{"id":14703,"date":"2013-03-18T23:00:52","date_gmt":"2013-03-18T21:00:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14703"},"modified":"2013-03-18T23:00:52","modified_gmt":"2013-03-18T21:00:52","slug":"new-wave-is-not-dead-rocker-de-marian-crisan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/new-wave-is-not-dead-rocker-de-marian-crisan\/","title":{"rendered":"New Wave Is Not Dead: \u201eRocker\u201c  de Marian Crisan"},"content":{"rendered":"<p>\u201eEu voiam la filme din astea frumoase, el ma tot t\u00e2ra pe la panarame din astea rom\u00e2nesti. Pai ce-am facut, am omor\u00e2t-o pe mama, sa stau sa vad cum se plimba unu&#8217; pe coclauri o ora intreaga?! Ca cica stai, ca abia dup-aia incepe ala sa impuste oameni.\u201c Replicile ii apartin Alinei Grigore, fac parte din spotul de promovare TIFF 2012 regizat de Marian Crisan si, dincolo de autoironia lor mai mult sau mai putin evidenta (Alina Grigore a jucat in \u201eAurora\u201c, deci vorbeste in cunostinta de cauza), reflecta intocmai sentimentele, indreptatite sau nu, ale celei mai insemnate parti, din punct de vedere cantitativ, a publicului de cinema, at\u00e2ta c\u00e2t mai e el, din Rom\u00e2nia. De aceasta realitate nu are cum sa nu fie constient regizorul bihorean, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t unul din personajele celui mai recent film al sau solicita ca videoclipul trupei sale sa fie filmat cu o singura camera, intr-un unic plan-secventa. Ceea ce vrea acesta din urma e o imagine \u201eca in filmele astea rom\u00e2nesti, noul val, new wave, New York\u201c \u2013 e de presupus ca nu doar pentru ca sunt la moda, ci pentru ca acel look e, sau mai bine zis pare, mai usor de obtinut. Vestea buna e ca, desi e constient de rezistenta la schimbare a spectatorului rom\u00e2n mediu, at\u00e2t de pregnanta, inc\u00e2t 12 ani nu i-au fost de-ajuns, lui Crisan prea putin pare sa-i pese. Altfel spus, i se rupe.<br \/>\nNu am calculat cu cronometrul in m\u00e2na c\u00e2t amar de drum bate Cristi Puiu in \u201eAurora\u201c si c\u00e2ti kilometri face pe jos Dan Chiorean (Victor) in \u201eRocker\u201c, dar distantele sunt cu siguranta comparabile. Pentru actorul clujean, dar si pentru membrii echipei de filmare, lucrul la \u201eRocker\u201c trebuie ca a avut ceva din participarea la un maraton. Coordonatele vietii lui Victor sunt trei: slujba, iubita si familie, despartite de granite care devin din ce in ce mai neclare (la locul lui de munca, dar si la cel al iubitei lui, incearca sa v\u00e2nda o pereche de schiuri pe care a furat-o de dragul lui Florin\/Dinte, fiul sau, si tot din cauza acestuia ram\u00e2ne spre final fara partenera). Catre toate aceste trei coordonate, Victor merge, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, pe jos.<br \/>\nSpre deosebire, insa, de personajul lui Cristi Puiu, desi bate Oradea in lung si-n lat, Victor nu se apuca sa omoare pe nimeni, nici dupa o ora, nici mai t\u00e2rziu. In \u201eAurora\u201c, v\u00e2natorii profesionisti de actiune, cei care inteleg prin film suma evenimentelor narate si nimic altceva, au putut imparti marfa in doua. Avem, asadar, o p\u00e2nda indelungata (adica peste doua ore in care nu se int\u00e2mpla nimic), urmata de o prada mai putin obisnuita (mai multe crime surprinzatoare si deloc explicate). In \u201eRocker\u201c, cel haituit e Victor, care face o gramada de chestii pentru a prelungi v\u00e2natoarea si absolut nimic pentru a o incheia. Nu ar fi, asadar, de mirare daca la iesirea din cinematograf ati auzi pe cineva pl\u00e2ng\u00e2ndu-se ca filmul \u201es-a terminat in coada de peste\u201c, cer\u00e2ndu-si banii inapoi. Nu doar ca nu aflam ce s-a ales de Victor si Dinte, ci, mai rau, situatia initiala si cu cea finala coincid. In cele 91 de minute c\u00e2t dureaza filmul, Victor nu ia nicio decizie si nu face absolut nimic pentru a imbunatati situatia lui sau a fiului lui, dependent de heroina.<br \/>\nO situatie A insuportabila (Dinte e dependent, iar Victor face tot ce poate pentru a-l tine in casa si a-i furniza el insusi heroina de care are nevoie, risc\u00e2nd din ce in ce mai mult) nu e inlocuita de o situatie B in care ceva, orice, e schimbat. Nici Dinte nu moare, nici Victor nu incape pe m\u00e2na politiei sau a dealerilor; nici Dinte nu decide sa renunte la droguri, nici Victor sau altcineva nu pune piciorul in prag. Pe scurt, singurul traseu pe care ni-l prezinta filmul e cel parcurs efectiv de protagonist (de acasa la munca, de la munca la traficanti, de la acestia la iubita), altminteri, ceea ce vedem e o stare de fapt, si inca una destul de greu de suportat.<br \/>\nIndiferent ce ar face Victor, umilintele la care este supus nu se mai opresc \u2013 traficantii il pun sa faca headbanging si air guitar, ca pe o atractie de b\u00e2lci, fiul iubitei il tolereaza, in cel mai bun caz (iar aceasta se int\u00e2mpla c\u00e2nd il priveste juc\u00e2ndu-se la calculator sau ii cumpara cadouri \u2013 nu un Megatron, ci un tricou cu Metallica), dar cel mai adesea il respinge, unul din colegii de trupa ai lui Dinte ii ia in r\u00e2s muzica preferata, intreg orasul il vede cum se umileste pe strazi, incerc\u00e2nd sa v\u00e2nda marfa furata si de care nimeni nu are nevoie. Daca Victor le inghite pe toate, aceasta se int\u00e2mpla doar in parte deoarece e parinte, si meritul lui Marian Crisan de a-si fi asumat riscul de a se apleca asupra subculturii rock e cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t acest amestec inerent ei de rebeliune si de inertie nu e nici extrem de rom\u00e2nesc (drept urmare, e de presupus ca filmul va avea mai putina trecere afara), nici foarte pe intelesul tuturor, si ar putea fi lesne respins acasa, la fel cum si Victor e privit de sus de rockerii mai tineri sau de dealerul lui in trening si adidasi, cu totii la fel de straini de el, la fel de de-pe-alta-planeta.<br \/>\nNoul val dovedeste astfel ca are nu doar creier, ci si nerv, adica acel ceva la care ne referim uneori amintind de unele parti ale corpului uman de parte barbateasca, mai rusinoase.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eEu voiam la filme din astea frumoase, el ma tot t\u00e2ra pe la panarame din astea rom\u00e2nesti. Pai ce-am facut, am omor\u00e2t-o pe mama, sa stau sa vad cum se plimba unu&#8217; pe coclauri o ora intreaga?! Ca cica stai, ca abia dup-aia incepe ala sa impuste oameni.\u201c Replicile ii apartin Alinei Grigore, fac parte&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/new-wave-is-not-dead-rocker-de-marian-crisan\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">New Wave Is Not Dead: \u201eRocker\u201c  de Marian Crisan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8606,83],"class_list":["post-14703","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-rocker-de-marian-crisan","tag-film"],"views":873,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14703","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14703"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14703\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14703"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14703"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14703"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}