{"id":14717,"date":"2013-03-18T23:16:37","date_gmt":"2013-03-18T21:16:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14717"},"modified":"2013-03-18T23:18:15","modified_gmt":"2013-03-18T21:18:15","slug":"inteligenta-buna-si-inteligenta-rea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inteligenta-buna-si-inteligenta-rea\/","title":{"rendered":"Inteligenta buna si inteligenta rea"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Cosmarul noilor tehnologii<\/strong><\/p>\n<p>V-ar placea ca prietenii dvs. de pe Facebook sa va caute prin gunoaie? \u2013 aceasta e intrebarea de la care porneste Evgeny Morozov in \u201eThe Wall Street Journal\u201c, intr-un articol intitulat \u201eIs Smart Making Us Dumb?\u201c Un grup de designeri din Marea Britanie si din Germania au realizat un cos de gunoi, numit BinCam, care face posibil exact acest lucru. Un smartphone instalat pe capacul cosului face c\u00e2te o poza de fiecare data c\u00e2nd aruncati ceva inauntru. Fotografia apare pe pagina dvs de Facebook, si primiti puncte \u2013 ca intr-un joc \u2013 in functie de c\u00e2t de bine urmati normele comportamentului \u201everde\u201c. Gospodaria cu cele mai multe puncte c\u00e2stiga. Scopul acestei tehnologii ar fi acela de a \u201eatrage atentia indivizilor asupra reziduurilor alimentare si a obiceiului de a recicla\u201c, in speranta de a schimba \u2013 in bine \u2013 comportamentul oamenilor.<br \/>\nBinCam functioneaza la interferenta dintre doua tendinte care vor schimba in mod substantial lumea din jurul nostru. Int\u00e2i, multumita proliferarii senzorilor ieftini, cele mai obisnuite obiecte pot sa inteleaga, acum, ceea ce facem cu ele \u2013 de la umbrele care \u201estiu\u201c ca va ploua la pantofi care \u201estiu\u201c ca se uzeaza \u2013 si sa ne avertizeze despre problemele care ar putea sa apara. Cu un pic de ajutor venit dinspre domeniile crowdsourcing-ului si al inteligentei artificiale, obiectele pot fi invatate sa faca diferenta intre un comportament responsabil si unul iresponsabil (de exemplu, intre a recicla si a arunca, aiurea, lucruri la gunoi) si sa ne pedepseasca sau sa ne recompenseze in mod corespunzator \u2013 si in timp real.<br \/>\nIn al doilea r\u00e2nd, cum identitatile noastre sunt legate, at\u00e2t de puternic, de profilurile noastre din retelele de socializare, precum Facebook sau Google+, fiecare interactiune cu un astfel de obiect poate sa devina \u201esociala\u201c \u2013 adica vizibila pentru prietenii nostri. Aceasta vizibilitate le permite designerilor sa se foloseasca de presiunea sociala: reciclati si va veti impresiona prietenii, sau nu reciclati, si riscati sa ajungeti la st\u00e2lpul infamiei. Aceste doua trasaturi sunt ingredientele esentiale ale asa-numitelor tehnologii inteligente. Unele obiecte de acest fel concureaza, deja, cu vechile obiecte \u201eneinteligente\u201c: ceasuri inteligente care pulseaza c\u00e2nd primesti un poke pe Facebook, sau cutii de medicamente inteligente care trimit un mesaj catre tine si catre medicul tau, indic\u00e2nd c\u00e2te pastile au mai ramas in cutie.<br \/>\nMulte dintre aceste tehnologii se indreapta insa intr-o directie primejdioasa. Unii g\u00e2nditori din Sillicon Valley vad in ele nu doar o modalitate de a oferi noi produse consumatorilor, ci si o cale de a-i face sa se comporte mai bine. Altfel spus, vorbim despre inginerie sociala deghizata sub forma ingineriei produselor.<br \/>\nPe masura ce tehnologiile inteligente devin din ce in ce mai intruzive, ele risca sa ne stirbeasca autonomia, sufoc\u00e2nd comportamente pe care cineva, dintr-un anumit colt al planetei, le vede ca fiind inoportune. Furculitele inteligente ne informeaza ca m\u00e2ncam prea mult. Periutele de dinti inteligente ne someaza sa petrecem mai mult timp spal\u00e2ndu-ne pe dinti. Senzorii inteligenti ai masinilor noastre isi pot da seama daca sofam prea repede, sau daca fr\u00e2nam prea brusc.<br \/>\nAceste obiecte pot sa ne ofere un feedback folositor, insa pot, de asemenea, sa transmita tot ceea ce \u201estiu\u201c unor institutii ale caror interese nu sunt identice cu ale noastre. Companiile de asigurari ofera deja reduceri considerabile soferilor care accepta sa-si instaleze senzori inteligenti, care sa le monitorizeze obiceiurile la volan. C\u00e2t va mai dura p\u00e2na c\u00e2nd clientii nu vor mai putea sa beneficieze de o asigurare auto fara o astfel de supraveghere?, se intreaba Evgeny Morozov. Si c\u00e2t mai e p\u00e2na c\u00e2nd monitorizarea sanatatii noastre (greutatea, dieta, numarul de pasi pe care ii facem zilnic) se va transforma, dintr-o noutate recreationala, intr-o obligatie pentru toata lumea?<br \/>\nCum putem, altfel spus, sa evitam sa ne predam, complet, in m\u00e2inile noii tehnologii?, se intreaba Morozov. Secretul e sa invatam sa facem diferenta intre \u201einteligenta buna\u201c si \u201einteligenta rea\u201c.<br \/>\nObiectele inzestrare cu o \u201einteligenta buna\u201c ne lasa, in continuare, sa detinem controlul complet asupra situatiei si incearca sa ne imbunatateasca procesul de luare a deciziei oferindu-ne mai multe informatii. De exemplu: un ibric conectat la Internet care ne avertizeaza c\u00e2nd reteaua de energie electrica e supraincarcata nu ne impiedica sa mai fierbem o cana de ceai, dar adauga o dimensiune etica suplimentara acestei decizii. Dimpotriva, tehnologiile inzestrate cu o \u201einteligenta rea\u201c fac ca anumite decizii si comportamente sa devina imposibile. Gadget-urile din ultima generatie de masini \u2013 senzori care verifica daca nu am baut, sau daca nu suntem obositi \u2013 cauta sa limiteze, nu sa largeasca ceea ce putem face.<br \/>\nProiecte precum BinCam cad undeva intre inteligenta buna si inteligenta rea, in functie de cum sunt ele puse in practica. Noul cos de gunoi nu ne obliga sa reciclam, insa, fac\u00e2nd apel la instinctele noastre primare \u2013 trebuie sa c\u00e2stig puncte! trebuie sa concurez cu altii! trebuie sa imi impresionez prietenii \u2013 nu ne trateaza ca pe niste fiinte umane autonome, care pot sa-si c\u00e2ntareasca singure alegerile. Dimpotriva, el permite retelei Facebook sa g\u00e2ndeasca in locul nostru.<br \/>\nExperimentele si esecurile sunt cele care imping cultura noastra inainte. Faptul ca povestile despre marile inventii ale omenirii tind sa ridice in slavi momentul revelatiei si sa arunce sub pres toate erorile si esecurile nu inseamna ca greselile au un rol trivial. Asa cum stie orice artist sau om de stiinta, fara un spatiu protejat, chiar sacru, in care sa putem face greseli, nimeni nu ar mai inventa nimic.<br \/>\nO paradigma de obiecte inteligente mai umane ar recunoaste, fara rezerve, ca rolul tehnologiei nu este acela de a ne scuti de rezolvarea unor probleme. Mai degraba, ar trebui sa punem tehnologiile inteligente sa ne ajute la rezolvarea problemelor. Nu ne dorim o viata fara obstacole si frecusuri, deja creata pentru noi de altcineva, ci o viata in care putem depasi obstacolele si frecusurile care ne stau in cale.<br \/>\nTehnologiile cu adevarat inteligente ne vor aminti ca nu suntem simpli roboti care ajuta baze de date imense sa raspunda la intrebari prestabilite. Si, daca cei care proiecteaza tehnologiile inteligente nu vor tine seama de complexitatea si bogatia vietii reale, traite \u2013 cu provocarile si conflictele ei \u2013, aceste tehnologii, conchide Evgeny Morozov, vor ajunge fix la BinCam-ul istoriei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cosmarul noilor tehnologii V-ar placea ca prietenii dvs. de pe Facebook sa va caute prin gunoaie? \u2013 aceasta e intrebarea de la care porneste Evgeny Morozov in \u201eThe Wall Street Journal\u201c, intr-un articol intitulat \u201eIs Smart Making Us Dumb?\u201c Un grup de designeri din Marea Britanie si din Germania au realizat un cos de gunoi,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inteligenta-buna-si-inteligenta-rea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inteligenta buna si inteligenta rea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-14717","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1033,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14717","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14717"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14717\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14717"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14717"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14717"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}