{"id":14715,"date":"2013-03-18T23:14:53","date_gmt":"2013-03-18T21:14:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14715"},"modified":"2013-03-18T23:14:53","modified_gmt":"2013-03-18T21:14:53","slug":"inventarea-tenisului-29","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-29\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (29)"},"content":{"rendered":"<p>Francezul Jean-Christophe Piffaut nu ezita sa abordeze si din alt unghi de vedere istoria jocului de tenis, \u00een care vede, pe buna dreptate, un adevarat univers civilizational. El nu concede sa reduca sportul alb la un banal fenomen epifanic, ci subliniaza exact natura agonala si meliorista a acestuia. Dar pentru a-si argumenta cu si mai mult succes teoria, istoricul din Hexagon realizeaza un salt, altfel necesar, de la evolutia setului de reguli si nasterea primelor competitii, la constituirea si internationalizarea unor turnee si campionate ce au permis mondializarea anticului jeu de paume.<br \/>\nSa \u00eencepem prin a urmari povestea competitiei masculine pe echipe numita Cupa Davis. Iar aceasta se bucura de un debut cuminte, care \u00eensa deriva direct dintr-un orgoliu ranit. Ne aflam \u00een anul de gratie 1899, undeva, pe Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii. Trei buni prieteni, trei studenti la Harvard provenind din familii \u00eenstarite si traditionaliste, Holcome Ward, Malcolm Whitman si Dwight Filley Davis calatoresc \u00een diferite orase si orasele pentru a dezvalui, initia si promova tenisul. Cei trei sunt pasionati de sportul alb si \u00eesi iau foarte \u00een serios misiunea, identific\u00e2ndu-se cu niste adevarati misionari care se aventureaza \u00eentr-un no man&#8217;s land promitator.<br \/>\nEi bine, \u00een mintea lui Davis jr. se aprinde o luminita: de ce sa jucam doar \u00eentre noi, iancheii, de ce sa nu nazuim la mai mult? De ce sa nu-i provocam chiar pe inventatori, de ce sa nu atentam la suprematia \u201eparintilor fondatori\u201c? De ce sa nu disputam un meci pe echipe \u00eempotriva englezilor? \u00cen fond, modelul este omologat, si britanicii, si verii lor de dincolo de Atlantic, americanii, fac asta de ceva vreme la nivelul universitatilor si colegiilor \u00een care studiaza&#8230;<br \/>\nPiffaut merge chiar mai departe. El crede ca descopera \u00een rivalitatea culturala dintre membrii elitelor academice de pe ambele maluri ale Atlanticului un complex Oedip nerezolvat. Ma rog, o forma particulara, care se manifesta comunitar si care-si cauta modalitati simbolice de exprimare&#8230; iar jocul de tenis este tocmai un asemenea cadru simbolic reglementat canonic.<br \/>\nZis si facut. Familia lui Dwight Filley Davis (al carui nepot va fi prezent la Bucuresti, \u00een 1973, c\u00e2nd Rom\u00e2nia si Statele Unite s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een finala competitiei) doneaza o impresionanta cupa de argint, care c\u00e2ntarea la origine optsprezece kilograme. De fapt, nu este vorba tocmai despre o cupa ca atare, ci mai cur\u00e2nd despre o salatiera imensa, buna sa gazduiasca un punch care sa sature prin volum setea participantilor la un party de anvergura! Dar ce importa, acum un asemenea tip de competitie are si o miza concreta, corporala, fizica, nu numai una \u00een ordine simbolica! Iar formula de disputare este una clara si perfect rationala, care are darul de a oferi mai multe sanse celor care debuteaza nefericit \u00een lupta.<br \/>\nMeciul se desfasoara pe parcursul a trei zile. \u00cen prima zi au loc primele doua partide de simplu, \u00een ziua a doua se disputa dublul, la care pot lua parte si jucatorii de simplu deja intrati \u00een competitie, iar \u00een ziua a treia se desfasoara ultimele doua partide de simplu, \u00een care se dueleaza tenismanii care nu s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een cadrul primei zile \u2013 asadar o disputa \u00eencrucisata.<br \/>\nDe ce a optat Davis jr. pentru o asemenea formula, dincolo de caracterul ei perfect logic si marcat de fair-play? Pai, dintr-o pricina punctuala si&#8230; interesata: Dwight era un excelent jucator de dublu, iar proba echipelor, dispusa \u00een al doilea act al turnirului, avea sa-l includa cu siguranta ca titular \u00een team-ul iancheu&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Francezul Jean-Christophe Piffaut nu ezita sa abordeze si din alt unghi de vedere istoria jocului de tenis, \u00een care vede, pe buna dreptate, un adevarat univers civilizational. El nu concede sa reduca sportul alb la un banal fenomen epifanic, ci subliniaza exact natura agonala si meliorista a acestuia. Dar pentru a-si argumenta cu si mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-29\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea tenisului (29)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14715","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":797,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14715","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14715"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14715\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14715"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14715"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14715"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}