo, numai dupa-amiaza, fara duminica, fara nimic. Puteai lipsi de la lucru numai daca aveai nu mai stiu c\u00e2te grade temperatura, altfel trebuia sa mergi. Nu a fost doctorita, nu au fost medicamente, nimic nu a fost. Un coleg s-a accidentat \u2013 a calcat pe o sc\u00e2ndura \u00een care erau multe cuie. Sc\u00e2ndura cazuse din mina, cuiele erau \u00een sus, Stefan nu a vazut si a calcat, cuiele i-au intrat \u00een picior pe o parte si au iesit pe partea cealalta\u2026 Colegii l-au ridicat, l-au dus la suprafata, \u00een lagar. Dar acolo, ce sa faci cu el? Cu ce sa \u00eel bandajezi, sa \u00eel tratezi, daca nu era nimic, nici un medicament? Aveau doar o camera cu un pat, un fel de infirmerie, si a ramas acolo\u2026 Eu nu m-am \u00eembolnavit deloc, pentru ca aveam o buna conditie fizica. Am facut mult sport, drumetii, cunosc dealurile din jurul Resitei ca \u00een palma, si muntii, am fost pe jos p\u00e2na la Sinaia. Am facut si sporturi de echipa. Asa ca am rezistat bine.
\nRusii, nepriceputi la treburi gospodaresti<\/strong>
\nNici rusii nu o duceau mai bine. Dintre casele lor, mai bune erau scoala si primaria, asta cred ca erau. Restul\u2026 erau mici, si pareau destul de recent construite. \u00cen beci a stat vaca, dupa a fost o camera unde a avut o bucatarie, \u00een aceeasi camera a si dormit, numai o camera aveau. Cu timpul am avut ocazia sa si merg acasa la ei. La \u00eenceput noi nu am stiut ruseste. Dar eu stiam limba slovaca, mi-a fost de mare folos. Si mi-a fost usor sa \u00eenvat si ceva ruseste, c\u00e2t sa ma pot \u00eentelege cu ei. Ne chemau pentru ca barbatii lor nu stiau sa faca un lucru \u00een casa, daca era ceva de reparat, ne chemau pe noi. Ca nu poate sa deschida usa, nu poate sa deschida asta, nu se \u00eenchide, ma rog. Nu era cine sa faca asta. Noi am fost majoritatea meseriasi. Ne-au dus la ei si am reparat ce a fost stricat. Ei traiau asa cum am trait si noi, cu noi \u00een r\u00e2nd. Si au primit ce au avut nevoie de m\u00e2ncare acolo.
\nC\u00e2t am stat, nu am scris niciodata acasa, si nici nu am primit nimic de la ai mei. De c\u00e2nd am plecat, si p\u00e2na m-am \u00eentors nu am stiut nimic. Am \u00eenchis usa dupa mine si asta a fost totul, p\u00e2na m-am \u00eentors nu am stiut nimic, nimic. Nici eu de ei, nici ei de mine. Nici ceilalti care au fost \u00een lagar, din c\u00e2te stiu eu, nu au primit scrisori.
\nDin goana camionului<\/strong>
\n\u00centoarcerea din lagar este un alt roman, separat. Era o zi ca si toate celelalte zile, \u00een martie 1946. Nu am stat p\u00e2na \u00een 1949 pentru ca soldatii rusi care erau prizonieri s-au \u00eentors acasa, si nu aveau unde sa \u00eei duca. Lagarul nostru nu era al Armatei, era lagarul societatii de carbune. Si pe noi ne-au aruncat afara, ca sa primeasca prizonierii. Au vrut sa ne duca \u00een Germania, dar nu au vrut sa ne primeasca. Lucram la mina, c\u00e2nd a venit un baiat. Dupa 14 luni, am cunoscut multi acolo. Unii erau veniti cu copiii, de 14-15 ani. Colegul meu avea un baiat de 14 ani, care era mai slab, nu putea sa lucreze, lucra mai mult tatal \u00een locul lui. Si \u00een dupa-amiaza aceea a venit baiatul colegului meu: \u201eKrcsmar baci, Krcsmar baci, vino repede la lagar, m-a trimis acela, comandantul\u2026.\u201c. Am crezut ca face o gluma, i-am spus ca nu pot sa plec. Baiatul a \u00eenceput sa pl\u00e2nga, daca nu vin \u00een lagar, el o sa aiba probleme, mi-a spus sa vin imediat. Am fugit dupa el, colegul, tatal baiatului, mi-a spus sa ma duc sa vad ce este. Vin sus din mina, 50 metri de sub pam\u00e2nt. C\u00e2nd, deodata, vine ofiterul, comandantul nostru\u2026 zice: \u201eUite, camionul sta gata cu ceilalti, sa plece, si \u00eemi lipsesti tu\u2026\u201c. Dar eu nu am stiut nimic. \u201eFugi \u00een baie, acolo este o gramada de haine, \u00eembraca-te, mergi la lagar, ia ce ai de luat, dar sa nu stai mult. Masina te asteapta\u201c. Cred ca m-am spalat \u00een zece minute, am mers la lagar, am iesit afara. Ofiterul m-a certat, de ce nu m-am grabit. Am ajuns \u00een spatele camionului. Acolo mai erau si alti resiteni, camionul deja era \u00een mers. Am ajuns din mina nr. 9, am mers toata noaptea, p\u00e2na am ajuns la un oras. C\u00e2nd am ajuns acolo ni s-a spus ca este o greseala, ca nu mai exista trenuri catre Germania. Am mers \u00eenapoi la Odessa, \u00een Rusia. Am stat o noapte \u00een gara. \u00cenainte de a trece \u00een Rom\u00e2nia ne-a tinut 8-9 zile \u00eentr-o statiune, ne-a dat de m\u00e2ncare, ne-am plimbat. Acolo, la Odessa. Apoi a venit ordinul sa plecam. Ne-a luat, am trecut Nistrul, am ajuns \u00een Rom\u00e2nia noastra. Ne-a dus la Iasi, Crucea Rosie ne-a dus. A primit fiecare c\u00e2te o scrisoare, o h\u00e2rtie, ca sa dovedesti\u2026 bilet de identitate. La Iasi ne-au urcat \u00een tren, Crucea Rosie, ne-a bagat \u00een vagon. Nu aveam bani, nu aveam bilet. Eram 8 sau 10 care veneam la Resita. La Odessa erau elvetieni, italieni, unguri, care mergeau mai departe, catre tarile lor.
\nDestin rupt \u00een doua<\/strong>
\n\u00cen sf\u00e2rsit, am ajuns acasa. M-am dus la casa mea, a socrilor, de fapt, de unde ma ridicasera, sa-mi vad copilul care se nascuse \u00eentre timp. C\u00e2nd am ajuns, sotia m-a \u00eentrebat de ce m-am mai \u00eentors, de ce nu m-am dus la parintii mei? Avea pe altcineva, un avocat, cu care traise tot timpul. Asta a fost. Am mai trait cu ea o vreme. Nu puteam sa plec, p\u00e2na nu s-a rezolvat situatia copilului. Trebuia rezolvata problema copilului, din punct de vedere legal. Am mers, am \u00eendurat p\u00e2na \u00een 1951. P\u00e2na la urma a trebuit sa divortam, \u00een 1951 a fost termenul de divort. Dupa aceea s-a casatorit cu avocatul, apoi el a murit. Ea s-a casatorit cu altul, cu care traieste si acum, \u00een Germania. Sotul ei era angajat la tribunal, putea sa faca ce voia el cu dosarul. A fost judecat ca sa platesc eu \u00eentretinerea copilului. Copilul mi l-a dat mie sa-l cresc p\u00e2na la 10 ani, si dupa pe judecata, copilul sa spuna el la cine vrea sa mearga. Dupa 10 ani iar m-am dus la judecata, copilul a fost dat la ea. L-a bagat la Bucuresti, la scoala. E profesor, acum e pensionar, ea e cu barbatul al treilea \u00een Germania, si traieste acolo. Ea e nascuta \u00een 1924. Asta a fost\u2026 Nu e dat la fiecare \u00een viata asta sa traiasca ce am trait eu. La mine nu vine fiul, nu a mai fost de un an de zile\u2026 E la Vulcan, locuieste la apartament, la etajul 10. Fiul meu are doi copii, una e profesoara, traieste, e cetatean german. Baiatul nu stiu unde sta, de vreo 20 de ani nu l-am mai vazut, si pe fata tot cam asa. Odata a fost la mine am\u00e2ndoi. Asta a fost soarta mea, prin asta am trecut.<\/p>\n

\nAu consemnat <\/strong>
\nCristina Diac si Florin-Razvan Mihai.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.   KRCSMAR IANOS \u00cen luna februarie, 1945, la \u00eenceputul lunii, dar nu mai stiu ziua, au venit la mine acasa. Au batut la usa, eram acasa. Un domn de… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XVI)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2064,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}