{"id":14701,"date":"2013-03-18T22:59:46","date_gmt":"2013-03-18T20:59:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14701"},"modified":"2013-03-18T22:59:46","modified_gmt":"2013-03-18T20:59:46","slug":"suntem-mai-aproape-de-viena-decat-bucurestenii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/suntem-mai-aproape-de-viena-decat-bucurestenii\/","title":{"rendered":"\u201eSuntem mai aproape de Viena decat bucurestenii!\u201c"},"content":{"rendered":"

Gabriel Malancioiu si Gabriel Almasi in dialog cu Ion Bogdan Stefanescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Gabriel Malancioiu si Gabriel Almasi sunt muzicieni din generatia t\u00e2nara de compozitori, o generatie deja afirmata in plan cultural, cu multe premii nationale si internationale si cu o creatie ce se imbogateste pe zi ce trece. Am ales solutia unui interviu incrucisat
\npentru ca, pe l\u00e2nga faptul ca au acelasi prenume, am\u00e2ndoi traiesc in Timisoara, desi nu sunt banateni, si am\u00e2ndoi s-au apropiat de muzica studiind chitara, apoi au abandonat instrumentul pentru o cariera
\ncomponistica, av\u00e2nd impreuna sansa sa studieze cu o mare personalitate a muzicii rom\u00e2nesti, Remus Georgescu.<\/p>\n

Ion Bogdan Stefanescu: Cum s-a int\u00e2mplat aceasta int\u00e2lnire de gradul trei?
\nGabriel Almasi: La toata aceasta lista a destinului nostru mai trebuie adaugat inca un lucru care ne leaga…
\nI.B.S.: V-ati casatorit cu aceeasi femeie…
\nGabriel Almasi\/Gabriel Malancioiu: Ha, ha, ha nici chiar asa.
\nI.B.S.: Incredibil, chiar ati reactionat identic si ati rostit aceleasi cuvinte, in acelasi timp. Suntem intr-o zona crepusculara?
\nG.A.: O sa vezi ca lucrurile nu se opresc aici. Vreau sa adaug ca nici unul dintre noi nu a terminat Liceul de Muzica.
\nGabriel Malancioiu: Am\u00e2ndoi avem studii cu profil real, adica eu am terminat Informatica, iar Almasi, Liceul de Matematica.
\nG.A.: Si am\u00e2ndoi am ajuns la Timisoara, pe cai separate, pentru a studia chitara. Pentru mine, int\u00e2lnirea capitala la vremea aceea a fost cu profesorul de chitara, Johnny Bota, cel care m-a incurajat sa dau la facultate.
\nI.B.S.: De unde ai venit tu catre Timisoara?
\nG.A.: Din orasul Curtici, unde am locuit p\u00e2na la 18 ani. Acolo am facut liceul.
\nI.B.S.: Si in ciuda formatiei tale exacte ai vrut sa devii muzician.
\nG.A.: Parintii mei au insistat ca noi sa facem muzica, pentru educatia generala. Sora mea a facut pian, iar eu, vioara. Profesoara de vioara mi-a spus ca sunt anti-talent.
\nI.B.S.: Ca orice copil care c\u00e2nta la vioara!
\nG.A.: Ha, exact! Le-a spus parintilor sa-si ia g\u00e2ndul de la cariera mea muzicla, dar, dupa ce am intrat la Conservator, sigur ca m-am dus direct la ea, sa-i dau vestea cea mare.
\nI.B.S.: De ce ai ales chitara?
\nG.A.: Un motiv foarte simplu: imi placea muzica rock si asta inseamna chitara. Recunosc ca, in prima formatie, am fost tobosar si apoi…
\nI.B.S.: Ai descoperit ca ai ritm si ai trecut la chitara…
\nG.A.: A plecat chitaristul si i-am luat eu locul.
\nI.B.S.: Ai fost avansat.
\nG.A.: Spre norocul meu. Asa m-am indragostit de muzica. Am ajuns la muzica clasica prin rock. Pe masura ce evoluam cu studiul chitarei, pretentiile mele deveneau tot mai mari, p\u00e2na intr-at\u00e2t inc\u00e2t sa-mi doresc cu toata fiinta sa studiez muzica culta.
\nI.B.S.: Si tie, Gabi Malancioiu, iti place rock-ul? Ca plete ai\u2026
\nG.M.: Si eu tot pe filiera asta am ajuns sa c\u00e2nt la chitara. In liceu am studiat anumite tabulaturi de muzica rock. Am descoperit, insa, foarte rapid, \u201eCapriciile\u201c lui Paganini transcrise pentru chitara. Nu erau niste editii grozave, dar asa am ajuns sa c\u00e2nt muzica clasica.
\nI.B.S.: Tu de unde te tragi?
\nG.M.: Din Brasov. La Timisoara incepusem Facultatea de Automatica si Calculatoare. Ajuns in anul IV de studiu, am aflat ca s-a infiintat sectia de chitara la Facultatea de Muzica.
\nI.B.S.: Dar nu v-a tentat sa mergeti la Bucuresti, unde deja exista o astfel de sectie?
\nG.A.: Nu cred ca aveam noi sanse. Admiterea era mult mai severa, in plus Bucurestiul e foarte departe.
\nI.B.S.: Si asa ati devenit colegi de breasla?
\nG.A.: Eu deja terminam c\u00e2nd Gabi a intrat la Conservator.
\nI.B.S.: Care Gabi?
\nG.A.: Ha, Malancioiu! Am fost colegi c\u00e2nd am studiat compozitia.
\nG.M.: C\u00e2nd am ajuns in anul II de studiu, s-a coagulat un modul de compozitie la care ne-am inscris imediat am\u00e2ndoi. Initial am fost cincisprezece, dar dupa o triere riguroasa, am ramas doar noi doi. A fost un noroc pentru noi, fiindca maestrul Georgescu tinea cursurile la d\u00e2nsul acasa, unde avea o biblioteca spectaculoasa si enorm de multe inregistrari. In felul acesta petreceam mult mai mult timp impreuna dec\u00e2t daca am fi studiat doua ore pe saptam\u00e2na la Conservator.
\nI.B.S.: V-a captivat de la bun inceput dl Remus Georgescu? Pare un tip foarte sever, impunator, serios. Nu v-a fost frica de el?
\nG.A.: Ba da, ne-a fost, dar, parca si mai tare, ne era rusine!
\nG.M.: Eu, cel putin, cu o inconstienta majora, am ales sa frecventez toate cursurile maestrului Georgescu. La acea vreme aveam mari lacune in pregatire, dar daca eram dat afara pe usa, intram pe ferestra. Am participat astfel cu dezinvoltura la absolut toate cursurile tinute de maestru in Conservator, fie ca erau materii teoretice sau muzica de camera, fie ca erau repetitiile orchestrei Filarmonicii pe care o dirija la Timisoara sau chiar in alte orase. La cursul sau de Teoria instrumentelor cred ca am asistat timp de noua ani. Si in fiecare an am fost fermecat de lucrurile noi pe care le-am aflat.
\nI.B.S.: De ce ati ales compozitia, renunt\u00e2nd astfel la instrumentul vostru preferat?
\nG.M.: Am considerat ca nu mai merita timpul investit in studiul gamelor la chitara. Am fost total absorbit de domeniul compozitiei. Imi amintesc si acum de prima mea lucrare, un Mars funebru pentru corn si chitara.
\nI.B.S.: Intr-un fel, ati reiterat parcursul generatiei de aur, cu Niculescu, Stroe si Vieru, apoi Nicolae Br\u00e2ndus, Fred Popovici, Adrian Pop etc., compozitori impatimiti de studiul matematicii, disciplina care s-a constituit intr-un izvor nesecat de inspiratie si teoretizare pentru creatia lor.
\nG.M.: Eu recunosc ca nu simt nevoia acestei legaturi pe care generatiile anterioare au practicat-o. Realizez ca in subconstient exista o influenta a at\u00e2tor zeci de ani petrecuti intr-un domeniu, dar nu incerc, in mod voit, sa fac anumite conexiuni intre matematica, fizica si muzica pe care o scriu.
\nI.B.S.: Cum stau lucrurile cu Gabi Almasi?
\nG.A.: Poate ca nici eu, la faza de acum, nu mai caut aceste legaturi, dar matematica m-a ajutat foarte mult. Am avut o perioada in demersul meu componistic c\u00e2nd ma bazam pe studiile matematice.
\nI.B.S.: Am\u00e2ndoi ati compus pentru \u201eTrio Contraste\u201c, asa ca va cunosc bine si pot sa remarc o diferenta structurala majora intre voi. Tu, Gabi Almasi, esti un compozitor cerebral, care prefera forme stabile. Ai o viziune de arhitect si privesti de la distanta intregul, in timp ce tizul tau este mai visator, pluteste in fluidul sonor, muzica sa parca este invelita in fum de marijuana. Cred ca acesta este, incontestabil, meritul maestrului care a stiut sa speculeze personalitatea fiecaruia dintre voi, acord\u00e2ndu-va spatii mari de libertate bine controlata. Astfel, reflexele pe care le produce scoala, reflexe care uniformizeaza personalitatile discipolilor, nu au prins radacini la voi.
\nG.M.: Cred ca tocmai aceasta este diferenta intre un profesor si un maestru. Rolul profesorului este foarte important, pentru ca fixeaza bazele teoretice at\u00e2t de necesare domeniului nostru. Din pacate, insa, exista profesori si in compozitie, domeniu in care ar trebui sa predea doar maestrii, adica cei care nu se impun pe sine, ci ofera multiple solutii, sugereaza si, mai ales, pun intrebari pentru a-ti clarifica drumul. Maestrul Georgescu ne-a insuflat dragostea pentru studiul muzicii clasice.
\nG.A.: O, da. Am ascultat sute de concerte cu Haydn, Mozart sau Beethoven, cu partitura in m\u00e2na, analiz\u00e2nd impreuna cu maestrul.
\nG.M.: Astazi, observ ca multi tineri care studiaza compozitia nu vor si chiar nu pot sa asculte muzica secolelor trecute. Sunt interesati doar de muzica contemporana, doar de avangarda, tot ce a fost in urma chiar ii oboseste.
\nI.B.S.: E deja fumat.
\nG.A.: Da, asa se zice!
\nG.M.: Ei bine, aceasta dragoste de muzica s-a dezvoltat si datorita faptului ca am petrecut at\u00e2t de mult timp cu maestrul Remus Georgescu. Petreceam zilnic c\u00e2teva ore impreuna. Si, bineinteles, vorbeam despre muzica, fie ea veche sau mai noua.
\nI.B.S.: Asta chiar a fost un lux.
\nG.A.: Norocul nostru ca am ramas doar noi doi si astfel cursurile le-am putut face in spatiul d\u00e2nsului de acasa.
\nI.B.S.: Practic, ati ajuns sa faceti parte din familie.
\nG.A.: Doamna Clara Georgescu ne dadea de m\u00e2ncare zilnic si ne facea sa ne simtim ca o familie. A fost un noroc unic sa fim primiti in s\u00e2nul familiei Georgescu. Eu recunosc ca la inceput am fost foarte influentat de stilul d-lui Georgescu si cautam sa scriu asemanator, dar maestrul intotdeauna imi atragea atentia ca nu asta trebuie sa fie drumul meu. In ceea ce ne priveste pe noi, Gabi si Gabi, dl Georgescu a sesizat imediat diferentele si ne-a incurajat sa mergem fiecare pe drumul lui inca de la inceputuri. Analizam impreuna partituri, studiam modurile si diferite tehnici de compozitie, dar singuri ne alegeam formula de exprimare.
\nG.M.: Adica, el mergea pe cvarte marite, iar eu, pe secunde marite.
\nI.B.S.: Orice, numai marit sa fie. V\u00e2rsta! Sunteti deja prezenti cu lucrari in festivalurile noastre sau in strainatate. Va simtiti in largul vostru c\u00e2nd sunteti conditionati de timp pentru a onora o comanda sau preferati sa scrieti fara o anume presiune?
\nG.M.: Ambele situatii sunt benefice. Daca ai o comada de la un interpret foarte bun, lucrul acesta te stimuleaza si probabil ca vei compune altfel dec\u00e2t daca ai scrie in abstract. Pe de alta parte, este esentiala si situatia in care tu creezi o lume a ta, fara presiunea unei anumite personalitati. Cele doua aspecte sunt complementare.
\nG.A.: Sigur, cu riscul ca lucrarea pe care ai imaginat-o din propria ta pornire sa ram\u00e2na la sertar.
\nG.M.: Asa este. Mai ales lucrarile simfonice au aceasta soarta. Petreci un an de zile, poate mai mult, asupra unei partituri stiind ca nu sunt sanse prea mari sa o auzi in concert.
\nI.B.S.: E greu sa fii programat, mai ales la v\u00e2rsta voastra.
\nG.A.: Foarte greu. Exista doar speranta concursurilor, unde poti sa trimiti lucrarea, iar daca aceasta devine c\u00e2stigatoare poti avea sansa unei prime auditii.
\nG.M.: Noi am avut iarasi noroc cu maestrul Remus Georgescu care ne-a dirijat lucrarile simfonice.
\nI.B.S.: E esential sa auzi ce ai imaginat.
\nG.A.: Absolut. Mai ales c\u00e2nd ai parte de dirijorul ideal pentru muzica contemporana.
\nG.M.: Prima lucrare pe care am scris-o pentru un ansamblu a fost \u201eConcertino\u201c pentru orchestra de coarde. Maestrul Georgescu a interpretat-o cu orchestra studentilor, in care erau invitati si membri ai Filarmonicii. A fost o sansa unica, fiindca s-a repetat timp de trei saptam\u00e2ni si astfel am putut sa schimb ceea ce nu suna bine. Aceasta interactiune a fost extrem de benefica. Nu puteam invata at\u00e2tea lucruri nici intr-un an de scoala. Aceasta situatie ram\u00e2ne valabila si astazi, c\u00e2nd ai posibilitatea sa comunici cu un interpret valoros. E putin probabil ca vei imagina o lucrare care sa ram\u00e2na neschimbata dupa contactul cu interpretul. Sunt celebre colaborarile fructuoase Vogl \u2013 Schubert, M\u00fchlfeld \u2013 Brahms sau Rostropovici \u2013 Gubaidulina.
\nI.B.S.: Cititi biografii de compozitori?
\nG.M.: Sigur ca da. Mai ales in perioada de formare era foarte incitant sa afli cum g\u00e2ndea Berlioz, spre exemplu. Sau ce credea Liszt despre compozitiile lui Chopin. Cu timpul, documentarea devine tot mai obiectiva.
\nI.B.S.: Ce modele aveti printre compozitori?
\nG.M.: Intr-o perioada pentru mine un reper esential a fost Witold Lutoslawski.
\nG.A.: Eu, la inceput, l-am avut ca model pe B\u00e9la Bart\u00f3k. Cu dl Georgescu am mers pe filiera bart\u00f3kiana.
\nI.B.S.: Dar p\u00e2na sa ajungeti la dl Georgescu ce fel de muzica ascultati?
\nG.M.: Mie imi placea si imi place si astazi Monteverdi. Ascultam Beethoven, Chopin foarte mult, Stravinski si Bart\u00f3k inainte de a-l int\u00e2lni pe Remus Georgescu.
\nG.A.: Foarte buna intrebarea, pentru ca mie nu-mi placea muzica contemporana. Bart\u00f3k mai puteam sa ascult, dar mai sus de at\u00e2t nimic. Ascultam numai muzica clasica iar dintre clasici il preferam pe Beethoven. Apoi, eram fascinat de romantici. Imi placea melodia, armonia aceea somptuoasa si primele mele lucrari au fost g\u00e2ndite pe acest calapod. Urmaream o forma clara, repetitiva, imi doream o inlantuire armonica frumoasa.
\nI.B.S.: Ce mult conteaza educatia! Imi povestea Dan Dediu ca si-a dus baiatul de foarte mic la toate concertele de muzica contemporana si c\u00e2nd a venit timpul sa inceapa studiul pianului, copilul era total nemultumit de sonoritatea temperata a pianului si de repertoriul pe care trebuia sa-l studieze, fiindca se obisnuise cu intonatia total netemperata, cu o muzica atonala, cu melodii contorsionate, stranii, ciuntite, sparte, practicate in muzica moderna. Sensibilitatea formata a copilului a simtit corsetul tonalitatii.
\nG.A.: Noi nu prea am avut acces la muzica contemporana in copilarie.
\nG.M.: Dar eu tin minte un concert cu \u201eTrio Contraste\u201c…
\nG.A.: Si eu vroiam sa amintesc de acel concert. A fost fascinant.
\nG.M.: Si asta se int\u00e2mpla inainte de a-l int\u00e2lni pe maestrul Georgescu.
\nG.A.: Ni s-a deschis brusc o alta lume. A fost determinanta acea experienta. Un concert memorabil. Asta inseamna ca noi eram deschisi pentru experiment. Am avut nevoie de un declic.
\nI.B.S.: Si acesta a fost \u201eTrio Contraste\u201c. Frumos! Ce compozitori ascultati acum?
\nG.A.: Ascultam foarte mult. Activam intr-o zona unde sunt multi compozitori foarte buni.
\nG.M.: Exista un website american foarte interesant, www.composerscircle.com, unde zilnic este postat un nou compozitor cu o lucrare. In marea lor majoritate sunt tineri, dar nu exista limita de v\u00e2rsta. Astfel, am ocazia sa ascult enorm de multa muzica, nu toata e grozava, dar sunt si lucrari exceptionale.
\nI.B.S.: Spre exemplu, un mare compozitor si pianist grozav, Nicolae Br\u00e2ndus, imi marturisea ca nu mai poate asculta muzica, mai ales in concert, fiindca a ajuns la saturatie. E satul p\u00e2na si de muzica lui, mai in gluma, mai in serios. Voi inca sunteti sugative, nu?
\nG.M.: Oarecum. Pe noi insa ne depaseste maestrul Remus Georgescu prin receptivitatea sa. Tot timpul isi doreste sa afle ce mai e nou, ce carti, ce partituri au mai aparut. Eu, in clipa in care scriu o lucrare, nu simt nevoia sa aud alta muzica.
\nG.A.: In ultima perioada, eu ma hranesc din trecutul indepartat. Sincer, imi place enorm sa ascult Monteverdi. In plus, au aparut tot felul de compozitori contemporani cu Monteverdi despre care nu stiam nimic p\u00e2na de cur\u00e2nd si sunt fascinanti. O muzica de o vitalitate incredibila. Pe vremea studentiei am reusit sa-mi fac o biblioteca uriasa. A fost vremea c\u00e2nd am analizat si ascultat enorm de multa muzica, mai ales contemporana. Toti banii s-au dus pe partituri si CD-uri din care continuu sa invat.
\nI.B.S.: V-ar tenta sa scrieti pentru o formatie rock?
\nG.A.: Eu am un experiment. O muzica funebra, care se cheama \u201eDoppelg\u00e4nger\u201c, pentru orchestra, trupa dead metal si cor. E in sertar.
\nI.B.S.: De ce e in sertar? Ai scris-o pentru ca asa ti-a venit, nu ai avut o comanda speciala.
\nG.A.: Am scris-o dupa moartea bunicilor. Mi-am varsat naduful.
\nI.B.S.: Tu, Gabi Malancioiu ai scrie mai mult mantre, cred.
\nG.M.: Nu neaparat, dar ma preocupa instrumentele traditionale. In ultima vreme sunt atras de muzicile ritualice si descopar tot felul de instrumente care merita sa fie si chiar sunt aduse in domeniul muzicii contemporane. Am asistat, de cur\u00e2nd, la o prezentare, realizata de prof. Ovidiu Papana la Facultatea de Muzica din Timisoara, a instrumentelor traditionale rom\u00e2nesti. Cred ca ar trebui profitat c\u00e2t mai mult de aceasta sursa sonora.
\nI.B.S.: Ce impact are Enescu asupra voastra?
\nG.A.: Stufos. E compozitorul care a incercat sa noteze absolut tot in partitura. Nu lasa sub nicio forma libertate interpretului.
\nI.B.S.: Ati analizat lucrarile lui cu maestrul Georgescu?
\nG.M.: Sigur ca da. Foarte mult. Doua lucrari mi-au ramas foarte aproape de suflet: \u201eCvartetul de coarde nr. 2\u201c si \u201eSimfonia de camera\u201c. Generatiile anterioare l-au slavit pe Enescu. Cornel Taranu, Pascal Bentoiu i-au terminat lucrarile nefinalizate. Theodor Grigoriu, Stefan Niculescu, Tiberiu Olah, toti au studiat cu acribie partiturile lui Enescu. A fost o preocupare capitala a acestor importanti compozitori rom\u00e2ni. Astazi putem vorbi de o linie de demarcatie care a separat t\u00e2nara generatie de cea consacrata. Datorita lui Remus Georgescu, Valentin Timaru, Adrian Pop am pastrat acest filon si in ultima vreme chiar am terminat o lucrare pentru vioara solo \u2013 \u201eOmagiu lui Enescu\u201c \u2013 si inca una pe care am scris-o in timpul rezidentei de la Tescani. Locuind o vreme chiar in casa in care a trait Enescu, in dormitorul sau, fara indoiala ca s-au petrecut anumite conexiuni. Am fost influentat si de faptul ca am putut consulta anumite manuscrise si astfel a aparut o lucrare pentru vioara si cvintet de suflatori.
\nG.A.: Fara doar si poate, Enescu a lasat lucrari importante. Pe mine m-a marcat \u201eSimfonia a III-a\u201c.
\nG.M.: Este o muzica foarte complexa, care necesita o importanta participare din partea ascultatorului. Daca vrei sa patrunzi in acel univers sonor, este necesar sa fii cu totul prezent in actul ascultarii. Cine e dispus la un asemenea gest are foarte mult de c\u00e2stigat. In caz contrar, usa care duce catre muzica lui Enescu ram\u00e2ne inchisa.
\nI.B.S.: Ce instrumente va atrag mai mult? Va plac sonoritatile ample ale ansamblurilor mari? Apropo, pentru chitara ati scris?
\nG.A.: Doar un studiu.
\nG.M.: In primii ani am fugit de acest g\u00e2nd. Aceeasi senzatie de refuz am avut-o si cu matematica, pe care nu am dorit sa o introduc in muzica. O reactie oarecum fireasca. De c\u00e2tva timp, insa, am reconsiderat aceasta pozitie. Astazi exista in creatia mea c\u00e2teva lucrari dedicate chitarei, fie in ipostaza solistica, fie in diferite ansambluri camerale. Este instrumentul care mi-a influentat auzul. Cu siguranta as fi imaginat alte combinatii timbrale daca as fi studiat de mic pianul.
\nI.B.S.: Ai fi avut alte reflexe sonore.
\nG.M.: Exact. Sunetul rotund al chitarei a avut o mare influenta asupra timbralitatii si instrumentelor pe care le prefer.
\nG.A.: Eu, daca as putea, as scrie numai pentru orchestra.
\nI.B.S.: Iti plac sonoritatile puternice sau te atrage in mod special faptul ca ai o infinita posibilitate coloristica?
\nG.A.: Ambele ipostaze sunt esentiale. Pe de o parte, paleta coloristica nemarginita si, pe de alta, energia fantastica pe care o degaja o orchestra.
\nI.B.S.: Heavy Metal-ul din copilaria ta de roker isi spune cuv\u00e2ntul.
\nG.A.: Probabil. Percutia, alamurile ma reprezinta. Pe acest tar\u00e2m al timbralitatilor, noi doi suntem diferiti.
\nI.B.S.: In literatura, mai nou, se practica scrisul in comun. Se concep romane sau volume de poezie scrise la doua, trei sau mai multe m\u00e2ini, intr-un schimb efervescent pe internet. Voi v-ati g\u00e2ndit sa compuneti o lucrare impreuna?
\nG.A.: Am vrut sa facem un astfel de experiment. C\u00e2nd maestrul Georgescu a fost aniversat la optzeci de ani, i-am dedicat fiecare c\u00e2te o lucrare, a mea era destul de agitata, a lui Malancioiu, meditativa, si ne-am g\u00e2ndit sa le unim cumva. Din pacate nu ne-a iesit, fiindca lumea nu a rezistat sa nu-l aplaude pe Malancioiu.
\nI.B.S.: Preferati computerul pentru a scrie o partitura sau preferati creionul, scrisul de m\u00e2na?
\nG.M.: Daca ai un timp scurt pentru a preda o partitura unui anasamblu numeros, nu iti permiti luxul de a scrie cu m\u00e2na. Dupa ce ai realizat partitura generala, computerul iti scoate si stimele imediat.
\nI.B.S.: Dar nu se modifica sensibilitatea?
\nG.A.: Oricum, e bine sa-ti faci o schita de m\u00e2na.
\nG.M.: Fara indoiala. Dar iti formezi reflexe si pentru computer. Esti fortat de imprejurari.
\nI.B.S.: Aveti grafii pe computer concepute de voi? Pentru efectele folosite in muzica contemporana nu prea exista semne computerizate.
\nG.M.: Trebuie sa improvizezi, dar astazi exista programe foarte performante prin care eu am reusit sa ma exprim.
\nG.A.: Sau, pur si simplu, explici intr-o legenda ce ai imaginat. Dar ceea ce a devenit standard in notatia contemporana se regaseste in programele de scris muzica pe computer. Recunosc insa ca senzatia si atentia sunt mult mai acute c\u00e2nd scrii cu creionul.
\nG.M.: Insist asupra termenului pe care il ai pentru a preda o lucare. Eram la un curs de compozitie, l\u00e2nga Viena, unde aveai doar o saptam\u00e2na la dispozitie pentru a scrie o lucrare pentru cinci instrumente. Petreceam optsprezece-douazeci de ore pe zi asupra partiturii. Ei bine, aceasta presiune fantastica iti poate da o anumita coerenta, o conceptie unitara pe care nu o ai intotdeauna, mai ales c\u00e2nd ai la dispozitie mai multe luni pentru a finaliza o lucrare. Asadar, poate fi util un astfel de experiment.
\nI.B.S.: Ce planuri muzicale aveti in clipa asta?
\nG.A.: Eu mi-am achizitionat un theremin.
\nI.B.S.: Extraordinar! Ce e \u00e3la?
\nG.A.: Un instrument electronic cu doua antene pentru frecventa si pentru amplitudine. Sonoritatile din filmele vechi SF erau produse de theremin. Lucrarea mea de doctorat se ocupa de instrumentele electronice. Imi doresc sa combin aceste instrumente cu orchestra simfonica, pentru a o imbogati timbral.
\nI.B.S.: De unde ai cumparat instrumentul asta?
\nG.A.: Se gasesc in magazine de specialitate. Sunt produse in serie. Firma MOOG a preluat thereminul pe lampi si astazi se construieste pe tranzistori. Nu e scump. Asa ca eu studiez la theremin. Trebuie sa ai auz absolut ca sa poti c\u00e2nta, pentru ca nu ai nici un reper. Totul se int\u00e2mpla in aer.
\nI.B.S.: Adica misti m\u00e2na prin aer si suna?
\nG.A.: Da. Practic, corpul omenesc opereaza ca o impam\u00e2ntare pentru un condensator variabil, iar variatia este influentata de apropierea m\u00e2inii de antena instrumentului. Cu c\u00e2t ma apropii mai mult, cu at\u00e2t sunetul devine mai acut.
\nI.B.S.: E ca o culisa de trombon invizibila.
\nG.A.: Exact. Foarte buna comparatia. Cred ca trombonistii ar c\u00e2nta bine la theremin, numai ca nu au un contact direct cu instrumentul. Eu am mers mai departe si am legat acest instrument de computer prin sistemul MIDI. Pot, spre exemplu, sa inregistrez un flaut si prin theremin sa obtin niste glissande spectaculoase.
\nI.B.S.: Scrie un duo pentru flaut si theremin.
\nG.A.: Da, si o sa c\u00e2nt eu.
\nG.M.: La flaut.
\nI.B.S.: Bineinteles. Din clipa asta am devenit si eu pasionat de theremin.
\nG.A.: R\u00e2deti voi, dar aceste lucruri se vor materializa cumva. Imi doresc foarte mult. Ma b\u00e2ntuie.
\nI.B.S.: Termina, mai baiete, doctoratul si scrie lucrarea! Il luam si pe Malancioiu si ma g\u00e2ndesc la un show de theremin pe toti.
\nG.M.: Eu finalizez o comanda a UCMR-ului, o lucrare pentru altista, tenor si cvartet de coarde, pe texte ale unor poeti mistici din diferite traditii: japoneza, indiana, persana… Folosesc textele in limba originala si a trebuit sa gasesc oameni care sa-mi citeasca textele in limbile respective, sa-mi dau seama cum suna, cum pica accentele s.a.m.d.
\nI.B.S.: Pe acesti oameni i-ai gasit in Timisoara?
\nG.M.: Nu, astazi, cu ajutorul Internetului poti realiza o astfel de intreprindere.
\nI.B.S.: Va place Timisoara sau ati prefera o zona mai zbuciumata?
\nG.M.: Din punct de vedere cultural, ne-am dori, fara indoiala, ca Filarmonica din Viena sa ne viziteze la Timisoara.
\nI.B.S.: Si invers.
\nG.M.: Da, ha! Si Filarmonica din Viena, la Viena, sa ne c\u00e2nte lucrarile. Dar, p\u00e2na atunci, pot sa spun ca pentru mine chiar si Timisoara imi pare un loc zbuciumat. Nu am nevoie de contacte cu o lume culturala intensa.
\nG.A.: Marturisesc ca mie c\u00e2teodata mi-e dor de Bucuresti. Simt nevoia de mai mult din punct de vedere cultural. Recunosc ca il avem pe Remus Georgescu, avem \u201eTrio Contraste\u201c, ne avem unul pe celalalt si supravietuim foarte bine aici. E un oras destul de linistit. Totusi, o sa merg la Bucuresti sa ascult opera lui Dediu. Dar, daca stau bine sa ma g\u00e2ndesc, suntem mai aproape de Viena dec\u00e2t bucurestenii.
\nG.M.: Si de Budapesta.
\nG.A.: Asa este. In ambele metropole se organizeaza evenimente muzicale exceptionale. La Viena l-am vazut pe Boulez dirij\u00e2nd Boulez. Am petrecut o saptam\u00e2na at\u00e2t de intensa, inc\u00e2t si acum ma hranesc din ceea ce am ascultat atunci. O sansa pe care bucurestenii nu o au. Dar si in Timisoara am avut sansa sa-l vad pe viu pe Kurtag. Impreuna cu sotia au c\u00e2ntat Bach la doua piane si niste lucrari de-ale lui. Extraordinari muzicieni! Ii tii minte toata viata. Contactul cu lumea muzicala e esential. Poate de aici si dorul meu de Bucuresti. Contactul cu Dediu si cu lumea muzicala academica a insemnat foarte mult pentru mine.
\nG.M.: La Bucuresti exista Festivalul anual de muzica contemporana, unde noi abia asteptam sa mergem. Foarte buna a fost si initiativa celor care organizeaza Festivalul Enescu de a face acel workshop de compozitie la care au fost invitati tineri de la Iasi, Cluj, Timisoara, Bucuresti. Numai asa ajungem sa ne cunoastem intre noi. O initiativa benefica culturii in general.
\nI.B.S.: Cu alte cuvinte, lucrurile se misca pentru voi. Daca stau bine sa ma g\u00e2ndesc, in pofida at\u00e2tor festivaluri, bucurestenii nu au avut sansa sa-i vada pe Boulez sau pe Kurtag. Voi, Gabi si Gabi, da! Hic sunt leones!
\nG.M.\/ G.A.: Ave Timisoara!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriel Malancioiu si Gabriel Almasi in dialog cu Ion Bogdan Stefanescu   Gabriel Malancioiu si Gabriel Almasi sunt muzicieni din generatia t\u00e2nara de compozitori, o generatie deja afirmata in plan cultural, cu multe premii nationale si internationale si cu o creatie ce se imbogateste pe zi ce trece. Am ales solutia unui interviu incrucisat pentru… Cite\u0219te mai mult »\u201eSuntem mai aproape de Viena decat bucurestenii!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8605],"class_list":["post-14701","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-gabriel-malancioiu-si-gabriel-almasi"],"views":1097,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14701","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14701"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14701\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14701"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14701"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14701"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}