Despre Adrian Paunescu s-au spus si s-au scris acum c\u00e2tiva ani, cu ocazia (!) mortii poetului, vorbe grele, printre cele mai apasatoare si detestabile \u201eomagii\u201c si pomeniri de care un poet eminent ca el a avut parte la sf\u00e2rsitul vietii ce i s-a dat. Spuitorii acestor vorbe ce au improscat cu noroi morm\u00e2ntul in care poetul inca nu se racise nu sunt oarecari viermi ai pam\u00e2ntului, ci nume sonore ale poeziei rom\u00e2ne de azi intre care unul s-a distins ca potential nobelizabil, el insusi ajuns, vai, o victima a calomniei nationale, a urii de porunceala si a propriei vanitati. Nu le mai repet vorbele si nu le dau numele, se stiu. Toate insanitatile ce-au inconjurat carul mortuar al poetului \u2013 \u201eomul de sunet c-un clopot la g\u00e2t\u201c \u2013 ram\u00e2n sa-i insoteasca pe toti precum o umbra in ascensiunea lor luminoasa spre mult r\u00e2vnitele piscuri, distinctii si premii nationale si internationale. \u201eIdeal\u201c pentru care, in nenorocita lor vanitate, ar face orisice: hotar\u00e2t lucru, exista si musteste in comunitatea literara multa ura confraterna si destul dispret fratesc apasa istoria acestei familii dezbinate in care amnezia, brusca si comandata, ii instraineaza pe unii de altii. Pe vremuri, un poet si prozator remarcabil, int\u00e2iul demnitar al breslei, ar fi exclamat cu ocazia mortii civile a unui mare poet \u2013 ce-i drept, nu de-al nostru, ci de alta natie: \u201ePasternak?! Cine-i Pasternak?! N-am auzit de Pasternak!\u201c Traducatorul stralucit al lui Esenin se lepada de trei ori, ca Iuda, de un alt mare poet, unul cazut in dizgratie… Se mai cunosc cazuri. Nici Macedonski \u201enu auzise\u201c de poetul Eminescu, ci doar despre un biet \u201enebun\u201c cu acest nume. Maladia careia i-a cazut victima alaturi de multi altii si acest macedonskian dupa Bacovia care este Adrian Paunescu a fost examinata, descrisa si diagnosticata cu precizie de un mare critic si istoric literar: \u201eAdrian Paunescu se bate, cu toate mijloacele, pentru poezia pe care o face si vrea sa ajunga (marturiseste intr-un interviu) cel mai mare poet al rom\u00e2nilor. Ambitie frumoasa, ce artist adevarat nu spera sa fie cel mai bun in sfera creatiei lui?! Insa putini au curajul sa-si dea vanitatea pe fata. Lipsit de vanitoasa modestie a caligrafilor, Adrian Paunescu afirma tare, in auzul tuturor, vointa lui de a fi int\u00e2iul intr-o lume (lumea artei) in care locul int\u00e2i este totdeauna vacant. Acolo sta mitul spiritualitatii nationale. De o suta de ani el este ilustrat de M. Eminescu. Nu-mi displace, repet, aceasta sinceritate, c\u00e2ta vreme dorinta de a fi cel mai mare poet al rom\u00e2nilor nu devine (metamorfoza fatala!) \u00abunicul poet al rom\u00e2nilor\u00bb. Scriitorul rom\u00e2n este ispitit mai ales de ultima ipostaza. El vrea sa fie, nu exemplar in genul lui, ci unicul, si atunci cauta sa creeze un desert in jurul sau. Mentalitate nenorocita, aculturala, izvor de batalii fara glorie, de rivalitati absurde, caci unicul nu are ca termen de comparatie dec\u00e2t neantul. Int\u00e2iul presupune emulatia, competitia valorilor egale, unicul este visul unei maladii ur\u00e2te in literatura. De ea sufera tiranii literaturii, si se stie care este soarta tiranilor in genere: lumea se grabeste sa-i uite! Lucid, solidar cu poetii pe care ii iubeste, Adrian Paunescu vrea o competitie loiala, sportiva, vointa lui este sa incite spiritele si sa le c\u00e2stige pentru cauza poeziei politice. A reusit, numele lui, aruncat intr-o adunare, are efectul unei grenade\u201c (Eugen Simion, \u201eUn spirit macedonskian\u201c, in \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, 1978, p. 266). \u201eEfectul grenadei\u201c acopera o mare parte din lirica enorma a poetului \u2013 un poet care, s-ar spune, umbla cu stenograful dupa el si acesta, obosit si plin de sudoare, g\u00e2f\u00e2ia abia apuc\u00e2nd sa-i noteze (stenografieze!) poemele ce t\u00e2sneau din el ca dintr-un gheizer ce nu se mai opreste. \u201ePrietenul meu mi-a spus\/ fii atent, fii atent,\/ in zadar vrei tu sa scrii pasteluri,\/ tu esti pierdut pentru gratuitate,\/ tu vei spune cuvinte\/ si pe gura iti vor iesi amenintari\/ tu vei semana gr\u00e2u\/ si boabele vor exploda ca niste grenade.\/ Am iesit la semanat si c\u00e2mpul bubuia\u201c: explicita, aceasta \u201earta poetica\u201c in echipament de campanie i-a adus poetului mari victorii de imagine, am zice azi. Unii le contesta, gasind in ele viermele compromisului, altii le resping invinuindu-le de fatarnicie. In realitate, victoriile din aceasta parte a operei lui Adrian Paunescu vin… de peste Ocean, localiz\u00e2nd, pe un fond pasoptist, sloganuri si formule de tip american. La inceputul anilor ’70, Paunescu descoperea si proclama, pe malurile D\u00e2mbovitei, existenta unui \u201etineret in adidasi\u201c, a unei \u201egeneratii in blugi\u201c careia i se adresa cu voce bubuitoare in Sala Polivalenta si in alte sali, cucerind stadioanele si inspaim\u00e2nt\u00e2nd sau macar infior\u00e2nd stanele de piatra ale nomenclaturii comuniste. \u201eAmericanul\u201c pasoptist Paunescu isi facuse studiile de \u201eformalism contestatar\u201c, conform nimeritei formule a lui Marian Popa, in 1970-1971 in Statele Unite, fiind beneficiar al unei burse, spre sf\u00e2rsitul perioadei de deschidere si \u201edezghet\u201c din prima etapa a regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu. De acolo Paunescu s-a intors cu \u201egeneratia in blugi\u201c pe care a umplut-o cu continut rom\u00e2nesc. Efectul de grenada al acestui \u201eformalism contestatar\u201c e dublat de raiul protectionist ingaduit c\u00e2tiva ani la \u201eFlacara\u201c lui Adrian Paunescu: veneau acolo, ca la Zidul Pl\u00e2ngerii, o multime de napastuiti, scapati de ochiurile str\u00e2nse ale justitiei socialiste. Acest liberalism de celula i-a adus poetului victoriile de imagine insuportabile, intr-un consens straniu si paradoxal, at\u00e2t dinspre nomenclatura politica, precum si din partea elitei artistice, cu ecouri puternice p\u00e2na azi. Contestabila intr-o parte a ei, poezia nascuta pe genunchii stenografului ce-i nota poemele rostite ca niste grenade aruncate in mijlocul \u201egeneratiei in blugi\u201c din Sala Polivalenta e doar o parte a \u201efenomenului\u201c caruia accidentul petrecut pe un stadion i-a pus capat. Victoriile de imagine ale poetului poarta in ele un s\u00e2mbure sinucigas: o fi crezut el cu adevarat ca poate dezmorti \u201estanele de piatra\u201c ale nomenclaturii? In realitate, nu Ceausescu l-a \u201einvins\u201c si dislocat pe Adrian Paunescu, ci \u201ebaronii\u201c nomenclaturii, mai puternici dec\u00e2t seful lor, cum sunt si azi. Finalul acestui spectacol de \u201eformalism contestatar\u201c era previzibil: portile stadionului \u201edezghetat\u201c s-au inchis, \u201eflacara\u201c artificiala s-a stins si, din motive diferite, poetul a intrat p\u00e2na la moarte in dizgratia nomenclaturii precum si a elitei in blugi. Contradictoriu, imprevizibil si blestemat ca Faust, cu un suflet dublu, cum spunea Serban Cioculescu, poetul Rezervatiei de zimbri si al Iesirii din soba duce cu sine, observa batr\u00e2nul critic si istoric literar, \u201edoua suflete opuse si contrarii, unul optimist maxim…, iar altul depresiv, cu privire la conditia metafizica a omului, fata in fata cu destinul sau. Eroii sai din acest ultim sector sunt marii mucenici ai legendei sau istoriei, Iov, Socrate, Iisus, Ovidiu, Giordano Bruno, Kafka…\u201c. Cu ce \u201efata\u201c ram\u00e2ne poetul Adrian Paunescu in istoria poeziei rom\u00e2ne, ce \u201esuflet\u201c al poeziei lui precumpaneste si are drept de cetate in republica literelor rom\u00e2nesti populata, cum vedem, exclusiv din prezidentiabili fara grade de comparatie intre ei si cu totii r\u00e2vnind la \u201eunicul\u201c comparabil doar cu neantul?! Fiu al epocii lui, poetul o contine exemplar in laturile ei contradictorii si opuse: cu optimismul sau \u201emaxim\u201c, de parada, dar si cu pesimismul depresivilor din buncarul epocii. Poezia lui Adrian Paunescu face parte egala celor \u201edoua suflete\u201c: e un revelator, o h\u00e2rtie de turnesol ce divulga intregul context politic, spiritual si moral al epocii in care el s-a nimerit sa existe si sa scrie.
\nDespre acest context opresiv, formator si modelator in egala masura vorbeste cumpanit, memorabil, cu bun-simt istoric \u201eechinoxistul\u201c Emil Hurezeanu intr-un interviu cu Florin Lucacel a carui prima parte este publicata in \u201eCaiete silvane\u201c de la Zalau. Cum era, asadar, contextul cultural ale carui urme s-au imprimat cu zg\u00e2rieturi de nesters in carnea poetului si a poeziei, a literaturii si a oamenilor acelei epoci? \u201ePrima mea amintire cu politica, traumatica, a comunismului, ca sa zic asa, personala \u2013 zice Emil Hurezeanu \u2013 a fost moartea lui Gheorghiu-Dej, aveam atunci zece ani, care era receptata de noi ca un fel de catastrofa bine regizata, bine impusa, desi era moartea unui om. Moartea unui om e un act de violenta, adresat impotriva lui in primul r\u00e2nd\u201c. Moartea acelui om, in care moare si o epoca, se petrece, paradoxal, in zorii unei \u201erenasteri\u201c, firave, dar o renastere pe care tot mortul o prevestise: \u201eDar lumea noastra era, sa zic, de descoperire personala, dar anevoioasa, a marii culturi, pentru ca dupa anii ’62, ’63, ’64, ’65 Rom\u00e2nia e tara unde apar nu doar clasicii rom\u00e2ni, dar si clasicii mai vechi si mai noi, si modernizatorii literaturii universale, intr-o viteza necunoscuta in alte tari comuniste. Ma g\u00e2ndesc, de exemplu, ca Franz Kafka era tradus cu \u00abCastelul\u00bb in BPT, la Bucuresti, inainte de a aparea la Praga. Kafka praghezul nu a aparut dec\u00e2t pentru scurta vreme in timpul Revolutiei Primaverii de la Praga. In 1966, 1967, 1968. Suntem in anii ’70. Era Editura Univers care scotea colectii de critici, cu Romul Munteanu, erau poetii buni, poetele, interesant, care veneau din toata tara. Erau revistele literare excelente. Am prins sf\u00e2rsitul perioadei cu Geo Dumitrescu a \u00abRom\u00e2niei literare\u00bb, apoi Nicolae Breban, mai intempestiv, mai flamboaiant, dar cu deschideri mari …\u201c<\/p>\n
Alt personaj important al epocii care-si face loc vijelios pe p\u00e2rtia vietii literare e Adrian Paunescu: \u201eTin minte ca atunci \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb era o revista militant intelectuala care mergea la publicarea scriitorilor interesanti, cu cronici de deschidere maxima, dar tin minte un interviu pe care l-a facut, de exemplu, Adrian Paunescu, cu fostul ministru de Externe, atunci la inceputul dizgratiei, Corneliu Manescu, dupa aparitia filmului \u00abReconstituirea\u00bb, la inceputul anilor ’70, al lui Lucian Pintilie, Corneliu Manescu fiind, asa, un dinozaur de catifea, de salon, al comunismului de stat, oarecum pe linie moarta, nu mai corespundea inceputului, sa zic, asiatizarii comunismului rom\u00e2nesc, si Adrian Paunescu era la inceputurile lui foarte agresiv, in sensul bun, adica voia sa faca puntea la care visa orice scriitor. Nu trebuie sa fii maiakovskian sau puskinian sau suprarealist francez ca sa incerci sa faci o punte intre literatura ta personala sau literatura ca forma de viata autoizolata si realitatea tumultuoasa, realitatea istorica. In comunism era foarte greu sa combini marea literatura. Practic, ce stim noi, dupa ’47, literatura militanta si politica era o literatura preformata si dogmatica, realist-socialista si in cea mai mare parte nula. Poetii buni care s-au salvat, Geo Dumitrescu, Caraion sau A.E. Baconsky au redevenit sau au devenit poeti buni renunt\u00e2nd la filonul politic din literatura lor. Ce legatura este intre versurile t\u00e2narului Baconsky, care il arata cu degetul si hulindu-l pe Lucian Blaga pe strazile Clujului in anii ’50 si cel care face antologia poeziei universale, scrie \u00abBiserica Neagra\u00bb? Se schimba persoanele. Or, iata ca primul Paunescu, de care putina lume isi mai aduce aminte astazi, si cu Breban intr-un fel, era o incercare de a stabili o legatura intre sinceritatea literaturii care este obligatorie, sinceritatea in sensul axiologic, al valorii, si sinceritatea abordarii politice. Era Ceausescu inca la inceputuri, era o perioada cu accentul inca pus pe liberalism, era o perioada de autonomii si de renationalizare a unor f\u00e2sii mari din istoria nationala, patria precomunista, toate astea le datoram singurului cu care eram invatati, adica lui Ceausescu. Asta a fost o perioada foarte interesanta pentru ca aveam impresia ca at\u00e2ta vreme c\u00e2t un regim politic permite publicarea marii culturi, dupa ani de tacere, eu stiu, filozofi, Heidegger nu aparea, Cioran, Eliade erau la index: era o lume in care se puteau face multe lucruri si noi credeam ca un regim politic, repet, asta era o ecuatie care permitea normalizarea libertatii culturale, intelegerea culturii, nu putea sa refuze nici sinceritatea cautarii noastre de a-i cere explicatii …\u201c Adrian Paunescu din acel context este omul epocii si al generatiei lui, una a incercarilor de a face \u201epunti\u201c de deschidere catre adevarata literatura, adevarata cultura. Impreuna cu altii a profitat de acest context, a croit aceste \u201epunti\u201c, brese in banchiza dogmatismului literar. Epoca nu poate fi inteleasa nicicum fara contributiile acestei generatii \u2013 inca una din numeroasele generatii de sacrificiu din istoria culturii rom\u00e2nesti. \u201ePrimul Paunescu\u201c, asa cum spune Emil Hurezeanu, ram\u00e2ne cu siguranta de intrevazut si in \u201eal doilea\u201c ori \u201eal treilea\u201c Paunescu: poet abundent din a carui emisie lirica incontinenta si imposibil de zagazuit capodoperele trebuie culese cu grija, cu penseta, separ\u00e2ndu-le de zgura si cenusa ce insotesc, aproape totdeauna, o creatie at\u00e2t de intinsa. Asa cum s-a spus in repetate r\u00e2nduri, Adrian Paunescu este un poet stralucit, dar un poet de antologie. Unul ce nu-si merita ceea ce niciun alt poet nu merita: pumnul de ocari pe care multi r\u00e2vnitori la \u201eint\u00e2iul\u201c confundat cu \u201eunicul\u201c loc in ierarhie l-au aruncat asupra morm\u00e2ntului si amintirii celui murit. Rememorarile lui Emil Hurezeanu din \u201eCaiete silvane\u201c, de nu se vor schimba in partea a doua a interviului sau, au darul de a corecta in spiritul adevarului imaginea asupra poetului si de a amenda ingratitudinea si efectele nefaste ale maladiei de care vorbea criticul Eugen Simion. E o maladie endemica, renascuta virulent cu fiecare generatie in care competitiei oneste si deschise ii iau locul razboiul vanitatilor ranite, batalia fara glorie, rivalitatile absurde si, vai, nepotolitul gust al capatuielii. Adrian Paunescu, \u201eomul de sunet cu un clopot la g\u00e2t\u201c, cunostea bine boala, de care si el suferise, dar, generos si atent la \u201ecei ce vin\u201c, dedica un poem, \u201eCapatuiala poetilor tineri\u201c, incoruptibililor de ieri deveniti imbuibatii de azi si dintotdeauna. Iata poemul: \u201eSi tot vorbind despre nedreptate,\/ iata ca am ajuns sa o facem noi insine.\/ Tot supar\u00e2ndu-ne pe cei bogati,\/ astazi noi suntem cei bogati.\/ Multe din vaicarelile noastre devin ridicole,\/ astazi avem mai mult dec\u00e2t predecesorii.\/ Mereu mai greu vorbim despre libertate,\/ acum c\u00e2nd avem m\u00e2inile pline de chei si de cifruri\/ pentru m\u00e2inile cu catuse,\/ de mult r\u00e2vneam sa intelegem aceste catuse.\/ Mereu mai greu vorbim despre p\u00e2ine,\/ acum c\u00e2nd gurile ne sunt pline de p\u00e2ine,\/ iar noi suntem oameni bine crescuti si nu vorbim\/ c\u00e2nd avem gurile pline.\/ Iata, am ajuns in punctul pe care-l detestam.\/ Ce facem noi, incoruptibilii de ieri?\/ Iata-ne pe v\u00e2rf\/ de-acum incolo vrem liniste,\/ si nu-ntelegem ce-i larma aceea din valea\/ unde se nasc \u2013 spumeg\u00e2nd \u2013 generatiile.\u201c Este un poem premonitoriu si testamentar: un poem, polemic, despre capatuiala poetilor (care au fost) tineri. Merita citit, recitit si ascultat desi, intr-una din poeziile lui amare bate din aripi, nepasatoare, \u201epasarea surda\u201c a lui Cantemir. Fata cu stanele de piatra ale nomenclaturii, Adrian Paunescu e un invins: ram\u00e2ne sa supravietuiasca poetul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Despre Adrian Paunescu s-au spus si s-au scris acum c\u00e2tiva ani, cu ocazia (!) mortii poetului, vorbe grele, printre cele mai apasatoare si detestabile \u201eomagii\u201c si pomeniri de care un poet eminent ca el a avut parte la sf\u00e2rsitul vietii ce i s-a dat. Spuitorii acestor vorbe ce au improscat cu noroi morm\u00e2ntul in care… Cite\u0219te mai mult »Adrian Paunescu fata cu stanele de piatra<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14721","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14721","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14721"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14721\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14721"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14721"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14721"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}